Postări

Se afișează postări din august, 2010

Luna Dan Brown

Luna august a fost pentru mine "Luna Dan Brown" în ceea ce priveşte lectura. Nu exclusiv, fiindcă am strecurat printre cărţile acestuia şi alte titluri... Şi a fost o lună frumoasă! Am lecturat patru cărţi ale lui Dan Brown: Conspiraţia , Fortăreaţa Digitală , Îngeri şi Demoni şi Codul lui Da Vinci . Aşa cum era de aşteptat, ultima a fost cea mai mişto, caut acum să găsesc Simbolul Pierdut ... Ca un fost (şi, probabil, viitor) jurnalist, am fost atras în primul rând la cărţile lui Dan Brown de documentarea perfectă pe care a făcut-o! Aşa ceva mai rar, a riscat, mai ales în Conspiraţia şi în Fortăreaţă , să devină plictisitor şi să-şi piardă cititorul cu amănunte de specialitate şi cu termeni de neînţeles. De altfel, cele două mi se par şi foarte asemănătoare, un punct în minus pentru faptul că personajele şi acţiunea par a fi ca două picături de apă. Probabil că ele au fost scrise la câţiva ani distanţă, dar eu, care le-am citit cam în acelaşi timp, am sesizat că fata e i

Zero barat

Nu l-am cunoscut personal pe noul manager al lui FC Argeş, puştiulică ăsta de Cătălin Barbu, dar am avut ocazia să îl văd la o emisiune în direct şi să aud multe păreri despre el. Impresia pe care mi-am format-o este dezastruoasă. Un înfumurat penibil, care nu a realizat nimic în viaţă, care a promovat doar fiindcă, probabil, l-a lins în fund cum a putut mai bine pe Penescu, pentru că altfel nu se poate explica cum a putut trece de la onoranta funcţie de antrenor secund al echipei a treia a Argeşului, la cea de manager! În emisiunea tv pur şi simplu mi-a venit să vomit! Atâta s-a lăudat singur, atâta şi-a aranjat părul cu mâinile, de parcă era Tom Cruise, pe puţin, atâta îngâmfare şi aroganţă la un loc!!! Doamne, mai există astfel de specii de oameni? E incredibil cum se ciufuzdea în direct, cum se lăuda singur, cât de frumos şi de bun este el! Fără pic de modestie, fără respect faţă de cei care au făcut ceva pentru FC Argeş, glorii pe care le-a criticat... Şi ce se întâmplă ieri? Ci

Undo

Ce simplu e la calculator: ai greşit ceva, dai undo şi gata, poţi să reiei fraza sau desenul de unde e bine... Dacă ar fi existat un undo şi în viaţa erală, ce bine ar fi fost! Nu aş fi dat foarte multe, pentru că de multe ori e bine să-ţi şi asumi ce faci în viaţă, dar de câteva ori aş fi apăsat pe click tare şi cu siguranţă! Aş vrea să dispară din jurul meu anumite persoane, anumite evenimente, să-mi creez eu propria viaţă, pe care aş fi vrut s-o am. Din păcate, încă nu suntem roboţi sau calculatoare... Măcar un hide , un erase , ceva...

Tare

Şeful spune un banc tare. Toţi râd în hohote, în afară de un singur angajat. - Tu de ce nu râzi? îl întreabă colegii. - Păi, eu oricum îmi dau demisia mâine!

Mi-e dor de...

- vacanţele petrecute la ţară pe vremea copilăriei, când ne strângeam opt verişori şi ne jucam cât era ziua de lungă, seara mâncam mămăligă cu lapte bătut şi brânză, de la caprele cu care nimeni nu voia să meargă, când citeam la lumina lumânărilor, fiindcă nu se inventase becu' şi dimineaţa plecam în vale după apă de la fântână, cu două găleţi de 10 litri în mâini şi făceam o oră înapoi până acasă... - de prăjiturile cu nucă făcute în casă de mama... - de serile de la bloc, când se oprea curentul şi noi jucam pe un întuneric total "pititea", "flori, fete, filme sau băieţi" sau "telefonul fără fir", fro' două'j'dă copii... - de apartamentul ca o cutie de chibrituri în care am copilărit, unde mă jucam fotbal în sufragerie cu fratele meu şi spărgeam oglinda de la toaleta mamei... - de ursuleţul meu de cauciuc cu care am plâns în braţe o zi întreagă, după ce l-am regăsit la întoarcerea de la mare... - de vacanţele de câte o lună şi jumătat

Sunt domn... de companie

Sâmbătă am debutat într-o nouă carieră: cea de domn de companie. Un fel de damă de companie, dar un termen mai select, ţinând cont că am ţinut companie unei prietene de familie la o nuntă, la care bărbatul ei şi prietenul meu nu a putut merge. Şi, aşa cum le-am promis prietenilor de la clubul de lectură, am să povestesc cum a fost prima experienţă în calitate de domn de companie. Aşa că pus la patru ace (costum H&M , cămaşă Zara Man , pantofi de la John - asta aşa, ca să sune bine pentru cei care nu sunt din Piteşti, că restul ştiu ce e Gionu' - şi Prada socks - a se citi aşa cum am scris, nu Prada sucks ), am descins dintr-un Mercedes clasa E la Castel. Petrecerea a fost super tare, meritul principal avându-l cei cinci băieţi de la Câmpulung, care au făcut un show senzaţional, aşa cum am mai văzut doar la Călin Geambaşu în 2007. Am avut chef să mă dau în spectacol, nu o mai făcusem de mult, să dau frâu liber distracţiei... Am participat la toate nebuniile de acolo, chiar ş

Să plătesc pentru piraterie?

Am spus-o de mai multe ori pe blog, aici, sunt total împotriva pirateriei, de orice fel, cu accent pe muzică şi filme. Recunosc că în tinereţe mai dădeam şi eu jos de pe net filme, dar de mai bine de un an nu am mai făcut-o. De ce? De ce să fur munca unuia care a tras din greu pentru filmul sau muzica respectivă? Nici mie nu mi-ar conveni să nu mi se plătească pentru munca mea... Buuun... Să intru în subiect: termin eu de citit Marile Speranţe , superba, minunata carte a lui Dickens. După două zile de bocit, după ce mi-am revenit, mi-am zis că e cazul să revăd neapărat filmul, cel pe care, mi-aduc perfect aminte, l-am văzut în 1998! Cel cu suava Gwyneth Paltrow, cu frumuşelul Ethan Hawke şi cu inimitabilul Robert de Niro. Purced către centrele de închiriat pe care le cunosc, erau trei în Piteşti. Constat că două s-au închis, iar la al treilea am o surpriză destul de neplăcută. Tipul de acolo, pe care-l stimez, fiindcă este doxă în istoria filmului, îmi spune că nu are DVD-ul, dar mi-

Câinele e pieton?

Am fost oprit azi de Poliţie. Staţi liniştiţi, n-am luat amendă. Oricum nu aş fi plătit-o, mai am două neachitate. Aştept să le plătesc la anu', odată cu impozitul... Vorba unui prieten de pe Facebook : "Rog miliţienii să nu-mi trimită amenzile acasă, pentru că nu sunt acasă!" . Am discutat frumos cu nenea poliţaiu', iar el a fost înţelegător şi m-a lăsat să plec. Dar dacă vă spun de ce m-a oprit... Eram pe bulevardul Brătianu, în dreptul Primăriei, mergeam spre Magnolia. La trecerea DE PIETONI de acolo, o maşină de pe prima bandă era oprită, semn că dă prioritate cuiva să treacă strada. Din depărtare privesc şi încetinesc, dar nu văd pe nimeni, aşa că nu opresc, ci trec peste trecere. La roata mea, un căţel! Nu am dat peste el, mai avea un metru până la mine. Merg mai departe şi în dreptul IPJ-ului văd un poliţai. Hopa, îmi trag repede centura de siguranţă, dar omu' albastru mă vede şi-mi face semn să trag pe dreapta... Damn it! Vine la geam şi nu-mi cere actel

Pe invers

Aţi condus vreodată o maşină cu volan pe dreapta? Eu nu, dar în Malta am stat în stânga şoferului şi mi s-a părut foarte ciudat, îmi venea să mă feresc de maşinile care veneau din faţă sau să întind mâna spre volanul inexistent. E un sentiment ciudat să faci ceva, pe invers. Azi am fost rugat să ajut la instalarea unui router wireless şi la efectuarea unei conexiuni la internet pe un laptop... arab! În afară de faptul că am lucrat "în orb", bănuind doar pe unde apăs şi ce scrie pe acolo, mi-a fost extrem de greu să mă obişnuiesc să caut "X-ul" de la Close în colţul din stânga sus şi să introduc literele şi cifrele, de la username , password sau de la IP , de la coadă la cap!!! Bine că pe acel Packard Bell era instalat Windows 7 pe care-l cunosc binişor şi că ştiu literele pe tastatura qwerty pe de rost, că altfel nu ştiu ce făceam!!!

Kangoo Jump

Navingând în derivă azi, am dat peste un site care e rudă cu mine: www.kangooaerobic.ro . Astfel am descoperit şi eu că există un sport, numit kangoo jump , este o latură a aerobicului, cu particularităţile sale. Cea mai vizibilă e aceea că mişcările sunt efectuate în ghete speciale, numite kangoo boots . Când le-am văzut, mi-am adus aminte că am văzut în primăvară, în Herăstrău, un tip cu ghete dintr-astea, alerga pe alee şi făcea nişte sărituri uimitoare! Ce e senzaţional, dacă aveţi curiozitatea de a intra pe site-ul lor, e că acest sport îţi face un abdomen incredibil! Vreau şi eu, vreau şi eu! Nu mai vorbesc de modelarea întregului corp... Sunt şi comentarii interesante, nu numai poze, testimonials din partea celor care practică deja de ceva timp kangoo jump . Păcat că nu sunt ore şi în Piteşti, dar nu e exclus să apară, fiindcă am văzut că au venit deja cei de la Bucureşti de două ori pe aici: odată la Piteşti şi altă dată la Bascov.

De ce e frumos fotbalul!

Da, fotbalul e frumos! Poate că nu mulţi sunteţi de acord cu mine, fiindcă nici eu nu sunt, dar câteodată fotbalul poate fi frumos. Foarte frumos! Şi pe gustul femeilor sau non-microbiştilor... Luaţi ca exemplu filmuleţele de mai jos. O echipă de anonimi din Islanda, acolo unde fotbalul se joacă după programul de pescuit, a reuşit să aducă zâmbetul pe faţa a sute de milioane de microbişti din întreaga lume, fie că sunt rivali sau ţin cu aceeaşi echipă. După fiecare gol marcat de ei, islandezii pun în scenă câte un rol, cu care îşi manifestă bucuria. Uitaţi-vă la filmuleţe, sunt foarte scurte, şi spuneţi-mi voi dacă nu le ţineţi pumnii de acum încolo, ca să dea cât mai multe goluri! PS - Asta e postarea mea cu numărul 400 pe blog!

Curcă, frumoase golurile, nu-i aşa?

Am devenit un nesimţit! Aseară, la Hajduk - Dinamo 3-0 , am realizat că nu mă mai tăvălesc pe jos de nervi din cauza cretinilor din apărarea lui Dinamo, aşa cum o făceam cu ceva timp în urmă, că nu mai înjur, că nu-mi mai vine să arunc televizorul pe geam... Pur şi simplu priveam în gol! Aşa cum a privit şi minunatul nostru portar Curcă, nimic altceva decât o copie cu cioc a lui Dolha... Oare de ce, m-am întrebat? Nu mai iubesc pe Dinamo? Nu mai tremur de emoţie când îi văd pe jucători intrând pe teren? Nu mai rezonez la imnul suporterilor, care-mi sună permanent în cap, ca şi când aş fi pe stadion? Nu, din fericire nu e nimic din toate astea! Pur şi simplu m-am obişnuit. Am realizat că a juca fără portar e deja tradiţie la Dinamo şi a pune patru jaloane în apărare în loc de patru fundaşi care te iau cu fulgi cu tot e o strategie îndelung exersată, mai ales de conducerea dinamovistă. Cum să mă mai enervez, când plec din start cu realitatea că orice şut pe poartă e gol şi orice apropie

Kaka Maka

GE-NI-AL !!! Mulţumesc Radu şi felicitări Divertişilor!

Până la moarte

S-a încheiat sondajul şi mă bucur că prietenii deja mă cunosc. La întrebarea: "Ce fel de câine credeţi că sunt?" , 100% dintre răspunsuri au fost: "Până la moarte" . Pentru cine nu ştie, ăsta e sloganul suporterilor dinamovişti...

Sunt bolnav de cancer în stare terminală

Asta o să fie replica mea adresată celor care se mai miră "Vaaai, cât ai slăbit! Eşti bolnav?" . Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă întâlnesc cu oameni pe care nu i-am mai văzut de cel puţin o jumătate de an şi care se uită cruciş că am dat câteva kile jos. Sigur, mă uit în oglindă şi văd şi eu că m-am mai tras la faţă, dar în rest am un tonus muscular formidabil, pe care nu cred că l-am avut în viaţa mea! Lumea nu mai ştie să facă deloc complimente? Sunt sigur că uimirea lor va fi mai mare când vor auzi "boala" de care sufăr!

Testament Antigona

În week-end am dat gata două cărţi, pentru că pe căldurile astea, în afară de plajă şi citit nu prea ai ce face. Iar dacă le şi combini, e şi mai mişto. E vorba de Testamentul, de John Grisham şi Antigona, de Sofocle. Total diferite... Despre prima nu prea am ce spune, decât că autorul a dezvoltat o idee bună pe vreo 450 de pagini, deşi putea să salveze pădurea şi să o comprime la maxim 100... Asta pentru că am intuit de la început deznodământul poveştii, iar schimbarea radicală petrecută în penultima pagină a fost, cred, mai degrabă ideea editorului, decât a autorului, pentru a-l lăsa mască pe cititor. Dar nu prea mai era nevoie, era deja târziu... În câteva cuvinte, miliardarul american Troy Phelan e pe moarte şi îşi scrie testamentul. Cei şase copii şi fostele trei neveste de-abia aşteaptă să scape de datorii cu cele 11 miliarde de dolari care urmează să le vină, numai că Troy le-o trage original şi lasă întreaga avere unei fete din flori, acum în vârstă de 42 de ani, despre care

Ce mănânc azi?

Deocamdată mâncăm carne, tocăniţe, supe, fructe sau salate, dar nu peste mult timp vom ajunge să îngurgităm nişte paste concentrate cu tot aportul nutriţional, sucuri puternic vitaminizate sau batoane care fac cât o masă. Cam cum am văzut în Arabella, acum vreo 25 de ani. Mi-am dat seama de asta după o discuţie cu un prieten, când am realizat că ieri am mâncat ţinând cont în primul rând de Omega 3, carbohidraţi, fibre şi antioxidanţi pentru anihilarea radicalilor liberi. Poftă bună!