Postări

Se afișează postări din septembrie, 2010

The Girl With a Dragon Tattoo

Yeap! E realitate. Am crezut că Oana glumeşte la unul dintre comentariile pe acest blog, dar văd că are dreptate. Extraordinara carte Bărbaţi care urăsc femeile , a lui Stieg Larsson, prima din trilogia Millennium, a fost ecranizată de suedezi. Filmul se numeşte The Girl With a Dragon Tattoo (traducerea în engleză), a fost lansat în decembrie 2009 şi se pare că este cel mai mare succes de casă al cinematografiei sudeze din toate timpurile! Aşa cum, de altfel, trilogia Millennium este cea mai vândută lucrare din istoria literaturii suedeze... Din câte am văzut, filmul e de curând şi în programul cinematografelor din Bucureşti şi, probabil, în curând, va ajunge şi la Piteşti. Şi fiindcă americanii nu puteau să scape un aşa prilej de a se îmbogăţi, de a scăpa printre degete un asemenea subiect, deja au anunţat că vor face un remake. Probabil va fi cel mai rapid remake din istoria cinematografului hollywoodian, la doar un an şi ceva de la apariţia originalului. Din câte se aude, Mikael

Mistreţul cu colţi de argint

Zilele trecute am făcut o aroganţă pe Facebook , făcând mişto de Jose Mourinho, după ce Realul s-a chinuit să scoată un 0-0 amărât cu nou-promovata Levante. Mi-am adus atunci aminte de senzaţionala poezie Mistreţul cu colţi de argint , a lui Ştefan Augustin Doinaş şi am improvizat puţin: Portughezul cu colţi de argint tociţi Un prinţ prin Levant Îndrăgind vânătoarea Prin inimă neagră de-apărare trecea Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea. Duminică şi luni am fost chinuit de această poezie. Am încercat să mi-o reamintesc, dar am avut multe lapsusuri, dat fiind faptul că au trecut mai bine de 15 ani de când nu am mai recitat-o. Aşa că azi, nu am mai rezistat, şi am căutat-o pe google. După părerea mea, Mistreţul cu colţi de argint este cea mai frumoasă poezie scrisă vreodată în limba română! De când am auzit-o prima dată, am vrut s-o învăţ. Pe vremea când făceam eu liceul, poezia lui Doinaş nu era în programă, am înţeles că a fost introdusă mai târziu. Aveam mai puţin de 18

Dezamăgit de Dan Brown

După ce i-am citit lui Dan Brown patru cărţi în mai puţin de-o lună, eram nerăbdător să lecturez şi Simbolul Pierdut , ultima şi cea mai lăudată carte a americanului. Sinopsisurile erau excelente, acţiunea promitea, dat fiind că urma să ne dezvăluie multe dintre secretele francmasoneriei şi, de ce să nu recunosc, mă atrăsese la DB stilul lui în precedentele romane. Dar, vai! Ştiţi cum se spune: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul! Ce carte proastă!!! Am fost dezamăgit total, credeţi-mă că mai aveam vreo 50 de pagini, intriga deja fusese rezolvată, şi nu mai aveam răbdare să mai citesc! De câteva ori am vrut să închid cartea şi s-o arunc! De ce nu mi-a plăcut? Păi: în primul rând , a abundat în detalii despre secretele masoneriei. Ok, mi-a plăcut să aflu câteva dintre ritualuri, din istoric, din filozofie, dar DB a exagerat de data asta! Pur şi simplu sunt unele chestii care plictisesc de moarte! În al doilea rând , pur şi simplu a transformat istoria Washingtonului într-una totalm

De ce nu fac curăţenie în România

Mâine, 25 septembrie, are loc marea acţiune de ecologizare şi curăţire a României, în cadrul programului "Let's Do It Romania" . Iniţial, în urmă cu mai bine de o lună, atunci când a fost lansată ideea pe Facebook, am aderat şi eu. Lumea mă ştie că sunt săritor în absolut orice problemă, sunt omul care ajută pe toată lumea... Am vrut să fac şi eu curat, ecologist sunt oricum, pentru că şi eu vreau ca ţara mea să fie curată. Pe parcurs, mi-am schimbat părerea. Pe zi ce trecea eram tot mai convins că nu aceasta este soluţia pentru ecologizarea României. Degeaba ne strângem zeci, poate sute de mii de idealişti, dacă a doua zi poate fi la fel de murdar pe lângă noi. Muncim ca proştii, pentru ce? Răul trebuie eradicat de la rădăcină. În zilele care au trecut de la înscrierea mea pe site-ul "Let's Do It Romania" am descoperit destule lucruri care au mirosit urât, şi la propriu, şi la figurat. Deja probabil ştiţi că în fiecare dimineaţă alerg prin pădurea Trival

Kings

Teacher : Can you tell me the name of three great kings who have brought happiness and peace into people's life? Student : Smo-king, Drin-king and Fuc-king!

Campioana unor mari câştiguri

În trecut, pe bună dreptate, Universitatea Craiova era supranumită "Campioana unei mari iubiri". Astăzi, Dinamo îşi poate revendica fără mari probleme titlul de "Campioana unor mari câştiguri". La pariuri, normal... Anul ăsta, "câinii roşii" au avut nişte rezultate incredibile, cu răsturnări de scoruri mai mult decât imprevizibile: 3-3 la Cluj, 4-4 cu Urziceni, 3-2 cu Rapid, 5-3 cu Sportul, şi ăstea sunt numai câteva... Parcă ne-am întors în vremea fotbalului romantic. Pentru mine a fost mai mult decât clar ce linie are Dinamo în sezonul ăsta, după ce conducătorii clubului au refuzat în mod sistematic să-l ia pe Coman ca să-şi acopere postul de portar, deficitar de când a plecat Lobonţ. În plus, s-au chinuit să-i nu-i ia de la Urziceni pe Maftei şi Mehmedovic, asta după ce în vară s-au ferit ca Dracu' de tămâie ca să-şi achiziţioneze un fundaş ca lumea. N-au vrut! Şi dacă n-au vrut ei, aşa s-a întâmplat. În schimb, Borcea e plecat zi de zi la Miami &q

Conspiraţia Da Vinci

La o lună după ce am citit Codul lui Da Vinci , a lui Dan Brown, şi după ce am rămas cu concluzia că rămăşiţele Mariei Magdalena, soţia lui Iisus, constituite sub forma Graal-ului, se află bine ascunse sub piramida mică şi inversată a Louvrului, întreaga învăţătură îmi este întoarsă pe dos. Asta deoarece am descoperit întâmplător cartea Conspiraţia lui Da Vinci , scrisă de Marc Sinclair. Fără a nega aproape nimic din ce a scris Dan Brown, Conspiraţia ne oferă o cu totul altră perspectivă a Graal-ului. Dacă Brown ne-a spus că Graal-ul era divinul feminin, mormântul Mariei Magdalena, Sinclair susţine că Graal-ul este cuiul cu care au fost pironite picioarele lui Iisus pe cruce. Supoziţia asta apare abia spre finalul cărţii, după ce personajul principal, Seth Thevenot, aleargă prin toată Europa şi desluşeşte enigme peste enigme, aidoma lui Robert Langdon în Codul lui Da Vinci . Motivaţia autorului e simplă: Dan Brown a fost obligat să introducă lumea pe o pistă greşită, pentru a nu se a

Premieră

Yeah, azi am fost la meci. La FC Argeş - Mureşul Deva 3-0. După aproape un an am ajuns în Trivale, la un joc al Argeşului. Nici nu mai ştiu, de fapt, care a fost ultimul meci la care am asistat. Parcă FC Internaţional - Dinamo Bucureşti 1-3, din primăvara anului ăsta. Nu îmi mai amintesc să mai fi călcat pe la stadion de atunci. Ciudat este că pentru prima oară de când mă ştiu, am plătit bilet la un meci al echipei FC Argeş! Deşi în perioada 1994-2008 am văzut constant partide ale alb-violeţilor, atât pe teren propriu, cât şi în deplasare, azi a fost pentru prima oară când am plătit bilet! Asta pentru că am plecat de acasă fără legitimaţia de jurnalist, pe care am păstrat-o de când nu mai sunt jurnalist. 5 lei. Nu mi-a părut rău de ei, pentru că am asistat la un meci interesant şi la prima victorie a echipei FC Argeş din acest campionat. Deci, se poate spune că am venit cu noroc. Am văzut o echipă a Argeşului extrem de tânără, cu fotbalişti de 19 şi 21 de ani, şi cu cel mai bătrân (M

Suedezii beau cafea, umblă goi şi iubesc curvele

Imagine
Yeah, I'd like to live in Sweden! Dacă e să rezum la sânge a doua carte a trilogiei Millennium , a lui Stieg Larsson ( Fata care s-a jucat cu focul ), cam asta ar fi concluzia pe care aş trage-o! Că suedezii (includ aici şi blonzii şi blondele) beau cafea cu termosul, mănâncă sendvişuri, iubesc curvele, o ard pe laptop şi umblă goi prin casă, după ce fac duş. Şi toate astea de câteva ori pe zi... Am descoperit în Bărbaţi care urăsc femeile , prima carte a trilogiei Millennium , că la fiecare întâlnire dintre două persoane, autorul o punea de-o cafea. Uimit de cât de multe ori personajele au băut cafea, m-am apucat ca în Fata care s-a jucat cu focul să număr de câte ori a scris Stieg Larsson cuvântul cafea, în cele 750 de pagini (parcă). Ei bine, rezultatul e uluitor: cuvântul cafea, cu derivatele caffe latte, cappuccino, espresso şi cafenea, a apărut de 135 de ori! Adică, o dată la 5 pagini şi un pic! Recordul a fost în pagina 450, când Stieg a pus cafea de patru ori! Una-dou

Cleopatra Romei

În avanpremiera filmului Cleopatra , cu Angelina Jolie, despre care am amintit mai jos, mi-am propus să-mi reîmprospătez informaţiile despre controversata regină a Egiptului. Aşa că am citit cartea biografică a neamţului Emil Ludwig, scrisă în prima parte a secolului trecut. Un pic plictisitoare, dar plină de amănunte interesante. Mi-a adus aminte de poveştile ei de dragoste cu Cezar şi Marc Antonius, de războaiele purtate cu Octavian şi cu perşii, dar şi de trăsăturile Cleopatrei, care s-au transmis în istorie: frumuseţe, ingeniozitate, şmecherie... Întâmplarea a făcut ca, pe Univers Channel, să prind două episoade ale serialului Roma exact din perioada în care Antonius sfârşea penibil la Alexandria, când el şi Cleopatra se sinucideau fiindcă Octavian îi încercuise şi nu mai aveau scăpare. Nu am urmărit serialul pe HBO, nu ştiu de ce, acum îmi pare rău, dar ce ştiu sigur e că producătorii au greşit grav în alegerea actriţei care a întruchipat-o pe Cleopatra. O fiinţă urâtă de

Scuze

Îmi cer scuze pentru vizitatorii mei din zilele trecute, care au comentat la articolele mele. Am schimbat câte ceva la blog şi nu am observat că am activat moderarea comentariilor, aşa că nu am ştiut că trebuie să le public. Scuze!

Adie Vântu-n puşcărie

Sau: "Adio, Vântu-n puşcărie". Şase luni, minim... Ca să-l distrugă definitiv. Ca pe Penescu. Adio afaceri, bun venit datorii, faliment, prăbuşire. Nu mă pregătesc să fac loc în grila de programe pentru a înlocui Realitatea, e scoasă de mult din cauza lipsei de deontologie a realizatorilor. Ca să fiu blând.

Sunt mai bun decât Răzvan Lucescu

După meciurile amicale pe care le-a pierdut la grămadă, după jocul pe care l-a imprimat României de la venirea sa şi după selecţia pe care o face, de foarte multe ori pe interese, pot să afirm că aş fi un selecţioner mai bun decât Răzvan Lucescu. De la început mi-am exrimat îndoiala cu privire la capacitatea lui Lucescu de a fi un bun manager al echipei naţionale de fotbal. Am spus mereu că e un bun antrenor, dar un selecţioner execrabil. Totul, în opinia mea, pleacă de la jucătorii pe care îi chemi la naţională pentru un meci sau altul. Selecţionerul nu este un antrenor care stă opt luni pe an cu elevii lui, uneori nu are decât câteva zile la dispoziţie. Prin urmare, nu trebuie să-i mai înveţe nimic, trebuie să-i cheme pe cei mai în formă. Nu contează că ai fini, că ai preferaţi, că pui pile şi proptele... Şi apoi să nu se apuce să facă experimente, că fotbaliştii cu valoare de lot naţional nu au timp şi chef de experimente. Şi iată-l pe Răzvănel terminându-ne psihic cu acest 1-1 cu

Wanted vs Salt

Imagine
Sau Angelina vs Angelina... Sau Angelina de dinaintea naşterii gemenilor contra celei de după... Sau duelul minţilor strălucite ale scenariştilor... Ultimele două filme ale celei mai sexy femei în viaţă au fost făcute pe acelaşi calapod pe care s-a lansat Angelina în ultimii ani: cea de femeie fatală, atât fizic, cât şi interacţional. La Salt am fost ieri şi am impresiile proaspete, în timp ce pe Wanted l-am văzut ultima oară acum vreo şase luni, dar filmul era la a patra vizionare. În Salt , Angelina joacă rolul unei spioance din Rusia, pregătită la o bază specială până la vârsta de vreo 8-9 ani, apoi adusă în America şi angajată, în timp, la CIA. Scopul ei (împreună cu ceilalţi colegi antrenaţi de mici) este precis: la un moment dat trebuie să-i asasineze pe preşedinţii Rusiei şi Statelor Unite, apoi să atace cu arma nucleară Mecca şi Teheranul. Hăituită de agenţii serviciilor secrete, Angelina duce la îndeplinire prima parte a planului (e un fel de a