Postări

Se afișează postări din iulie, 2011

Frankenfreakin'barber

Azi am trăit senzaţii tari la frizerie! Exact ceea ce-mi trebuia, în perioada asta în care stau destul de rău cu capu'. Şi, apropo de cap, după ce timp de şase luni părul meu nu a mai văzut foarfeca în încercarea de a face un experiment, azi am decis că nu se mai poate! Şi nu pentru că Ema mi-a zis că semăn din ce în ce mai mult cu Pepe, ci pentru că în spate nu mi se mai aranja deloc, m-am decis să mă duc şi să mi-o iau un pic în freză. Foarfeca... În scurta mea experienţă frizieristică, am cunoscut trei locuri în care m-am simţit bine şi am plecat satisfăcut: la un salon de fiţe şi la două frizerii de cartier, unde tund şmechereşte nişte ăia. Dar n-am avut noroc la niciunul: fiţele, sâmbăta, se confundă cu cocuri de naşe, coafuri sofisticate de mirese şi plăci în cap, iar dincolo închiseseră. Aşa că am luat-o eu la pas pe Centru şi am văzut o frizerie cu program sâmbăta până la ora 13. Deschisă la ora 16. Intru... şi am o reverie, amestecată cu teamă şi incertitudine. Apuc să

Sărutul Morţii - un thriller thriller

Imagine
Am terminat de citit Sărutul Morţii cam cu vreo trei săptămâni în urmă, dar am întârziat să scriu ceva, deoarece mă apropiam de a 500-a postare pe blog şi am vrut să unesc evenimentele. Iată, deci, al 500-lea articol al Cangurului este o recenzie în stil personal a cărţii scrise de Oana Stoica Mujea şi Andra Pavel . Nu mai intru în detalii despre cum am vrut să fur eu startul, comandând prin Poştă înainte ca să aibă loc lansarea oficială, doar că, aşa cum se întâmplă în Formula 1, am ajuns să fiu penalizat şi să plec ultimul de la pit-stop... Am citit-o, şi gata! Nu mi-a fost foarte lejer, fiindcă noţiunea mea de thriller se limita la câteva cărţi scoase după filme de succes, cărţi comerciale ce pot fi citite într-o noapte, indiferent cât de cărămizi ar fi. Sau Stieg Larsson... Cam ăsta era thrillerul. Acum e altceva, după ce am citit Sărutul Morţii . Şi după ce voi mai citi şi următoarele scorneli ale cuplului Mujea-Pavel... Ori Mujea... Ori Pavel... Sărutul Morţii e o carte grea.

O vrei pe Steaua?

Ok, a reînceput nebunia. Nu mai am aceeaşi emoţie ca în urmă cu câţiva ani, atunci când aşteptam debutul campionatului de fotbal cu nerăbdare. Şi nu neapărat scandalurile m-au îndepărtat, extrem de numeroase în ultimii 2-3 ani, care s-au lăsat cu retrogradări şi desfiinţări de echipe, ci faptul că echipa mea iubită, Dinamo, bate pasul pe loc. Şi aşa se anunţă şi în anul ăsta, aşa că nu am de ce să mă stresez. Dacă pentru al cincilea an consecutiv începi cu Moţi titular, Moţi - cel mai mare gropar al unei echipe din istoria fotbalului românesc -, atunci ce pretenţie să mai am? Ceea ce vreau să scriu este de fapt de această emulaţie extraordinară care se crează în jurul echipei Steaua. E incredibil cum, o echipă atât de modestă, cu un patron care-şi face rău mai mult decât un părinte care-i dă copilului să fumeze etnobotanice, poate să stârnească atâta optimism! Azi, e clar, Steaua va învinge la Sibiu, fiindcă numai un nebun poate să creadă că Voinţa poate să scoată ceva mai mult decât

Ştiu ce voi face azi!

Imagine
Pe Disney Channel, cel mai tare post tv din grilă, sunt nişte desene animate senzaţionale: Phineas şi Ferb . Pentru cine e curios, cei doi sunt fraţi, sunt la şcoală în clasele primare şi sunt incredibil de inventivi. În fiecare zi construiesc ceva, dar nu Lego sau puzzle, ci rollercoaster-uri, rachete spaţiale, submarine militare cu tehnici inovative, etc etc! Dimineaţa sunt atât de plictisiţi, încât ai zice că sunt cei mai puturoşi copii din lume, dar dintr-o prostioară le vine ideea de a realiza ceva măreţ. Şi modul în care "li se aprinde becul" e printr-o expresie spusă de Phineas: "Ferb, ştiu ce vom face azi"! Eh, nu chiar azi, dar cât de curând. Mă voi apuca de kangoo jump ! Ideea mi-a venit după ce am văzut la un prieten de-al meu felul în care arată abdomenul lui: fenomenal! Pătrăţele-pătrăţele... Şi mi-a zis că nu a făcut nimic ieşit din comun, ci doar şedinţe de kangoo, care dezvoltă în mod special musculatura din acea parte a corpului. Şi aşa este, pent

Vodafone spamerul (4)

... şi ultimul! Asta, dacă nu îi vine ideea operatorului de telefonie să mă mai culturalizeze puţin... ŞTIAŢI CĂ... - un vis durează, în general, între 5 şi 20 de minute? - dreptacii trăiesc în medie cu nouă ani mai mult decât stângacii? - atunci când cască, omului îi bate inima mai repede de 30 de ori? - 40 la sută dintre femei au atacat cel puţin o dată un bărbat cu pantoful? - o celulă din creierul uman poate păstra de cinci ori mai multă informaţie decât există într-o enciclopedie? - elefanţii sunt singurele animale care nu pot să sară? - zilnic, omul uită 80% din tot ce a învăţat în ziua respectivă? - ursul Koala doarme nu mai puţin de 22 de ore pe zi? - un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h? - o picătură de sânge are nevoie de 30 de secunde pentru a face un circuit complet în corpul uman? - ochiul unui struţ este mai mare decât creierul său? - omul poate mirosi cam 5% la fel de bine ca şi câinele? - un fulger conţine suficientă energie ca să prăjească 160.000 d

Ca-n bancu' cu femeia de serviciu

Ştiţi bancu', nu? E atât de vechi... dar eu râd în hohote de fiecare dată când îmi aduc aminte de el. Cică vine o femeie de serviciu la Poliţie, ca să raporteze că a fost violată. Şi, o întreabă poliţistul...: - De ce n-ai fugit, maică? - Un' să fug, puiu' mamii, că în dreapta era perete, în stânga era o uşă închisă, iar din faţă venea nenorocitu' naibii. - Şi în spate? - În spate abia spălasem gresia! Aşa şi eu, azi. După o dimineaţă la plajă, la prânz aş fi putut să dau curs unor oferte de ieşit în oraş. Dar, abia spălasem pe jos... Plictiseală mare!!!

O nouă meserie: dansator la nunţi

Imagine
Buuun: deci am dansat la nuntă! Oana , Ema , Fluturaş şi cu mine . Prima oară e gratis, dar de acum cerem bani. Ce, numai lăutarii, cameramanii, ospătarii, fotografii, etc să facă bani din nunţi? Noi, dansatorii, nu putem să câştigăm nişte bani cinstiţi? Aşa cum fac vedetele care cântă la nunţi: vin, prestează, îşi iau banii şi merg mai departe, la altă paranghelie. Aşa că, aşteptăm propuneri. Avem şi un impresar! Cine ne poate reprezenta interesele mai bine decât Oana? Deja am primit o ofertă de striptease, pe privat, la Facebook. Deocamdată am refuzat, pentru că ar fi trebuit să plătesc eu. Dar aşteptăm şi alte oferte, mai bune.

Vodafone spamerul (3)

Hai, că am postat de n-am mai putut... Bine că am salvat toate mesajele primite de la Vodafone. Mai am două seriale de sms spamuri, toate încadrate la rubrica "Ştiaţi că...". Bine, eu am primit mult mai multe, unele chiar şi de câte 2-3 ori, dar le-am reţinut pe cele mai interesante. Azi, primul episod, iar mâine, probabil, pe al doilea. ŞTIAŢI CĂ... - există o boală numită cherofobie, care înseamnă frica de distracţie? - inima unui astronaut se micşorează atunci când este în spaţiu? - majoritatea vacilor dau mai mult lapte atunci când ascultă muzică? - cel mai vârstnic porc a trăit până la 68 de ani? - un peştişor de aur are o memorie de doar 3 secunde? - cel mai lung sărut din lume a durat 30 de ore şi 45 de minute? - rămâi treaz mai mult dacă mănânci mere decât dacă bei cafea? - în SUA, copiii cheltuiesc aproape jumătate de miliard de dolari anual pe guma de mestecat? - fumătorii mănâncă mai mult zahăr decât nefumătorii? - omul pierde jumătate de litru de apă pe zi prin r

Dans de la bal la spital

Imagine
Nu, nu e nicio glumă sau exagerare, nu e nicio parafrază ideologică, e pură întâmplare în care am fost actor principal. Sâmbătă am dansat la nunta sorei lui Fluturaş , iar luni la spital. WTF, ar zice o americancă venită pentru prima oară în Spania... Care-i legătura? Păi..., eu! Deci, luând-o de la cap într-o ordine aleatorie, Fluturaş s-a gândit să-i facă o surpriză Ilenei, sora lui, care sâmbătă s-a măritat. Şi ne-a rugat să facem un program artistic de mare angajament: Oana , Ema , eu şi el. Să dansăm merengue, bachata, salsa şi tango. Lucru pe care l-am făcut! Mărturie stau pozele de pe Facebook şi filmarea, în curând... Luni, eram eu pe la spital, când o tânără talentoasă care face dansuri, în perioada 7-9 ani, (în) care este, m-a rugat să-i arăt nişte paşi de cha cha. Lucru pe care l-am făcut. Mărturie stă Andra, pe care o găsiţi zilnic în Expoparc... Garantez că a belit ochii, mirat, atât spectatorul neavizat de la nuntă, cât şi bolnavul neavizat de spectacol de la spital. P

Cooperativa Munca În Zadar

Stau şi mă uit cum îşi distrug sănătatea şi nervii. Nu e o vorbă-n vânt, e pura realitate. Anul trecut erau mari şi tari, acum sunt cu un picior în groapă. Şi dacă nu le-aş fi spus... Ai mei, ai mei, ai mei..., ştiţi cântecul, nu m-au ascultat niciodată. Le-am zis să nu se îngroape la ţară, fiindcă nu e de ei. La pensiile mari ale lor ar fi putut să stea numai prin hoteluri, la tratamente. Dar nu, "noi avem moşie la ţară, nu putem lăsa în paragină casa de la ţară". E, nu-i nimic, aţi ajuns voi în paragină. Ştii cum e proverbul: "pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti". Frigul din iarnă i-a ruinat, iar canicula i-a terminat definitiv. E vorba de moşii mei, care s-au înhămat la muncă la ţară. "Pământul strămoşesc nu trebuie lăsat, altfel râde satul de noi". Degeaba le-am făcut eu calculele: 1. zilieri care să trebăluiască la viţa de vie: vreo 10 milioane numai ce ştiu eu pentru tăiat, săpat, legat, săpat şi din nou legat. Produsul: vreo 20 de ved

Cariera lui Bute a început la Piteşti

România are, după foarte mulţi ani, un campion mondial apreciat enorm în străinătate. Este vorba de Lucian Bute , care aseară şi-a apărat cu succes titlul pentru a opta oară, învingându-l pe francezul Mendy prin KO, în runda a patra. OK, ăstea sunt informaţiile pe care toată ţara le ştie, fiindcă gala de la Bucureşti a creat o isterie naţională, de care nu au avut parte alţi doi campioni mondiali la box profesionist, Mihai Leu sau Leonard Doroftei. Ceea ce se ştie mai puţin, sau s-a uitat, este că Bute nu ar fi ajuns aici dacă destinul nu l-ar fi învins, în 1999, la... Piteşti! Da, la Piteşti, într-o gală la care am participat şi eu, ba chiar am fost parteneri media pe tv atunci! Acum 12 ani, Lucian Bute era un talentat pugilist din lotul naţional, despre care nu se vorbea prea mult, fiindcă altele erau vedetele: fraţii Marian şi Dorel Simion, Adrian Diaconu, dar şi piteşteanul nostru Crinu Olteanu, campion mondial la amatori, la Houston! Boxul românesc trecea printr-o perioadă fastă

Dacă google ar vorbi...

Am observat că George obişnuieşte să ne delecteze, din când în când, cu mostre de prostie şi de haz involuntar oferite de vizitatorii ocazionali pe care îi are pe blog. Verifică în statistici cuvintele cheie care i-au adus pe aceştia de pe google pe blog şi, pe cele mai haioase ni le împărtăşeşte şi nouă. Recunosc că m-am distrat şi eu de câteva ori probând "cheile" uşilor către casa Cangurului, dar mi-a fost lene să fac vreo statistică. Ştiu că anul trecut am râs vreo două zile, dar am uitat care a fost căutarea aceea. E, azi fiind sâmbătă şi toropeală afară, mi-a venit pofta să mă răcoresc cu nişte duşuri de "inteligenţă artificială" :)) Am luat tot anul la puricat, lună cu lună. De departe, cuvântul cheie care-i aduce pe oameni la mine pe blog este cangurul . În primul rând concursul, apoi animalul şi în final aerobicul. În ordinea numerelor de pe tricou, cu numărul 2 este Spartacus , despre care am scris de vreo 2-3 ori aici, atât despre film, cât şi despre

Realitatea bate filmul

Îmi plac enorm poveştile de viaţă, cred că aş putea sta şi asculta zeci de poveşti zilnic: ale prietenilor, ale prietenilor prietenilor sau ale părinţilor şi bunicilor prietenilor (în veacul vecilor). Fiecare dintre ele are particularitatea sa, fiecare e diferită, fiindcă fiecare dintre noi e diferit. În absolut orice life story găseşti un ingredient unic, ce dă originalitate persoanei respective. Eu, tu, el, voi, cu toţii avem ce povesti, indiferent de vârstă sau categorie socială. Poate şi de aceea îmi plac naraţiunile lui Gabriel Garcia Marquez, fiindcă ştie să scoată în evidenţă esenţa unei fărâme din viaţa, uneori ternă, a personajelor lui. De foarte mult timp, însă, nu am mai fost atât de impresionat de o poveste de viaţă, spusă totuşi pe scurt, cum am fost marţi. Am răspuns invitaţiei de a participa la lansarea dublului volum Scara leilor , al Doinei Uricariu . Ştiam despre dânsa că este autoarea primului interviu cu Regele Mihai de după Revoluţie şi, în fapt, cam despre asta

Cine e de vină pentru dezastrul de la BAC?

UPDATE: Iată că şi Didi Dumitrescu gândeşte la fel ca mine. Rezultate dezastruoase la BAC şi Cine e de vină? sunt două titluri care m-au disperat în ultimele zile. Încă un exemplu că jurnaliştii români s-au plafonat teribil, nu mai au idei, sunt previzibili, sunt terni... Dar nu asta vreau să zic, deşi, dacă e să analizez bine fenomenul, ajung la concluzia că ziariştii tineri de azi sunt absolvenţii de liceu care au luat "pe naşpa" BAC-ul acum câţiva ani, după care au absolvit Magna Cum Laude o banală facultate de jurnalistică. Discutam eu cu cineva şi fac greşeala să deschid subiectul ăsta. Mi s-a părut aiurea să pui non-stop întrebarea: Cine e de vină? Credeam că e evident că NUMAI elevii sunt de vină, dar am avut surpriza să discut în contradictoriu minute bune, fiindcă partenerul încerca să mă convingă că profesorii sunt de vină. Mă rog, în viaţa mea nu am încercat să-mi impun părerea cuiva, dar nici nu accept să-mi fie băgate pe gât opiniile divergente. Aşa că eu r

Vodafone spamerul (2)

Continui azi seria sms-urilor primite de la Vodafone în cursul primei părţi a acestui an cu o serie de cugetări şmechere, de tip "Cristina & Paul" . De la prima postare şi până acum, am mai "încasat" şapte mesaje de la Vodafone, cu Personalităţi ale României, dar le-am dat eject imediat. Interesant este că cei de la Voda tot speră să mă (ne) prindă în plasa lor şi să le plătesc (plătim) un abonament lunar de circa 1 euro pentru inepţiile pe care le debitează ei, şi încearcă mereu cu o săptămână de probă. Dar n-au cu cine... N-au cu cine, mă! CUGETĂRI - Dacă tăceai, necombinat rămâneai - Bonusul de dar nu se caută la minute - Bonus la bonus trage - Chiar şi cea mai lungă relaţie începe cu un număr de telefon luat - Îi dai să dea un bip şi el îţi ia tot smartphone-ul - Combinatorului îi stă bine cu telefonul - Viaţa e ca un cod de reîncărcare. Nu ştii dinainte cum o să fie - Scrie sms-ul cât e cald - Combin, deci exist! - Drumul spre haosul discotecii este pavat

Consultaţii gratis la farmacie

Sistem de coplată... Refuzul medicilor de familie de a mai acorda reţete gratuite... Consultaţii plătite din banii proprii de către contribuabilii la fondurile de sănătate... S-au întâmplat multe în ultimul timp, care au dat peste cap obiceiul românilor de a beneficia gratis de nişte servicii ce trebuiau achitate. Oamenii sunt bulversaţi şi nu mai ştiu ce medicamente au voie să cumpere de la farmacii, ce pot lua pe reţete gratuite, compensate, cu recomandare sau la liber, ce e mai ieftin, ce e mai bun... E greu şi pentru nişte persoane mature, cu deschidere la canalele de informare, darămite pentru nişte bătrâni amărâţi, foarte uşor manipulabili! Ieri am stat la o coadă la farmacie. Misiunea mea era simplă: aveam de ridicat de pe o reţetă gratuită un medicament. Target : 3 minute. Mission accomplished : 43 de minute! De ce? Fiindcă am avut în faţă trei persoane: o femeie la vreo 50 de ani şi o pereche de pensionari. Mai întâi, pensionarii şi-au luat trei pungi cu medicamente, pe reţe