Sălbatice sau domestice?

Mergând eu cu gândurile aiurea, am avut o revelaţie la volan, zilele trecute. Stăteam de ceva timp în spatele unui Fiat Panda şi m-am întrebat: de ce or fi pus italienii numele modelului "Panda"? Şi mie îmi place ursuleţul acela dulce şi drăguţ, dar care o fi fost motivul? Apoi am realizat că producătorii de maşini adesea obişnuiesc să folosească pentru modelele noi lansate nume de animale: Ford Cougar, Seat Leon, Volkswagen Beatle şi or mai fi şi altele, dar nu-mi vin în cap acum.

Dar de ce numai nume de animale sălbatice? De ce nu avem şi un Mercedes Câine Lup, o Mazda Birmaneză, o Alfa Romeo Norvegiană de Pădure sau un Audi Buldog? Nu vi se pare discriminare? Eu mi-aş cumpăra un Logan de Porc... Renault Kangoo e prea urât! Câh!

O nouă generaţie de piţiponci

Am din ce în ce mai mult senzaţia că sondajele imbecile care apar în presa idioată din România sunt făcute de nişte neni şi nişte tanti care vor puţină publicitate. Şi, cum numărul lor de ani şi kilograme depăşeşte cu mult standardul acceptat de către tabloide, singura modalitate de a ieşi în evidenţă e cu prostii. Sincer, după ce le debitează, oamenii ăştia chiar cred ce propagă, sau o fac doar la mişto?

După ce au eşuat lamentabil de câteva ori cu venirea Apocalipsei, acum se leagă de frumoasa zi de 11 noiembrie 2011. Profitorii aberează acum pe marginea interesantei alăturări ale cifrei 11: 11.11.11. Citesc şi mă minunez: "Mai multe echipe întregi de numerologi, metafizicieni şi teoreticieni îi avertizează pe oameni că Pământul se va „trezi", iar un portal se va deschide cu scopul de a ne transporta într-o altă dimensiune". Tare aş vrea să văd şi eu portalul ăsta... Sau: "Teorii ale conspiraţiei menite să sperie lumea susţin sus şi tare că cifra 11 este menită să aducă dezastrul. Potrivit profeţiei Sfântului Malachia, sfârşitul lumii va veni înainte de numirea celui de-al 112-lea papă, iar Benedict este al 111-lea papă".

Şi eu aş putea să spun că e un dezastru faptul că Dinamo a ratat calificarea în Liga Campionilor de 11 ori până acum, dar nu cred că vine sfârşitul lumii doar pentru asta!

Sincer: mai e cineva care să se sperie de aceste "temute" profeţii? Eu cred că nici bunica de 98 de ani, care tremura acum câţiva ani când auzea că va fi mâine cutremur, nu mai muşcă asemenea tâmpenii. Şi nici amuzante nu mai sunt. Atunci, de ce?

Poet de duminică

N-am compus niciodată poezii, nu am avut talent pentru aşa ceva. Mie mi-a plăcut să scriu proză, comentarii, articole. Dar, când "patria" cere...

Toamna la ţară

Vremea caldă s-a sfârşit,
Toamna ne pune-n visare,
Toată lumea s-a grăbit
Recolta s-o urce-n hambare.

Furnica şi-a făcut provizii mii
În timp ce greierele cântă,
Câinele-şi îngroapă osu-n vii,
Iar şoarecele stă la pândă.

Pisica se bazează pe bunica,
Cocoşul are vasul plin cu râme,
Văcuţa cu paie şi-a umplut burtica,
Iar porcul vrea să crească în grăsime.

Iepuraşul ronţăie de zor un morcovel,
Raţele, de frig, nu mai dorm afară,
Tot tabloul galben pare un pastel...
Asta-i toamna mea, în vacanţa de la ţară!

Acum 13 ani...

Mă întreabă Răzvan, mai devreme, în ce an a promovat echipa de baschet a Piteştiului. A vrut să se documenteze pentru interviul pe care l-a făcut cu Nicolae Şufariu, antrenorul care a pus oraşul nostru pe harta baschetului românesc. "Mă, nu mai ştiu exact, dar parcă 1998. Ştiu că nu a trecut mult, după care am surprins pe toată lumea când am luat titlul în 2000", i-am răspuns. Răzvan mi-a mulţumit, i-a fost de ajuns, dar eu am rămas prost.

Adică... cu gândurile plecate. Mi-am adus aminte de acea echipă frumoasă, fără bani, fără echipament de joc, fără mingi, doar cu ambiţie. Acea ambiţie studenţească, oferită de nebunia specifică lipsei totale a grijilor, acea încrâncenare a amatorilor care vor să demonstreze că sunt mai buni decât profesioniştii, chiar dacă joacă baschet doar la panourile scofâlcite din curtea şcolii. Dintr-un foc i-am spus lui Răzvan echipa: Călin (care mi-a fost şi coleg la grădi), Voicu, Pipera, Petrini, Corodi! Corodi :)) (ha ha ha, adică). Mă întâlnesc cu el pe stradă, are doi metri şi 150 de kile, dar tot un al naiba de simpatic a rămas. Şi îi mai zic lui Răzvan că mai era un albanez, conducător de joc, şi el tot student, sufletul echipei. Dar nu mai ştiu cum îl cheamă. Degeaba îmi storc creierii...

Perfecţionist cum sunt, am dat atacul la arhiva personală. Agendele din anii 95, 96, ... 2000 sunt la locul lor. Cu nostalgie le deschid şi găsesc, după multe halte peste texte serioase sau hazlii, echipa (mai bine zis, lotul) care a învins pe Steaua în barajul de promovare: Călin Danciu, Corodi, Ariciu, Tudosoiu, Petrini, Pipera, Groşanu, M. Popescu, Voicu, plus "stranierii" Dragan Tomic, Djordje Tatic şi albanezul Konomi. Pe vremea aia, în 1998, echipa se numea Subansamble Auto Universitatea Piteşti! Întâmplător, dau cu ochii peste echipa Stelei! Repet, divizionară B... Nu-mi vine să cred câte nume de baschetbalişti ce se vor consacra mai târziu descopăr: Adi Voinescu, Sandu Ardelean, Răzvan Popa (campion cu Piteştiul în 2000), Costel Ştefan, Radu Abramescu, Eugen Ilie, Ionuţ Bâscoveanu sau Liviu Puicu! Mulţi dintre ei au venit apoi, după 2000, şi au jucat chiar pentru Piteşti!

Mâine revin şi cu amintiri despre finala din 2000, trăită la maxim de mine, la microfonul televiziunii, în direct. Finală care a intrat nu numai în istorie, ci şi în Muzeul Sportului Argeşean!

PS - Mostră de început de ştire scrisă de mine, în august 1996, pentru meciul FC Argeş - Petrolul 0-0:
"Este adevărat că dispariţia lui Constantin Teaşcă, anunţată de crainicul din Trivale, ne-a întristat pe toţi, dar se pare că jucătorii celor două echipe, FC Argeş Dacia şi Petrolul Ploieşti, au cam exagerat, prelungind momentul de reculegere cu aproximativ 90 de minute"

Balotelli... fotbalist...

La cât e de prost specimenul ăsta, mă mir că nu s-a tuns în formă de cap pătrat! Dar, iată, că în prostia lui, a creat un tricou care se vinde ca pâinea caldă cu 11,99 lire sterline. Uneori nu trebuie să fii un geniu ca Jobs sau Gates ca să faci averi.

Şi ce dacă s-a supărat? Românii ar replica: "Mai muşcă o dată!". Englezii continuă să facă mişto de el, compunându-i un cântec.

Oh Balotelli he's a striker…
He's good at darts
He's allergic to grass but when he plays
He's fucking class
Drives round Moss Side
With a wallet full of cash
Can't put on his vest
But when he does he is the best
Goes into schools
Tells teachers all the rules
Sets fire to his gaff
With rockets from his bath
Doesn't give a fuck
Cos he did it for a laugh
Runs back to his house
For a suitcase full of cash
Oh Balotelli …

Nu mai faceţi tiki-taka, vă rog!

Lăsaţi-i pe profesionişti... Toată lumea vrea să joace tiki-taka, e o nouă modă acum printre echipele de fotbal din întreaga lume. Dar ceea ce face Barcelona e greu de copiat. Şi. oricum, o copie e tot o copie... Steaua se laudă că face tiki-taka... Dinamo, am văzut în ultimele meciuri că insistă să paseze, să paseze şi să tot paseze... Mai nou, la meciul cu Belarus, am adormit pe pasele înapoi ale lui Bourceanu şi Lazăr...

Fraţilor, tiki-taka nu înseamnă să plimbi mingea la centrul terenului, apoi să pasezi în spate la portar, cum fac echipele româneşti! Tiki-taka e un concept implementat la Barcelona de Pep Guardiola. Nici lui nu i-a fost uşor. A trebuit să-şi aducă fotbaliştii capabili să joace tiki-taka: Iniesta, Xavi, Messi, Villa, Pedro. Tiki-taka înseamnă să joci foarte rapid, din 1-2 atingeri ale balonului, întotdeauna pe poartă, întotdeauna pe centrul apărării adverse, pentru a o face pe aceasta să cedeze în primul rând psihologic şi apoi sportiv, în faţa valorii evident superioare a echipei adverse. Şi, la final, să vină lovitura fatală: o pasă uluitoare a geniului Xavi, urmată de o finalizare sigură a tripletei Messi, Villa, Pedro.

De ce Argentina nu joacă tiki-taka, chiar dacă-l are pe Messi? Pentru că Di Maria, Higuain sau Aguero nu se încadrează în peisaj. De ce Brazilia nu joacă tiki-taka? Pentru că acolo fentele şi execuţiile spectaculoase sunt marcă înregistrată Made in Brasil. Şi atunci, de ce ar încerca Piţurcă să joace tiki-taka? Sau Ilie Stan... Sau Ciobotariu...

Eu, unul, când le văd pe Steaua sau Dinamo, ori naţionala României, pasând la nesfârşit urât şi fără rezultat, îmi aduc aminte de Mircea Lucescu în anii '80 sau de Gâlcă, fotbalistul care a pasat toată viaţa lui numai în spate. Şi îmi vine să mă culc. Somnifer de cea mai bună calitate. S-a văzut că a fost somnifer şi pentru Moţi, Tamaş şi Pantilimon, în meciul cu Belarus. Aşa că, vă rog, nu mai jucaţi tiki-taka!

Un suporter piteştean a primit un cadou de la preşedintele lui Olympique Lyon!

Articol apărut şi pe ePitesti.ro!


Claudiu Barbu, unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai echipei FC Argeş, s-a aflat ieri la Cluj-Napoca pentru a se întâlni cu preşedintele multiplei campioane a Franţei, Olympique Lyon. Jean Michel Aulas l-a aşteptat pe piteştean pentru a-i oferi în dar un tricou al argentinianului Lisandro Lopez, ca semn de mulţumire pentru devotamentul arătat de Claudiu Barbu clubului lyonez.

Claudiu Barbu este nelipsit de la meciurile echipei FC Argeş de mai bine de 10 ani. Este atât de ataşat de clubul alb-violet, încât ar fi dispus să îl iubească necondiţionat chiar dacă Argeşul ar retrograda în Liga a 5-a! În acelaşi timp, piteşteanul este şi fanul lui Olympique Lyon. Pentru multipla campioană din Hexagon a învăţat limba franceză la perfecţie şi corespondează cu fani din toată lumea ai Lyonului.

În urmă cu ceva timp, Claudiu Barbu a aflat că echipa de fete a clubului Olympique Lyon, nimeni alta decât deţinătoarea en-titre a Ligii Campionilor la fete, vine la Cluj-Napoca pentru un meci din Champions League. Prin urmare, piteşteanul a scris conducerii lyoneze, solicitând de la aceasta un suvenir. Până în ziua meciului, miercuri, 28 septembrie, Claudiu nu primise niciun răspuns, fiind puţin dezamăgit. Asta nu l-a împiedicat să meargă la hotelul la care s-au cazat franţuzoaicele, pentru a le cunoaşte, a vorbi şi a se fotografia cu ele!

Aici, însă, surpriză mare! Însuşi celebrul preşedinte al clubului, Jean Michel Aulas, îl aştepta cu un tricou al argentinianului Lisandro Lopez, exact aşa cum ceruse Claudiu! În urmă cu doar câteva ore, Aulas tocmai asistase din loja lui de pe stadionul Gerland, la victoria lui Olympique Lyon, 2-0 cu Dinamo Zagreb!

PS - Mai pun un PieS, aici pe blog. Claudiu e un personaj atât de interesant, încât l-am făcut personaj de carte. Deja e scris un roman, dar e nepublicat, şi e în lucru al doilea roman.

Nostalgic după Ilie Oană

Nu fotbalistul, fiindcă nu l-am prins jucând, ci stadionul. Am văzut în seara asta secvenţe din meciul demonstrativ disputat între generaţiile de aur ale Petrolului şi naţionalei României şi am remarcat stadionul extraordinar pe care l-au construit ploieştenii. Micuţ, cochet, foarte modern, o adevărată încântare. Sper ca şi dotările să fie la nivel european, aşa cum am văzut la EURO 2008.

Noi, românii, avem obiceiul de a face paralele între ce a fost (cineva sau ceva) şi ce a ajuns. Nu sunt nici eu diferit. Astfel că imediat mi-am răscolit amintirile despre ce a fost şi, mai ales, cum a fost cândva arena din centrul Ploieştiului.

Întâmplarea face ca, atunci când am intrat eu în presă, prima deplasare ca reporter/operator tv (vreo cinci ani le-am făcut concomitent) să fie la un meci Petrolul - FC Argeş 5-0, în campionatul 1994-1995. Era pe vremea când la FC Argeş jucau Vintilă, Barbu, Vasile Popa, Ceauşu şi ceilalţi, cei care au reuşit promovarea în acel an. Am plecat cu Mihai Tantană, doi nebuni, în fostul lui Audi cu FOX. Am intrat pe stadion şi, fiindcă tribuna a II-a era închisă pentru că exista încă de atunci pericolul de prăbuşire, ne-am suit nestingheriţi pe copertina în paragină a bătrânului stadion. Nu ne-a deranjat nimeni, am stat ca doi popândăi şi am filmat cum ne-au tras-o Octavian Grigore, Toader (2 goluri), Zmoleanu şi Pura. Din păcate, deşi am păstrat mult timp imaginile de arhivă, acestea nu mai există fiindcă le-a distrus o idioată de olteancă, ce a venit la conducerea postului Terrasat în 1999. Pe astea şi toată arhiva FC Argeş din perioada 1995-2000. Am recuperat foarte puţine, şi acestea se găsesc la băieţii de la fcargeş.tv.

Revenind la Ilie Oană, stadionul, am mai fost de vreo patru ori. Un an mai târziu (1995), am asistat la înfrângerea cu 1-0, când am înregistrat nişte imagini incredibile cu galeria noastră cântând superbul imn FC Argeş Dacia! Da, făceam deplasări cu galeria, pe vremea aia, şi ce mişto erau! În următorul an, când am condus cu 1-0 prin golul lui Barbu, dar am fost egalaţi de Andreicuţ, apoi în 1998, când am bătut cu 3-2, cu inegalabilii Jean Barbu şi Sică Bârdeş imperiali! Iar ultima oară, în toamna lui 2003, când Bilaşco a marcat golul calificării în sferturile de finală ale Cupei României, în faţa modestei Petrolul Moineşti, echipă antrenată atunci de tânărul şi necunoscutul Petre Grigoraş :)))

De altfel, ţin minte că nu prea s-a mai jucat mult pe el, de atunci. S-a închis şi vreo câţiva ani a stat "în conservare", până când s-a luat decizia dărâmării lui şi construirii unuia nou. Era şi cazul, fiindcă terenul de la meciul cu Boldeştiul era execrabil, iar în tribună nu mai aveau acces decât vreo 500 de persoane, în rest totul era în pericol de prăbuşire! Aveam imaginile astea în arhiva ziarului TOP, dar nu am pe cine să rog să mi le dea. Pozele au fost făcute de Monica Oprea.

Şi iată acum ce perlă a devenit! Superb! Şi dacă tot sunt la capitolul amintiri şi nostalgii, să-l reamintesc şi pe Jean Vlădoiu, pe care l-am revăzut la televizor, şi pe care-l ştiu la FC Argeş încă din 1992 (!!!, "Atât de bătrân eşti?", m-ar întreba o bună prietenă), sau pe Marian Grama, care nu a jucat la noi decât 10 meciuri, dar a reuşit două goluri superbe, dintre care, unul, memorabil, direct din corner! Mi-l amintesc, de parcă era azi, deşi jocul a avut loc în 1996!

Iată ce scriam în ziarul TOP, în anul 2004, la o rubrică "Ştiaţi că...", pe care am iniţiat-o şi am ţinut-o vreo lună:

# ... Grama a dat două goluri pentru FC Argeş în zece meciuri?
Unul dintre jucătorii care au trecut pe la FC Argeş doar ca printr-o gară părăsită, fără a se implica foarte mult emoţional, este mijlocaşul Marian Grama. Ploieşteanul a venit la Piteşti la începutul anului 1996, şi nu a stat decât pentru returul sezonului. În acest scurt timp, Grama nu s-a impus ca titular la FC Argeş, dar a lăsat posterităţii două goluri memorabile, singurele sale reuşite pentru alb-violeţi. Primul dintre ele a fost golul victoriei din meciul cu Dinamo, din etapa a 22-a, marcat după pauză în urma unei acţiuni personale de toată frumuseţea. Al doilea, şi ultimul gol înscris pentru FC Argeş, a fost dat în meciul cu FC Braşov din cadrul etapei a 26-a. Marian Grama a înscris direct din corner în poarta braşoveanului Ene, gol care a reprezentat a 600-a reuşită a campionatului 1995/1996.

Frumoase vremuri! Să mai zică cineva că nu am muncit pentru imaginea clubului FC Argeş! Păcat de acest club, unde a fost şi unde a ajuns!

A murit Spartacus!

Scrisesem mai demult, pe blog, cât de tare m-a impresionat filmul şi ce mult mi-a plăcut. Păcat de Andy!

Articol apărut şi pe epitesti.ro.

Actorul care l-a întruchipat pe celebrul gladiator Spartacus în cel mai recent şi de succes serial hollywoodian, Andy Whitfield, a murit luni de dimineaţă în ţara sa de adopţie, Australia. Whitfield, care în urmă cu 18 luni a fost diagnosticat cu limfomul non-Hodgkins, o boală extrem de rară, reuşise să impresioneze lumea filmului cu prestaţia sa senzaţională, plină de forţă şi caracter, din Spartacus. După ce a terminat de filmat primul sezon, actorul născut în Ţara Galilor a cerut producătorilor o pauză pentru tratament. Serialul a luat o pauză de un an şi toată lumea a sperat că Andy Whitfield va reveni pe marile ecrane cu continuarea aventurilor, mai ales că al doilea sezon se anunţa extrem de spectaculos.

Din nefericire, boala s-a agravat şi producătorii licenţei Spartacus au fost nevoiţi să-l înlocuiască pe Andy Whitfield cu conaţionalul lui, Liam McIntyre, dar au anunţat în ianuarie 2011 că starea de sănătate a fostului interpret al gladiatorului este stabilă.

Whitfield, care avea 39 de ani, s-a stins în braţele soţiei sale, Vashti, care l-a numit "un războinic tânăr şi frumos, ce a murit într-o dimineaţă însorită". Cei doi aveau împreună doi copii minori. Chris Albrecht, preşedinte al Companiei Starz, a declarat: "Am fost norocoşi că am lucrat cu Andy în Spartacus! Omul care a fost un campion pe ecran a fost, de asemenea, un campion în propria viaţă. Andy a fost o inspiraţie pentru noi toţi, deoarece el s-a confruntat cu această bătălie personală cu curaj, tărie şi har. Gândurile şi rugăciunile noastre sunt alături de familia sa în această perioadă dificilă. El va trăi în inimile familiei sale, ale prietenilor şi fanilor".

"Spartacus: Sânge şi Nisip" a uimit lumea filmului prin scenele explicite de violenţă pură şi sex. Primul sezon a avut nenumărate nominalizări la diferite premii, printre care şi celebrul festival de la Monte Carlo şi a câştigat premiul pentru Cea Mai Bună Actriţă Într-un Rol Secundar, acordat lui Lucy Lawless (nimeni alta decât Xena, prinţesa războinică) de către Academia americană de filme SFFH (Science-Fiction, Fantasy şi Horror).

Egalul cu Franţa, o nouă dezamăgire naţională

articol apărut pe ePiteşti

Un rezultat pozitiv înregistrat marţi seara de echipa naţională a României, 0-0 contra puternicei reprezentative a Franţei, s-a transformat într-un eşec usturător. Tricolorii au părăsit terenul într-un cor de fluierături, asigurat de cei 55.000 de spectatori prezenţi pe Naţional Arena. Victoria Bosniei cu Belarusul a diminuat considerabil şansele României de calificare la Campionatul European din 2012. Ratarea unei noi calificări, jocul fricos prestat de elevii lui Victor Piţurcă şi, mai ales, starea execrabilă a gazonului de pe superba arenă i-a iritat la maxim pe cei care, până spre finalul jocului, asiguraseră o atmosferă senzaţională.

Fluierăturile lui Marica, adresate fotbalului românesc
Nervii românilor au explodat în minutul 90, atunci când Ciprian Marica a fost înlocuit de Piţurcă cu Gigel Bucur. Când toată lumea se aştepta ca tricolorii să asalteze poarta lui Lloris, Piţi a ales să joace prudent, conştient fiind de faptul că micuţul Bucur nu avea cum să se lupte cu uriaşii Abidal şi Rami, din apărarea "cocoşilor". Ultimele minute erau văzute ca o ultimă şansă, disperată, de a învinge Franţa şi de a ne menţine în lupta pentru calificare. Fluierăturile la scenă deschisă au fost supapa prin care microbiştii din întreaga ţară şi-au arătat dispreţul pentru tot ceea ce s-a întâmplat în fotbalul românesc în ultimii ani.

Până în minutul 90, România nu a arătat nimic nou faţă de precedentele patru meciuri contra Franţei. Ba, chiar, a fost o copie la indigo cu partida de la Zurich, de la EURO 2008, atunci când Piţurcă a omorât fotbalul pentru un 0-0 tras de păr cu vicecampioana europeană, în acea vreme. Cu doi "distrugători" la centrul terenului (Lazăr şi Bourceanu) şi cu un singur vârf (Marica), Piţi a vrut să betoneze echipa în faţa unei apărări fragile, formată din cvasi-debutanţii Chiricheş şi Luchin. Ocaziile au fost puţine, Goian şi Bănel Nicoliţă trecând pe lângă deschiderea scorului în urma unor lovituri libere. De partea cealaltă, Franţa a dat emoţii doar prin Benzema, de două ori. În repriza a doua, jocul s-a mai animat puţin, dar ocaziile au dispărut definitiv, doar Ribery amuţind stadionul cu un dribling ameţitor, cu călcâiul, şi un şut aproape perfect spre poarta lui Tătăruşanu. S-a terminat 0-0, rezultat care o scoate pe România din calculele calificării, doar o minune mai putând-o duce la baraj. La final, oamenii din fotbal au fost convinşi că egalul cu Franţa ar fi fost un rezultat pozitiv, în condiţiile în care fostul selecţioner, Răzvan Lucescu, nu ar fi irosit patru puncte în egalurile ruşinoase cu Albania şi Belarus.

România - Franţa 0-0 (0-0)
ROMÂNIA: Tătăruşanu - Luchin, Chiricheş, Goian, Raţ - Nicoliţă, Bourceanu, C. Lazăr (43 B. Stancu), Cociş, Tănase - Marica (90 G. Bucur). Antrenor: Victor Piţurcă
FRANŢA: Lloris - Sagna, Rami, Abidal, Evra - M'Villa, Cabaye (75 Nasri), Martin, Ribery - Valbuena (71 Remy), Benzema. Antrenor: Laurent Blanc

Clasament Grupa D
1. Franţa 8 5 2 1 11- 3 17p.
2. Bosnia 8 5 1 2 11- 7 16p.
3. România 8 3 3 2 10- 6 12p.
4. Belarus 9 3 3 3 6- 5 12p.
5. Albania 8 2 2 4 6-10 8p.
6. Luxemburg 9 1 1 7 3-16 4p.