Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2009

În amintirea verii călduroase...

He, he, încă n-a venit frigul, aşa că îmi fac de cap. Deşi asta ar fi o melodie de ascultat la gura sobei, e bună şi acum, pentru că am auzit că se va răci vremea la sfârşitul săptămânii. Cum-necum, Chilling My Soul este o descoperire recentă şi o revelaţie, în acelaşi timp. Când am auzit-o la radio, pariam că e o melodie străină, dar de fapt este cântată de DJ Rynno & Sylvia. Chilling My Soul Sparkling water slowly dripping on my face Sky is shining with the summer's sweet embrace Sun is rising giving me another day And all the rain has gone away And I feel that I can fly around the world I'm feeling love chilling my soul And I feel alive Butterflies are floating in the mountain breeze Flowers blooming in my hair and all the trees Everywhere the nature is coming to life Gone is the night, here come's the light And I feel that I can fly around the world I'm feeling love chilling my soul And I feel alive

Once Upon A December

Decembrie, câh! Începe iarna, s-a dus cu soarele, de-acum o să îngheţăm de frig. E una dintre lunile nesuferite ale anului, noroc că se întâmplă destul de multe lucruri şi trece timpul mai repede. De altfel, ca să uit de geamuri îngheţate, ger, nas roşu şi mâini degerate, îmi caut fel şi fel de portiţe prin care să evadez într-un decembrie de poveste, unic! Visurile mele din nopţile geroase sunt acompaniate întotdeauna de o coloană sonoră extraordinară, care îmi unge sufletul. Zi de zi am să încerc să vă ofer o mică parte din sufletul meu, şi am să încep cu o minunată piesă de pe soundtrack-ul filmului de desene animate Anastasia : Once Upon A December . Înainte de a da play, scoateţi la imprimantă versurile, luaţi o ceaşcă de ceai fierbinte lângă voi şi imaginaţi-vă un peisaj alb, de iarnă autentică... Once Upon A December Dancing bears, painted wings Things I almost remember And a song someone sings Once upon a December. Someone holds me safe and worm Horses prance through

Barca sau Real?

Imagine
Sunt mare fan a l ambelor echipe şi de fiecare dată El Clasico îmi provoacă o plăcere imensă, indiferent de deznodământ. Este probabil singura confruntare în care las orgoliile şi simpatiile la o parte şi mă bucur de spectacol. Şi se anunţă mare spectacol, pentru că Realul are de răzbunat acel incredibil 2-6 din ultimul joc! De-aia au şi redevenit galactici, de-aia au investit aproape 300 de milioane de euro într-o singură vară! Acum, singura îngrijorare constă în probabila absenţă a unora dintre fotbaliştii mei favoriţi: Zlatan Ibrahimovic şi Lionel Messi vs Cristiano Ronaldo şi Ruud Van Nistelrooy. Din fericire Ronaldo a revenit în meciul din Liga Campionilor, dar s-a văzut că e nerefecut. Sper să nu lipsească idolul meu Zlatan, în rest, fie ce-o fi... Odată şi-odată tot am să văd El Clasico pe viu! M-am jurat şi sper să mă ţin cât mai curând de cuvânt...

Au câştigat cei de la FC Argeş?

M-am uitat la prima repriză a meciului de azi, FC Argeş - Arieşul Turda 1-2 , după care am plecat pentru o jumătate de oră să rezolv o treabă. În mod normal, nu mi-aş fi întrerupt vizionarea partidei, dar mi-am dat seama imediat că e ceva necurat la meciul ăsta. Nu pot fi păcălit aşa uşor de cei care încearcă să păcălească fotbalul! Am intuit imediat că este posibil ca unii dintre jucători să fi jucat la pariuri propria echipă. Bineînţeles că nu am nicio dovadă, doar cred că aşa a fost după lentoarea și plictiseala din teren. Am revenit în faţa televizorului prin minutul 75 şi scorul era 1-1. E clar, mi-am zis, au pariat pe X, fiindcă egalul are cote destul de mari, plus că nici nu ar risca foarte mult poziţia în clasament. Numai că în prelungiri, oaspeţii au scos un 11 metri, pe care l-au şi transformat! Chiar să fi mizat piteştenii pe 2? Sigur, în retur pot să revină în forţă, sunt de departe cei mai buni din serie, dar parcă e greu de crezut că au jucat pentru victoria Arieşului

Înscenarea

Imagine
Mai sunt cinefili pe lângă mine? Dacă da, îi rog să rememoreze extraordinarul film al lui Barry Levinson, Wag the Dog (Înscenarea) , cu magistralii actori Dustin Hoffman şi Robert De Niro în rolurile principale. Am făcut trimitere la sinopsisul de pe cinemagia.ro, dar dacă nu aveţi chef să îl citiţi, vă fac eu o recenzie din memorie (sunt totuşi peste 10 ani de când l-am văzut): campanie electorală în America... Oamenii preşedintelui sunt disperaţi că presa se apucă să disece un sexgate care-i mănâncă procentele şefului statului mai rău ca o rozătoare enervantă o felie de caşcaval, aşa că inventează repede un război în Europa de Est, parcă în Albania. Ca să fie credibil, războiul trebuie pigmentat cu imagini de front, dar de unde imagini, fiindcă nicăieri pe glob nu e conflict armat. Şi atunci e adus un mare regizor de la Hollywood (Dustin Hoffman), care împreună cu echipa sa creează un război incredibil de credibil! Omu' e atât de inspirat încât, prin trucurile cinematografice sp

Copiii votează candidaţi trăsniţi

M-am hotărât, mă duc la vot, la turul II! De fapt, ca să fiu sincer, merg obligat-forţat! Şi nu voi vota eu, ci colocatara de cabină, don'şoara Erika! Ce credeţi că-mi spune fie-mea azi, după ce o iau de la grădi? "Tati, sper că n-ai votat cu Crin Antonescu" ! Fraţilor, deci problema e groasă dacă au ajuns şi ţâncii de 5-6 ani s-o dezbată la grădiniţă! "De ce, tati?" , întreb eu... "Că e nesuferit" . "Păi cu cine ai fi vrut să votez?". "Cu Băsescu"! "Cu cine, cu beţivu' ăla?" , moment în care, la volan fiind, primesc o palmă direct peste faţă! Ştiam eu că politica naşte pasiuni nebănuite, dar nici chiar de la vârsta asta! Încerc eu să-i explic că-mi place de Băse doar când face hă-hă-hă , când apare alături de Elena blondă şi Elena brunetă şi când se ameţeşte de la şpriţ, dar pentru asta nu merită să mă deranjez să-l votez, aşa că fie-mea îmi zice direct: "Lasă că-l votez eu"! "N-ai voie tu să votezi,

Urziceniul joacă fotbal de Playstation

Ce meci a făcut în seara asta Unirea Urziceni! Ce victorie imensă a obţinut această mini-echipă cu suflet mare! 1-0 cu Sevilla şi 8 puncte strânse în Liga Campionilor, iată nişte performanţe pentru care e obligatoriu să ne scoatem pălăria! Să-i aplaudăm pe aceşti luptători exemplari şi pe acest mare antrenor, Dan Petrescu! Mă uit de ani şi ani la fotbal şi sunt uimit de rigoarea tactică a acestei formaţii! Unirea Urziceni e o echipă perfectă, poate singura din Europa alături de FC Barcelona! Este gruparea care joacă fotbalul de manual, şi acest lucru i se datorează numai lui Dan Petrescu! Este singura echipă de fotbal pe care o văd că respectă 100% toate sarcinile din manualul de bază al acestui sport. Din primul şi până în ultimul minut vezi fotbalişti care scot mingea la margine, fac presing, se dublează la posesia adversarului, regrupare şi plecare pe contraatac, pasă lungă pe atacant şi deviere, faze fixe perfect construite, cu oameni care atacă toate punctele posibile (linia de 6

Băsescu l-a înjurat de mamă pe Geoană!

Din ce în ce mai cosmopolită parcarea mea preferată, cea de la Alcadibo! Îmi place acolo pentru că găsesc loc mai mereu, mă pot învârti în oraş fără a mă îndepărta prea tare de maşină şi deja le-am învăţat pe taxatoare, astfel că plătesc o oră şi stau două sau mai multe chiar... Pe lângă angajatele Primăriei, te iau în primire, imediat după ce parchezi, ţigăncile şi nişte bătrânici care încearcă să-ţi vândă orice. Deci faza e în felul următor: găseşti un loc, parchezi şi îţi cauţi prin maşină câte ceva pe care să le iei cu tine: o carte, cheile, telefoanele, portofelul, mă rog, ce ţii pe lângă tine în mers. Nici nu apuci să deschizi portiera, că auzi: - "Frumushelule, n-ai o ţigară, să-ţi trăiască familia?". - "N-am, că nu fumez!". - "Ia stai ochişorule să-ţi zâc un secret, nu sta aşa mare, că am să-ţi spun ceva important!". - "Păi cum să stau fă, că sunt mare din naştere, nu mă mai faci tu mic" - "Eşti norocos, mânca-ţi-aş, uite ce-mi

Cărţi şi politică la Librăria Mea

Suntem din ce în ce mai mulţi şi mai buni! Vineri seara ne-am întâlnit la Librăria Mea din nou la o/un cafea/ceai/bere/suc... Pe lângă cei ce pare să formăm un grup sudat, Oana , Ioana , Raluca , Ema , Geocer , Adi şi eu, au mai venit de data asta Sorin, Dan Badea , Alin şi, nu în ultimul rând, Mişu . Pentru mine a fost chiar o surpriză plăcută prezenţa lui Mişu, deoarece cred că eram singurul jurnalist din Piteşti care nu-l cunoştea personal, deşi ambii suntem în presă de ani buni. De foarte mult timp doream să-l cunosc, pentru că am auzit în toţi aceşti ani "Mişu în sus, Mişu în jos", numai cuvinte de laudă, dar eu nu-l ştiam decât din articolele sale. Ei bine, tot ce se spune despre el e adevărat: e foarte "de gaşcă", e spiritual, citit, inteligent şi ţine la glume. De data asta am avut ca temă Indicii Anatomice , carte scrisă de Oana Stoica-Mujea, prietena noastră din clubul de lectură. O poveste fascinantă despre mai multe crime oribile care au speriat linişt

Ziarişti şi presă de doi lei

E oribilă presa din ziua de azi! E chiar mai hidoasă decât pe vremea comuniştilor, şi credeţi-mă că ştiu bine ce spun, fiindcă în ultimul timp am răsfoit arhiva mai multor ziare de tristă amintire. Frate, chit că era propagandă 99,99%, dar măcar ştirile şi articolele erau pozitive! Azi e nenorocire! Se caută can-can-ul şi scandalul cu orice preţ. Iar articolele sunt scrise în bătaie de joc, numai ca să fie vizibile şi să vândă! Iată cum a fost tratată informaţia că echipa naţională de fotbal a României a rămas în a doua grupă valorică pentru tragerea la sorţi a grupelor preliminarii ale Campionatului European din 2012, o informaţie făcută publică de UEFA şi care ar fi trebuit să ne bucure! Să răsuflăm uşuraţi că scăpăm de adversari tari, precum Serbia, Slovacia, Danemarca sau Grecia (calificate la Mondialul din 2010)... O ştire pozitivă, deci... Absolut toate canalele media au dat-o ca un eşec! : "România, pe ultimul loc", "Ultimii din Europa", "România, codaş

Copii sau preşedinte?

Astăzi, 20 noiembrie, se sărbătoreşte în întreaga lume Ziua Copiilor la McDonald's. Fundaţia Roland, care aparţine lanţului de restaurante american, strânge în această perioadă bani pentru a-i ajuta în diferite moduri pe micuţii aflaţi în suferinţă, sau cu o viaţă dificilă. Timp de o săptămână, Mac-ul donează câte 1 leu din valorea fiecărui meniu Happy Meal Fundaţiei, o altă sursă de bani fiind la îndemâna tuturor: puşculiţa care se află lângă casele de marcat. În perioada asta am fost zilnic la Mac, fiind solidar cu campania. Aici se poate vedea forţa grupului, ajutând fiecare cu câte un pic pentru binele copiilor amărâţi din întreaga lume, nu mergând la vot şi punând ştampila pe un rahat de candidat. Mor de nervi când mi se reproşează că de ce nu mă duc la vot , că sunt un inconştient, ba chiar am fost şi jignit de cineva care nu mai avea argumente cu care să mă combată! Vezi Doamne, votul meu contează! Contează pe dracu'! Se pişă toată lumea pe votul meu, fie că-l dau, fie

2 în 1

Azi am terminat de citit o carte, iar diseară mai termin încă una. Săptămâna asta am mers la "două capete", lecturând în paralel Fluviul întunericului, de James Grady şi Indicii anatomice, de Oana Stoica-Mujea . Încă un experiment reuşit, după cel din vară despre care am mai scris , citirea unei cărţi în hypermarket! Nu aş fi crezut că e posibil să alternez două poveşti total diferite, scrise în stiluri diferite, dar s-a dovedit a fi ca şi cum m-aş uita la televizor. Ştiţi cum e, după terminarea unei emisiuni, sau în pauza publicitară, schimbi programul pentru a trece în alt registru. Fluviul întunericului este o carte extrem de bine scrisă, foarte bine documentată, care prezintă ultimele zile din viaţa unui fost agent CIA. Retras demult din activitate, într-un moment de beţie, Jud Stuart omoară stupid pe cineva, căzând de la etaj peste el! Cu toate că reuşeşte să se sustragă de la locul incidentului, Jud intră în panică şi apelează un jurnalist şi scriitor cu legături vec

Ce creştem, aia avem!

Mutu bea şi sfidează pe toată lumea atunci când vine la convocările Naţionalei... Cristea se duce în club şi stă până la 3 noaptea înaintea unui meci decisiv al României... Săpunaru se îmbată în avion şi se ia la bătaie pe aeroport cu antrenorii săi de la lot... Patru "tricolori mici" joacă poker pe bani în cantonamentul echipei naţionale de tineret... Sunt doar patru abateri grave care au avut loc în scurt timp la echipa naţională de fotbal! Câte altele mai micuţe or mai fi fost în această perioadă? Câte nenorociri or mai fi făcut şi cu alte ocazii, dar nu au mai ajuns la urechile presei? Uite de-aia nu o să avem niciodată fotbal competitiv pe plan internaţional! Totul pleacă de la juniori. Copiii sunt prost crescuţi şi needucaţi, iar nesimţirea lor se maturizează odată cu înaintarea în vârstă. Cel mai recent exemplu l-am avut ieri, când am fost să discut cu unul dintre antrenorii de la Centrul de Copii şi Juniori al lui FC Argeş. Eram în biroul lui, birou care este şi vest

S-a dus cafeaua mea de la prânz

După mai multe ore de alergat cu diverse probleme, m-am îndreptat către McDonald's-ul din Centru, cu gândul de a bea o cafea. Şi, bineînţeles, să mănânc ceva, deşi mereu îmi spun că nu e cazul să bag atâtea calorii în mine... Din nefericire/fericire, restaurantul era închis! Şi nu numai atât: era gol-goluţ, fără mese, fără mobilă, nimic! Cine ştie ce s-a întâmplat cu McDonald's-ul nostru?

Efectul 300

Am luat Men's Health de luna asta, cu Gerard Butler pe copertă. E un actor care-mi place, am mai scris pe blog despre el. Gândeşte sănătos, duce o viaţă sănătoasă, face filme bune şi arată foarte bine la vârsta lui. Mă rog, articolul nu e ceva extraordinar, nici măcar un interviu cu el nu e, dar am reţinut o chestie interesantă pe care a spus-o. "Când ieşi de la filmul ăsta ( 300 - Eroii de la Termopile ), eşti gata să mori pentru prietenii tăi şi pentru ţară. Dacă e cazul, ai fi în stare să te lupţi şi să ucizi pentru locul tău de parcare" ! Super, şi eu m-am simţit mai bărbat după ce am văzut prima oară 300, dar bine că nu m-a enervat nimeni, fiindcă e posibil să fi luat o mamă de bătaie =)). L-am văzut recent în The Ugly Truth , cu Katherine Heigl. A jucat rolul unui misogin dulce cu vocabular colorat şi cu insinuări la limita hărţuirii sexuale, genul acela de bărbat pe care femeile l-ar lua la bătaie în primele 5 secunde, după care l-ar îmbrăţişa şi l-ar sufoca într

Urăsc zilele scurte!

Poate că n-ar mai trebui s-o spun, fiindcă am rezolvat problemele care m-au enervat peste zi... Noroc că am prieteni influenţi şi o şcoală de presă care m-a pregătit pentru viaţă mai bine decât pe mulţi dintre compatrioţii mei! Vinerea e zi scurtă, toată lumea ştie asta! E atât de scurtă încât angajaţii de la stat sau de la particular nici nu te mai bagă în seamă! Mi s-a întâmplat vinerea asta de două ori să primesc răspunsul: "Ştiţi, nu se poate azi, e zi scurtă! Veniţi dumneavoastră luni". Hai, nu zău? Mai du-te tu în mă-ta cu ziua ta scurtă, că eu am de rezolvat urgent problema! Nu detaliez fiindcă, aşa cum am spus, m-am apucat de dat telefoane şi de bătut la uşile directorilor, devenind un pic nesimţit în insistenţa mea, rezultatul final fiind că mi-am rezolvat problemele. Dar nu pot să nu remarc faptul că există mii de români care suferă o asemenea umilinţă din partea unor puturoşi care nu vor să-şi mişte fundul de pe scaun pentru 5-10 minute, sub pretextul că "e

Cel mai frumos cadou: DJ Rynno & Sylvia!

Imagine
Am primit cel mai frumos cadou din viaţa mea! Fără să ştie că pe unşpe a unşpea e ziua mea, Sylvia mi-a oferit posibilitatea de a petrece alături de gaşca ei cel puţin o oră, la show-ul de la Balul Bobocilor al Colegiului "Alexandru Odobescu". Aşa că în seara asta m-am întâlnit cu ei, adică Sylvia , Coco, Diana, Rynno şi Dragoş şi am stat în culise la taclale, atât înainte de concert, cât şi după. M-am simţit ca un adevărat VIP! Impresii? Mai e cazul să le spun? Sylvia e minunată! O fată modestă şi foarte cool, tot timpul cu zâmbetul pe buze (ceea ce apreciez cel mai mult la femei), extrem de comunicativă şi volubilă, nu mai spun că este de o mie de ori mai frumoasă în realitate decât la televizor sau în videoclipuri! Rynno e fain, se dedică muzicii în totalitate, nu a stat să bea niciun pahar de suc de când a venit şi a plecat, a fost tot timpul aplecat peste sculele lui. Singurele momente de respiro au fost, culmea, când a mixat, asta şi pentru că ştie ce face şi face ce ş

Să i-o tragem şefului!

Daffy mă loveşte din nou cu un banc criminal: "Un tip se îmbată la petrecerea lu' şefu' şi a doua zi de dimineaţă vorbea cu nevastă-sa. Ea: - Ca de obicei, te-ai îmbătat ca un porc şi te-ai făcut de căcat în faţa şefului. El: - Să mă piş pe el! Ea: - Asta ai făcut aseară şi te-a dat afară! El: - Atunci să-l fut! Ea: - Lasă că l-am futut eu şi te poţi duce la serviciu, ... boule!!!"

La Mulţi Ani fratelui meu geamăn, Leo!

Imagine
Am vrut să postez articolul ăsta fix la ora 00:00, nu ştiu dacă am să reuşesc! Vreau să-i urez La Mulţi Ani fratelui meu geamăn Leonardo DiCaprio, născut în aceeaşi zi şi la câteva minute înaintea mea. Cum se vede, este geamănul mai mare, aşa că aştept şi acum să aibă grijă de mine! Vreţi să vă spun că avem aceeaşi înălţime şi aceeaşi greutate (noroc că am mai slăbit eu)? Lăsând gluma la o parte, Leo e unul dintre preferaţii mei, poate că sunt şi subiectiv date fiind condiţiile, dar este greu să spui despre DiCaprio că nu e un actor foarte bun. Dintre toate filmele pe care le-am văzut cu el, cel mai mult mi-au plăcut Plaja , Titanic , Romeo şi Julieta , dar a avut prezenţe frumoase şi în Diamantul sângeriu , Aviatorul sau Găştile din New York . Interesantă a fost şi comedia Prinde-mă dacă poţi . Toate sunt recomandări, uitaţi-vă la frăţiorul meu! Sunt puţin gelos pe bebeluşa Oana , care l-a cunoscut personal doi ani la rând în clubul din Ibiza în care dansează, ba chiar a şi vorbi

Ştiaţi că Papa trebuie să moară?

Imagine
Aşa cum am promis, azi am ajuns la cele două evenimente de lansare de carte, primul de la Librăria Mea, al doilea de la Biblioteca Judeţeană. Aici l-am descoperit pe scriitorul portughez Luis Miguel Rocha, un necunoscut în România, un tânăr (33 de ani) aflat la început de carieră. Deşi încă nu i-am citit cărţile, din ceea ce am auzit de la el şi de la Bogdan Hrib , directorul editurii Tritonic, întrevăd în el un writer de viitor. Are toate ingredientele pentru a călca pe urmele lui Dan Brown, cu al său Cod al lui Da Vinci: a abordat un subiect delicat, cu mare priză la public (Vaticanul şi moartea Papei Ioan Paul I), a construit un thriller poliţist pe evenimente reale şi a creat puţină panică cu ale sale dezvăluiri. În plus, îşi promovează foarte profesionist cărţile, mergând în fiecare ţară care are potenţial, în România sosind deja a treia oară. Şi nu publică oriunde, ci în 56 de ţări! Iar în Statele Unite a ajuns în clasamentele best-seller-urilor din The New York Times! Mi-a plă

Gheorghe Dinică, nu te voi uita niciodată!

Am ajuns acasă şi am aflat că a murit Gheorghe Dinică. Sigur, la suferinţa pe care o avea puţini mai erau cei care sperau că se va face bine, dar o parte din mine încă mai credea că maestrul Dinică nu se va duce. Vă spun sincer că este actorul român pe care l-am iubit cel mai mult, şi soarta a făcut să mi-l scoată în cale la un moment dat şi să-mi dau seama că pe lângă talentul nemărginit, a fost şi un om în toată puterea cuvântului. Eram la sfârşitul anului 2007 în Malta, cu două zile înainte de Revelion, într-o staţie de autobuz din La Valletta, aşteptând să plec spre St. Julian's, acolo unde eram cazat. Soţia mă trage de mânecă şi-mi zice: "Uită-te puţin la moşulică ăsta, sigur e român! E îmbrăcat ca naiba, iar în picioare are Geox". La care eu îi răspund: "Da, sigur e român. Şi ce român! E Gheorghe Dinică"! Ne-am apropiat de el şi l-am salutat, i-am spus că e o onoare să-l văd în carne şi oase. "Ce faceţi măi copii pe aici?", ne-a întrebat el... A

Aici o să fiu azi

Imagine
Pe lângă multe alte lucruri pe care le am de făcut azi (marţi), o să fiu la 11 la Librăria Mea şi la Biblioteca Judeţeană la 12. Veniţi şi voi!

Să vă fie frică, Băsescu nu pică!

O să fac în rândurile de mai jos o demonstraţie matematică, o problemă de clasa a VII-a, cred, care va demonstra că Traian Băsescu va fi fără probleme preşedinte din nou. Mie mi se rupe, atâta timp cât nu candidează Dan Diaconescu Direct şi Senzaţional, dar alţii văd că sunt ofticaţi. Să fii supărat, e de înţeles. Să ţi se fi luat de Băsescu, iar e de înţeles, pentru că în cei cinci ani de şefie n-a făcut altceva decât să se certe şi să pornească scandaluri. Să vrei să-l dai jos, încă o dată e de înţeles, mergând pe aceeaşi idee a conducerii prin conflicte. Ceea ce nu înţeleg eu este răutatea dusă până la extrem, cu înjurături şi blesteme cu închisori sau moarte. Mai rău, nu înţeleg prostia deontologilor. Nu vorbesc despre politicienii implicaţi în susţinerea candidatului, care nu pot fi decât subiectivi, mă refer la aşa numiţii deontologi sau analişti politici. Sunt atât de proşti încât mă crucesc! Se vede pe faţa lor că nu sunt părtinitori, pur şi simplu atât îi duce mintea! De câ

Schimbare de macaz la Argeş TV!

Fraţilor, se întâmplă ceva suspect! Azi, Argeş TV a prezentat la distanţă de câteva ore, în direct şi în întregime, două mitinguri electorale ale preşedintelui Traian Băsescu, de la Craiova şi Piteşti. Nu zic suspect referindu-mă la faptul că un post de televiziune nu are voie, conform deciziilor CNA, să acorde atât de mult timp de antenă în campanii electorale unei singure părţi... Mi se pare suspect pentru că politica trustului lui Penescu s-a schimbat radical. RA-DI-CAL!!! Eu ştiu prea bine cum bătea vântul în PIC! O briză azi din PSD, un vânt puternic din PNL, din nou briză, din nou vânt... Nicio aversă PDL sau PRM! Şi dintr-odată uragan! Hmmm, ciudat... Să fie din cauză că se aude că PIC a fost vândut către CORA şi problemele financiare ale fraţilor Penescu s-au cam rezolvat? Să fie din cauză că a fost pus la punct destul (ştiţi că se auzea că din cauza neimplicării în campania Elenei Băsescu, Penescu a păţit-o rău) Cornel Penescu şi, în câteva zile, maxim două săptămâni, o să f

Melcişori cu lapte

Ce te gândeşti să prepari, în această perioadă a anului, atunci când deschizi uşa dulapului de la bucătărie şi găseşti un plic de scorţişoară? Ştiu că bărbaţii se gândesc la vin fiert, şi eu am făcut-o în primă fază, dar mi-am adus aminte că am cumpărat acum o săptămână nişte melcişori. Aşa că am făcut o oală plină de melcişori cu lapte. Ce bătaie a mai fost pe ea, fie-mea a ajuns chiar la şantaj, ameninţându-mă că nu am voie să mă apropii de laptele ei! E, na, ca tată denaturat ce sunt mi-am pus nu una, ci două porţii!

Prietenii din librăria mea

Acum 15 ani, când veneam la şcoală cu tema nefăcută, tremuram în bancă de frică, de parcă nu'ş ce crimă aş fi făcut. Ieri am retrăit momentele din liceu, la bilunara întâlnire cu noii mei prieteni, de la Librăria Mea . Evit să le spun bloggeri, pentru că nu sunt nişte ceva , sunt nişte oameni extraordinari. Fiindcă am aterizat mai târziu în grup şi, în plus, nici nu am citit o carte din cele două avute ca temă, am avut emoţii teribile, astfel încât a trebuit să mă culc la prânz vreo oră să mă calmez. A ieşit bine, doamna profesoară Oana nu m-a scos la tablă, dar mi-a dat totuşi o notă mică pe blogul ei. Acu' pe bune, eu am vrut să citesc şi Sex cu femei , nu numai Cronica unei morţi anunţate , dar nu am avut norocul să-mi sară în ochi la "Mihai Eminescu" şi "Diverta". Am căutat degeaba cartea în rafturi şi apoi am ieşit spăşit afară, pentru că nu mă puteam duce să-i cer vânzătoarei: "Vreau Sex cu femei ". Una: sunt cam timid de felul meu şi Doi: p

Cel mai tare banc din lume

Cică Reader's Digest a decis recent, după un studiu propriu, care este cel mai tare banc din lume! Glumeţul care a spus bancul a primit 1.000 de dolari, cam puţin aş spune eu pentru o asemenea titulatură pompoasă. Dar, sincer, e un banc foarte bun! "Un tânăr pleacă la vânătoare. La un moment dat, ţinteşte şi împuşcă o raţă, care însă pică în curtea unui ţăran. Acum, atât vânătorul, cât şi ţăranul, îşi revendică prada. Cum nici unul nu a cedat, ţăranul a venit cu o propunere: să joace . Deoarece orăşeanul habar nu avea despre ce joc e vorba, binevoitor, ţăranul i-a explicat: - Ne lovim între picioare cât putem de tare, iar cine ţipă mai puţin ia raţa. Tânărul vânător este de acord cu propunerea şi jocul începe. Ţăranul loveşte primul, cu toată puterea. Orăşeanul se prăbuşeşte de durere, strânge din dinţi, dar nu ţipă deloc. Se ridică cu greu şi îi spune ţăranului: - Acum e rândul meu. - Nuuu…, răspunde ţăranul rânjind. Poţi să păstrezi raţa". Zilele trecute am citit şi e

Comunismul, ce fascinant!

Ce fascinant e comunismul atunci când ţi-l povesteşte cineva! Nu, nu am ajuns în aşa hal încât să tânjesc după perioadele petrecute înainte de 1989, ci pur şi simplu am întâlnit azi un om care m-a cucerit cu poveştile sale. Aproape cinci ore am stat la taclale cu unul dintre cei mai importanţi oameni din perioada roşie, omul care practic a condus acest judeţ şi care a construit ceea ce avem noi astăzi cel mai de preţ în Piteşti. Tipul, ajuns la peste 80 de ani, a fost mâna dreaptă a lui Năstase, fostul prim-secretar de dinaintea lui Dincă "Te-Leagă", apoi a fost omul de încredere al celui mai de temut om din structura comunistă şi din anturajul lui Ceauşescu (Dincă) şi, mai târziu, sfătuitorul lui Zamfir. Cei trecuţi de 40 de ani ştiu despre ce vorbesc. Cei mai tineri... Luaţi de citiţi... M-am dus pentru documentare la o carte şi cred că aş putea scrie cinci, cu subiecte diferite! Dacă n-ar fi atât de complexă şi eu atât de puturos, o prezentare a perioadei comuniste, de în

M-a lovit un bou

Şi ca treaba să fie treabă, m-a lovit un bou cu o Dacie de pe timpul lui Pazvante Chioru' şi am pierdut o juma' de zi la Poliţie şi Omniasig. Mergea pe contrasens şi a intrat în mine! O fi vrut să-şi repare maşina şi nu avea dovadă de la Poliţie, că altfel nu pricep ce a fost în capul lui! Bine dracu' că are asigurare valabilă, că altfel nu ştiu ce m-aş fi făcut. De mâine o să pierd câteva zile prin service, ca să repar ce a stricat un dobitoc prin neatenţia lui. Deci, alte momente ca să fiu trist în continuare...

It's sad time...

Sunt trist. Rău! Totul din jurul meu e trist... Natura e tristă... Vremurile sunt triste... Comportamentul celor din jurul meu e trist... Pisicile sunt triste... Citesc o carte tristă... Viaţa mea e tristă... Am avut un vis trist şi urmează să fac un drum trist. E un moment trist. Aş vrea să mă trezesc la vară, în condiţii mult mai vesele şi optimiste, sau să nu mă mai trezesc deloc dacă tot continui să fiu trist...

Atenţie, trec peşti!

Am o jenă să merg în Deltă. Nu ştiu de ce, un complex prostesc legat de ţânţari... Nu merg în Deltă că sunt ţânţari. Sunt ciudat, ştiu, mi s-a mai spus. Chestia e că n-o să mă vedeţi în Deltă decât când daţi cu Raid peste tot. Asta deşi pe mine nu mă muşcă ţânţarii... Am vorbit recent cu cineva care a fost vara asta în Deltă şi care mi-a spus că a fost fain. De fapt, toată lumea care vine din Deltă îmi spune că e mişto acolo, şi cred că ar fi super de tras un card de poze... Foarte tare mi-a plăcut când mi-a zis că pe canalele navigabile există semne de circulaţie la fel ca cele de pe străzi, numai că sunt puţin adaptate situaţiei. Adică cum? Există semne cu "Atenţie, trec peşti"? Sau "Parcarea interzisă! În caz contrar, barca va fi ridicată"? "Atenţie la rechini"? "Sens Unic"? "Atenţie, se lucrează"? "Parcare pentru handicapaţi"? "Ieşire către Autocanalul Soarelui"? "Atenţie, cad pescăruşi"? "Inter

Strângere de mână în intersecţie

O vorbă bună şi un gest frumos. De asta ar fi nevoie din partea fiecărui român pentru ca viaţa noastră să fie mai bună. Nu trebuie să aşteptăm mila şi ajutorul nimănui, totul depinde de noi. Am simţit asta azi de dimineaţă, când am fost în mijlocul unor evenimente încheiate, din fericire, cu bine. Eram la volan în apropierea unei staţii taxi. Un taximetru a plecat din faţa mea, după care şoferul, probabil nehotărât, s-a decis să dea cu spatele. Intra direct în mine dacă nu eram atent, aşa că, fără să mai stau pe gânduri, am băgat în marşarier (sau marche-arriere, cum doriţi) şi am dat la rândul meu în spate. Colegii taximetristului au sesizat pericolul şi l-au claxonat, iar unul chiar a sărit în faţa maşinii ca să-l facă atent, să se oprească! Omul s-a speriat, apoi şi-a dat seama ce era să facă, a ieşit din maşină şi a venit la mine să-şi ceară scuze. Am coborât geamul şi i-am zis să stea liniştit, bine că am fost atent. Ceilalţi taximetrişti s-au apropiat şi ei de noi şi m-au într

What a goal!

Dacă e duminică, e zi de relaxare şi de fotbal. Vă mai aduceţi aminte de Dragan Stojkovic? Eu da, pentru că l-am văzut pe viu la meciul Dinamo - Olympique Marseille 0-0 din 1992, în Groapă. Ce echipă frumoasă aveam atunci, cu Dorinel Munteanu, Selymess, Prunea, Gică Mihali (idolul meu pe vremea aceea), cu piteştenii Costel şi Marian Pană şi Marius Priseceanu, sau cu gurile de foc Hanganu, Gerstenmajer şi Marian Savu şi, nu în ultimul rând, cu unul dintre cei mai buni străini care a jucat în campionatul românesc de fotbal, albanezul Sulejman Demollari. Pe vremea aia eram fan Olympique Marseille, îi iubeam pe Jean Pierre Papin şi pe croatul Alen Boksic, dar îmi plăcea la nebunie şi ghanezul Basile Boli, căruia îi făcusem şi un profil în cărbune şi-l atârnasem ca poster în cameră. Revenind la Dragan Stojkovic, un mare jucător sârb, am văzut azi prin intermediul unui newsletter la care sunt abonat, un gol marcat de el din postura de antrenor! Şi ce gol! Se vede că a fost bun... Foarte bun