Postări

Se afișează postări din 2010

Felicitare de la Moş Crăciun

Imagine
Da, am primit o felicitare de la Moş Crăciun! Nu e ea pe alb-roşu, culorile care-mi plac mie, dar e mişto ideea lui Fane. Mulţumesc şi Crăciun Fericit! http://mediain.ro/an/index.html

În fiecare zi e ziua mea...

... pe Facebook! De ceva timp observ că urările la zilele de naştere ale prietenilor, pe Facebook, au devenit impersonale, repezite şi obligat forţate. Un fel de obligaţie profesională, dată de tragerea de mânecă a Facebook-ului: "bah, vezi că azi e ziua lu' cutare". Din păcate, spelbul "La Mulţi Ani" pe care-l vedem zi de zi pe pereţii prietenilor noştri tinde să se aplatizeze şi bagatelizeze precum sms-urile de Crăciun, Anul Nou sau Paşte. Da, concluzia e corectă, pentru că e verificată. Am făcut pe 22 şi 23 decembrie un experiment pe Facebook. Mi-am modificat adevărata dată de naştere (11 noiembrie 1974). Prima oară am pus că m-aş fi născut pe 22 decembrie 1989. Fără ca cineva să verifice, m-am trezit cu peretele plin de urări. Vai, mulţumesc, dar prietenii de pe Facebook ar fi trebuit să bănuiască faptul că nu mai am 21 de ani... Asta n-a fost nimic! A doua zi a fost din nou ziua mea, dar de data asta anul naşterii l-am pus... 1910! Din nou nu a verif

RomâniaDA

(continuare) ... de istorie încât m-a apucat brusc o dorinţă de a-mi cunoaşte patria mult mai bine. Mi-am dat seama că sunt atât de multe edificii şi locuri pe care nu le-am vizitat niciodată (sau când aveam doar 5-6 ani), încât ar trebui să-mi fie ruşine! Dar intenţionez ca până la sfârşitul anului să plec într-un pelerinaj la Adamclisi, Suceava, Putna, Săpânţa, Sarmisegetusa, Cetatea de la Deva, Castelul Huniazilor, Râşnov şi Cetatea Poienari. Mai ales că nu prea mai vreau să fac mulţi purici pe aici...

RomâniaDA

Nu sunt naţionalist, nu mă emoţionez când văd armata defilând sau fanfara cântând, nu mănânc fasole cu cârnaţi şi nu beau ţuică, nu ţin cu Steaua în meciul cu Liverpool şi nu sunt mândru că-s român. La nivel declarativ sunt un duşman al poporului. Dar îmi iubesc ţara enorm şi mi-aş sacrifica viaţa pentru cele trei culori. N-aş părăsi niciodată definitiv România, deoarece cred în valorile şi frumuseţile ei. Azi am citit pe wikipedia istoria pe scurt a României şi am realizat că-s atâtea locuri încărcate...

Vecina

Am dat peste un Click pentru femei vechi. Şi ce să vezi? Nişte unguri al dracu' de norocoşi şi-au tras cea mai tare vecină: pe Angelina Jolie. Zeiţa s-a mutat pentru un an la Budapesta, unde filmează. Doi plozi au fost daţi la şcoală şi patru la grădi. Unul dintre vecini a povestit că Angie a bătut la uşile tuturor locuitorilor din cartierul de vile şi s-a prezentat: "Hi, I'm Angelina Jolie and for the next year I'll be your neighbour"! Hmm! Cum ar fi să deschid odată uşa şi să văd buzele acelea...?

Te sparg, te-ndoi!

Uite, că tot CFR-iştii mă scot din bârlog. Nemernicii l-au demis pe simpaticu' Sorinaccio fiindcă, cică, i-a făcut de râs. O ipocrizie mai mare nu am auzit: şi-a cerut Paszkany scuze pentru gestul lui Cârţu! Păi, mama lui de imbecil, să-şi ceară scuze pentru jocul execrabil al echipei, adevăratul motiv care ne-a făcut de ruşine în Europa, nu hazliul picior în geam. De fapt, clujenii s-au ofticat pe Cârţu fiindcă din cauza lui, lumea şi-a adus aminte cât de penibili au fost! Altfel, mergeau pe blat. Ruşine!

Ziua perfectă

Pentru mine, ziua perfectă ar trebui să arate aşa: - o oră de jogging la prima oră a dimineţii - o cafea tare cu 2-3 bucăţele de ciocolată Poiana cu alune - 10 minute de frecat pisoiu' (Suzi, Kitty sau Shani, după caz) - 30 de minute de Facebook - 2-3 telefoane primite de la cele mai apropiate rude şi cei mai de suflet prieteni (unu', care mai e...) - un film la Mall - un banc bun - o melodie bună - cel puţin o juma de oră de mers cu maşina (mă linişteşte mult) ascultând, de preferat, Kiss Kiss In The Mix, cu DJ Yaang şi OliX - să bată Dinamo - un meniu la McDonald's - fro' 100 de pagini citite dintr-o carte bună - o seară romantică cu persoana iubită (indiferent care o fi aia) Azi vreau să bifez cât mai multe, măcar jumate, că ştiu că pe toate nu am cum. Oricum, sunt zile, săptămâni, poate chiar luni când nu bifez niciuna... Tot ce ştiu sigur e că, la anul, ziua asta va fi perfectă cel puţin dintr-un singur motiv: simetric - 11.11.11. PS - Bancul l-am aflat aseară, d

Ungurilor, luaţi odată Transilvania!

... ca să scăpăm de CFR Cluj, că nu se mai poate! Să joace în campionatul Ungariei, să o ajute arbitrii de acolo, că aici a făcut în trei ani prăpădul pe care l-au făcut Steaua şi Dinamo în 50 de ani de comunism. Îmi propusesem să nu mai scriu pe blog până cel puţin la sfârşitul anului... Îmi propusesem să nu mă mai uit la meciurile din Liga I, scârbit de nenorocirile care se petrec etapă de etapă (furturi incredibile ale arbitrilor, scandaluri ca la uşa cortului, Gigi Becali atotştiutor)... Dar nu am rezistat, ceea ce demonstrează că încă sunt un om slab. Am dat pe CFR Cluj - Dinamo în minutul 33. Într-un fel m-am bucurat că nu am văzut golul din ofsaid marcat de Bjelanovic, dar am luat-o razna de nervi, din nou, văzând cum Dinamo e bătaia de joc a campionatului românesc şi a CCA. Doamne, dar la Cluj e mai rău de cum era acum câţiva ani la Piatra Neamţ sau, mai nou, la Vaslui! Culio, Bjelanovic, Piccollo şi De Zerbi au fost iertaţi de eliminări (al doilea galben), în timp ce pe N

Dracula trăieşte!

UPDATE: Conform wikipedia, mormântul lui Vlad Ţepeş nu e la Snagov, unde s-au găsit oase de cal, ci e NECUNOSCUT!!! Deci, atenţie, DRACULA TRĂIEŞTE!!! Yeap! Nu e un post ca să mă aflu în treabă, acum cu Halloween-ul nebunii. Pur şi simplu aşa susţine tipa care scrie cartea pe care o citesc acum (check in the left) ! Nu pot da mai multe detalii, pentru că abia am ajuns la pagina 75, dar promit că revin cu amănunte. Cică mormântul lui Vlad Ţepeş de la Snagov ar fi gol, iar Dracula ar trăi la Istanbul. Poate că, după atâţia vampiri şi vârcolaci, aţi putea crede că am luat-o razna. E posibil! Ce pot zice e că sunt fericit că am intrat în rândul lumii. Am terminat de citit toată seria Twilight , adică Amurg , Luna Nouă , Eclipsa şi Zori de zi şi am văzut şi cele trei filme scoase: Twilight , New Moon şi Eclipse . Ca o concluzie: sunt mai mişto filmele. În cărţi e prea multă lălăială, prea multe dedicaţii de dragoste făcute "celor reci". Şi nu-mi place personajul Bellei Swan

Waka, Loca, tot un drac... Al dracului simpatic!

Ay papi!!! Cel mai mult îmi place manichiura Shakirei. Check it up!

Adevărul despre Motan

Imagine
Gazeta Sporturilor publică azi un material despre fotbalistul român cel mai în vogă la ora actuală: Bogdan Stancu . Piteşteanul Bogdan Stancu. Poreclit Motanul . În mare, este scrisă povestea tristă a vieţii lui Stancu, cu o copilărie grea, moartea tatălui şi salvarea prin fotbal, cu ajutorul lui Mihăiţă Ianovschi junior. Cu ocazia asta, vreau să fac o destăinuire în premieră : cartea pe care am scris-o deja (dar şi cartea la care lucrez acum, o continuare la prima) are ca personaj principal un fotbalist tânăr şi talentat, pe care l-am creat după chipul, asemănarea şi povestea lui Bogdan Stancu . Numele lui este Costi Dumitru . Sper să aveţi ocazia să citiţi cât mai curând cărţile mele. Sau, dacă e să fiu pesimist, sper să le citiţi vreodată... Dar să revin... Articolul e emoţionant şi e, în mare parte, corect. Însă s-a scris acolo o chestie care nu a prea fost aşa: cea cu Giannini. "După ce tehnicianul italian a fost numit "principal" la FC Argeş, Stancu a fost dat

Unde se îndreaptă presa noastră?

Am lucrat în presă 14 ani. Ceea ce mă duce la prima concluzie de om senil: "Ehe, pe vremea mea..." Am părăsit presa acum doi ani, când lucrurile erau încă normale. Adică, da, se mai exagera şi atunci, mai erau şantaje de presă şi presă făcută la comandă ori intimidare, dar frate... Frate, ce se întâmplă azi depăşeşte orice imaginaţie! Subiectul e atât de vast, încât aş putea să-mi fac o lucrare de masterat din el. Nu mai comentez derapajele grave de la Realitatea, Antena 3 şi B1TV, sunt extrem de cunoscute. Dau strict câteva exemple din ziarele pe care le citeam odată cu plăcere. 1. Libertatea - Ce-a fost: După Revoluţie şi până în urmă cu ceva timp, Libertatea a reprezentat ziarul interesant, frumos ambalat, uşor de citit, lejer. A fost un fenomen, nu exista om care să nu iubească Libertatea. Scria despre vedete în mod familiar, băga şi o ţâţă, două, pentru tirişti, dar era un ziar pe care să-l duci acasă. - Ce-a ajuns: Concurenţa cu CanCan l-a transformat într-un tabl

Atenţie, şcolari!

Cu o uimire crescândă pe măsură ce observ obiceiul împământenindu-se, nu reuşesc să înţeleg cum cineva poate să permită o asemenea idioţenie! Nu ştiu dacă vreunu' dintre voi a observat, dar de ceva timp instructorii de şoferi de pe maşinile ŞCOALA au înlocuit poligonul cu parcările! Adică: se ia un Logan cu ŞCOALA deasupra, se instalează la volan un băieţel sau o fetiţă fără pic de experienţă în condus şi se joacă printre maşinile parcate în faţa blocurilor. Parcări cu faţa, parcări cu spatele, parcări laterale... În dreapta, instructorul pare absent: vorbeşte la telefon sau cu un prieten de pe bancheta din spate. Şi eu, şoferu' cu permis din '92 toamna, când vin acasă şi văd toate astea, fug şi-mi ascund maşina printre pomi! Acum, sincer, n-am nimic cu şcolarii. Cred că sunt cel mai tolerant şofer din câţi au existat în România de la apariţia automobilelor. În plus, sunt genul care nu se dă cu capul de portieră pentru fiecare zgârietură nouă. Dar nici să ne expunem maşin

Best supporting female

Imagine
Îmi plac enorm de mulţi actori şi actriţe de la Hollywood, fiecare pentru un rol reuşit sau mai multe, pentru activitatea lor extra, chiar şi numai pentru felul în care arată. Însă, pur şi simplu o iubesc pe Leslie Mann ! Who the hell is Leslie Mann, you could ask! Ei bine, sunt convins că toţi aţi văzut-o cel puţin o dată în viaţă, într-un film, dar nu aţi remarcat-o. Asta fiindcă ea este cea mai cunoscută şi mai bună actriţă într-un rol secundar. Practic, în ultimii 10 ani, nu a fost film de comedie de mare succes în care ea să nu apară. Din păcate, nu a avut succesul colegelor ei de platou, dar mie mi-a plăcut de ea. Şi pentru rolurile făcute, şi pentru fizic, şi pentru activitatea extra desfăşurată.

Viaţa e aiurea şi apoi mori

Cineva care s-a crezut spiritual (bine că nu a sperat să fie şi inteligent, pe chestia asta) a spus odată că viaţa e ca o roată care se învârte. Eu, unul, nu cred bazaconia asta fiindcă, dacă ar fi s-o iau de bună, aş putea jura că roata mea s-a oprit. În cea mai proastă poziţie: cu mine dedesubt... Şi nu de ieri de azi, ci de vreo doi ani... Surprinzător, la început mi-a fost uşor să suport greutatea, în ciuda faptului că toată lumea pe care o cunoşteam (prieteni, rude, duşmani) era deasupra. Acum nu mai pot. Mă simt strivit. Şi culmea e că toţi au sărit, au fugit! Ar trebui să fie mai uşoară. Dar ştiu ce e: au rămas egoismul, vanitatea, orgoliul, ipocrizia, ura... Astea cântăresc mai mult decât greutatea lor, exprimată în kilograme. Mi-am pierdut speranţa că roata o va mai lua din loc. N-are cum. A ajuns la vale, mai mult de atât nu mai poate coborî. În sus? Ar trebui s-o împingă cineva. Măcar s-o clintească, s-o dea jos de pe mine. N-am eu norocul ăsta, ghinionul a fost calitatea

El şi ea

Vai, cum e el! Moartea femeilor! Dar vai cum e ea!!! Dumnezeu!!! Ce film! Vai, vai, vai!!! Unde eşti, decembrie?

Vreau una nouă!

Gata, m-am săturat! Nu mai pot! Mi-a ajuns până-n gât! Vreau una nouă! Şi vreau acum! Din păcate, blogul e prea public ca să-mi revărs toată supărarea, dar una dintre variantele din sondaj e corectă... UPDATE - Sondajul s-a încheiat. Mulţumesc celor care îmi vor binele şi se gândesc să fac upgrade la "jucărie", dar eu crecă nu e cazu'. Cei mai mulţi asta cred că vreau. Apoi, că vreau altă ţară. Nuu, îmi place în România, e chiar cool să facem hă, hă, hă. Nici perspective, echipă şi nu mai ştiu ce aţi votat nu vreau. Practic, aţi dat pe lângă. Dar, oricum, vă mulţumesc!

Avem nevoie de Mutu

Înainte de orice, trebuie să spun asta: CHIVU E CEL MAI BUN FUNDAŞ DIN LUME! Ok, am lămurit-o p-asta. Dacă după primele două meciuri i-am criticat pe tricolori, justificat, acum e cazul să-i şi laud. Justificat. Cu toate că au pierdut cu Franţa. Au făcut un joc foarte bun! Şi atitudinea juniorului a fost alta. Ce nu înţeleg e de ce persistă în greşeala de a-i folosi pe nulităţile Cociş şi Florescu! Sunt atâţia fotbalişti talentaţi, mult mai buni: Bourceanu, Prepeliţă, Lazăr, Torje, etc... Şi neapărat Mutu!

Azi am ajutat un cerşetor

Bine, nu e chiar genul de ajutor la care se aştepta el, dar nu m-am putut abţine. Treceam prin centru şi, la vreo cinci metri de mine, un zgomot m-a trezit din visare. Unui copil trimis la cerşit îi căzuse o cutie goală pe jos. Probabil era cutia în care strângea el banii, dar era goală. Când m-a văzut apropiindu-mă, normal, a început: "Ajutaţi-mă şi pe mine..."! Şi, atunci, am crezut că puştiu are nevoie de ajutor, aşa că m-am aplecat, am luat cutia de pe jos şi i-am pus-o în braţe! Mai are rost să vă mai spun cum m-a privit copilu'? Mă aşteptam să sughiţ o oră în continuu, dar nu s-a întâmplat asta... Şi nici nu am găsit frigideru' plin de carne...

Coşmarul roş-albastru

De două nopţi adorm târziu şi am coşmaruri, în ora sau puţinele ore în care am parte de închiderea temporară a pleoapelor. Deşi nu sunt sigur, am impresia că am descoperit cauza: noile pijamale roş-albastre. Mă rog, e mult spus pijamale, nişte haine lejere, de casă, care în această combinaţie coloristică se pare că nu-mi priesc. Să vă povestesc (se spune că dacă spui cuiva visurile până în ora 12, se îndeplinesc): Se făcea că eram pe stadionul lui Dinamo. Stăteam în picioare şi eram înghesuit, în tribune erau peste 30 de mii de fani. În poartă era Curcă şi făcea minuni. Deja începusem să transpir, simţeam ghearele coşmarului strângându-mă cu putere. Nu putea să fie adevărat! Curcă nu lua niciun gol, ba, mai mult, prindea orice centrare venită în careu! Era mult prea mult pentru mine. Îmi venea să urlu de durere, dar gâtul meu ştrangulat nu putea să scoată decât un amărât de sunet monosilabic... Colac peste pupăză, pe bancă era Dani Coman! Nuuu! Mi-am strâns toate forţele de care disp

Alternative la Dan Brown

Ar mai trebui să mai scriu şi eu despre cărţile pe care le citesc, nu? Păi ar fi cam multe de zis, dar am să fac doar o comparaţie mică între Simbolul Pierdut , al lui Dan Brown şi alte două romane cu subiect asemănător: căutători de comori vechi, implicaţi în situaţii limită şi obligaţi să descifreze multe coduri şi simboluri. Este vorba de Camera de Chihlimbar şi Codicele . În primul rând, vreau să spun că ambele sunt de ţşpe ori mai bune decât mult lăudatul roman al lui Dan Brown, ceea ce îmi aduce aminte de vorbele unui mare marketer, hawaiianul Robert Kiyosaki. Acesta spunea că nu numai McDonald's face hamburgeri buni, dar ei îi vând cel mai bine. Aşadar, Simbolul Pierdut este o carte vândută de o fabrică de promovare, dar cele două cărţi de care v-am zis, pe care le-am descoperit întâmplător, sunt mult mai bune. Camera de Chihlimbar prezintă povestea celebrei camere adăpostite de muzeul Ermitaj şi apoi de Palatul Ecaterina, din Skt. Petersburg, cameră ce valora în jur de

Music makes us free

Viedi Neapole (cu Steaua) e puoi morire...

De râs... Ce-am mai râs... Din păcate, nu în direct, că nu am văzut meciul. Dar am asistat la atâtea ştiri, încât parcă am fost pe gazon. Şi am văzut şi finalul de pomină. Arbitrul a prelungit perfect justificat meciul cu 7 minute, ba putea chiar să-l mai ducă încă vreo juma de minut. Trecem peste faptul că e suveran şi face ce vrea, dar regulamentul spune clar că meciul se prelungeşte în prelungiri cu exact timpul cu care s-a întârziat, în cazul în care există vreo accidentare. Tătăruşanu a stat 3 minute pe jos. S-a pornit numărătoarea de la aproape 4 minute (atât cât arătase arbitrul). În plus, a mai fost şi o schimbare, adică alte 20 de secunde de prelungiri. Deci se putea duce lejer la 7 minute şi jumătate. Da, e frustrant că Steaua a primit al treilea gol în condiţiile astea. Dar ce să-i faci, dacă suntem români şi hoţi, şi vrem să furăm mereu (să tragem de timp). Mortul ăla trebuia să stea pe picioare, nu să fenteze fotbalul. Şi după 4 minute totul era gata. În rest, toul e po

Râsul în direct face victime

Am văzut pe blogul lui George o dispută între el şi două prietene virtuale, dispută care s-a terminat rău, în sensul că cele fetele s-au decis să nu-l mai viziteze pe George niciodată, fiindcă el ar fi reacţionat un pic diferit la comentariile lor. Nu mă bag în cearta lor, fiindcă oricând pot să se împace, şi oricum, am o părere împărţită. Totul a plecat de la un filmuleţ de pe youtube (nici nu are rost să vă dau linkul, e la George pe blog), în care un moderator cretin râde cu gura până la urechi, în direct, în timp ce invitaţii din platou povestesc adevărate drame ale vieţii lor. Normal că nu era nimic de râs, a recunoscut-o şi omul de televiziune, numai că nu s-a putut abţine. Şi când te apucă râsul, cu greu te mai poţi opri. Fetelor li s-a părut amuzant, lui George nu. Fiecare şi-a exprimat părerea. S-au supărat. E, nu-i nimic, se vor împăca. O să-mi exprim şi eu părerea. Iniţial, am vrut s-o fac în comentariul lui George, dar aveam prea multe de zis. Sper să nu se supere pe min

The Girl With a Dragon Tattoo

Yeap! E realitate. Am crezut că Oana glumeşte la unul dintre comentariile pe acest blog, dar văd că are dreptate. Extraordinara carte Bărbaţi care urăsc femeile , a lui Stieg Larsson, prima din trilogia Millennium, a fost ecranizată de suedezi. Filmul se numeşte The Girl With a Dragon Tattoo (traducerea în engleză), a fost lansat în decembrie 2009 şi se pare că este cel mai mare succes de casă al cinematografiei sudeze din toate timpurile! Aşa cum, de altfel, trilogia Millennium este cea mai vândută lucrare din istoria literaturii suedeze... Din câte am văzut, filmul e de curând şi în programul cinematografelor din Bucureşti şi, probabil, în curând, va ajunge şi la Piteşti. Şi fiindcă americanii nu puteau să scape un aşa prilej de a se îmbogăţi, de a scăpa printre degete un asemenea subiect, deja au anunţat că vor face un remake. Probabil va fi cel mai rapid remake din istoria cinematografului hollywoodian, la doar un an şi ceva de la apariţia originalului. Din câte se aude, Mikael

Mistreţul cu colţi de argint

Zilele trecute am făcut o aroganţă pe Facebook , făcând mişto de Jose Mourinho, după ce Realul s-a chinuit să scoată un 0-0 amărât cu nou-promovata Levante. Mi-am adus atunci aminte de senzaţionala poezie Mistreţul cu colţi de argint , a lui Ştefan Augustin Doinaş şi am improvizat puţin: Portughezul cu colţi de argint tociţi Un prinţ prin Levant Îndrăgind vânătoarea Prin inimă neagră de-apărare trecea Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea. Duminică şi luni am fost chinuit de această poezie. Am încercat să mi-o reamintesc, dar am avut multe lapsusuri, dat fiind faptul că au trecut mai bine de 15 ani de când nu am mai recitat-o. Aşa că azi, nu am mai rezistat, şi am căutat-o pe google. După părerea mea, Mistreţul cu colţi de argint este cea mai frumoasă poezie scrisă vreodată în limba română! De când am auzit-o prima dată, am vrut s-o învăţ. Pe vremea când făceam eu liceul, poezia lui Doinaş nu era în programă, am înţeles că a fost introdusă mai târziu. Aveam mai puţin de 18

Dezamăgit de Dan Brown

După ce i-am citit lui Dan Brown patru cărţi în mai puţin de-o lună, eram nerăbdător să lecturez şi Simbolul Pierdut , ultima şi cea mai lăudată carte a americanului. Sinopsisurile erau excelente, acţiunea promitea, dat fiind că urma să ne dezvăluie multe dintre secretele francmasoneriei şi, de ce să nu recunosc, mă atrăsese la DB stilul lui în precedentele romane. Dar, vai! Ştiţi cum se spune: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul! Ce carte proastă!!! Am fost dezamăgit total, credeţi-mă că mai aveam vreo 50 de pagini, intriga deja fusese rezolvată, şi nu mai aveam răbdare să mai citesc! De câteva ori am vrut să închid cartea şi s-o arunc! De ce nu mi-a plăcut? Păi: în primul rând , a abundat în detalii despre secretele masoneriei. Ok, mi-a plăcut să aflu câteva dintre ritualuri, din istoric, din filozofie, dar DB a exagerat de data asta! Pur şi simplu sunt unele chestii care plictisesc de moarte! În al doilea rând , pur şi simplu a transformat istoria Washingtonului într-una totalm

De ce nu fac curăţenie în România

Mâine, 25 septembrie, are loc marea acţiune de ecologizare şi curăţire a României, în cadrul programului "Let's Do It Romania" . Iniţial, în urmă cu mai bine de o lună, atunci când a fost lansată ideea pe Facebook, am aderat şi eu. Lumea mă ştie că sunt săritor în absolut orice problemă, sunt omul care ajută pe toată lumea... Am vrut să fac şi eu curat, ecologist sunt oricum, pentru că şi eu vreau ca ţara mea să fie curată. Pe parcurs, mi-am schimbat părerea. Pe zi ce trecea eram tot mai convins că nu aceasta este soluţia pentru ecologizarea României. Degeaba ne strângem zeci, poate sute de mii de idealişti, dacă a doua zi poate fi la fel de murdar pe lângă noi. Muncim ca proştii, pentru ce? Răul trebuie eradicat de la rădăcină. În zilele care au trecut de la înscrierea mea pe site-ul "Let's Do It Romania" am descoperit destule lucruri care au mirosit urât, şi la propriu, şi la figurat. Deja probabil ştiţi că în fiecare dimineaţă alerg prin pădurea Trival

Kings

Teacher : Can you tell me the name of three great kings who have brought happiness and peace into people's life? Student : Smo-king, Drin-king and Fuc-king!

Campioana unor mari câştiguri

În trecut, pe bună dreptate, Universitatea Craiova era supranumită "Campioana unei mari iubiri". Astăzi, Dinamo îşi poate revendica fără mari probleme titlul de "Campioana unor mari câştiguri". La pariuri, normal... Anul ăsta, "câinii roşii" au avut nişte rezultate incredibile, cu răsturnări de scoruri mai mult decât imprevizibile: 3-3 la Cluj, 4-4 cu Urziceni, 3-2 cu Rapid, 5-3 cu Sportul, şi ăstea sunt numai câteva... Parcă ne-am întors în vremea fotbalului romantic. Pentru mine a fost mai mult decât clar ce linie are Dinamo în sezonul ăsta, după ce conducătorii clubului au refuzat în mod sistematic să-l ia pe Coman ca să-şi acopere postul de portar, deficitar de când a plecat Lobonţ. În plus, s-au chinuit să-i nu-i ia de la Urziceni pe Maftei şi Mehmedovic, asta după ce în vară s-au ferit ca Dracu' de tămâie ca să-şi achiziţioneze un fundaş ca lumea. N-au vrut! Şi dacă n-au vrut ei, aşa s-a întâmplat. În schimb, Borcea e plecat zi de zi la Miami &q

Conspiraţia Da Vinci

La o lună după ce am citit Codul lui Da Vinci , a lui Dan Brown, şi după ce am rămas cu concluzia că rămăşiţele Mariei Magdalena, soţia lui Iisus, constituite sub forma Graal-ului, se află bine ascunse sub piramida mică şi inversată a Louvrului, întreaga învăţătură îmi este întoarsă pe dos. Asta deoarece am descoperit întâmplător cartea Conspiraţia lui Da Vinci , scrisă de Marc Sinclair. Fără a nega aproape nimic din ce a scris Dan Brown, Conspiraţia ne oferă o cu totul altră perspectivă a Graal-ului. Dacă Brown ne-a spus că Graal-ul era divinul feminin, mormântul Mariei Magdalena, Sinclair susţine că Graal-ul este cuiul cu care au fost pironite picioarele lui Iisus pe cruce. Supoziţia asta apare abia spre finalul cărţii, după ce personajul principal, Seth Thevenot, aleargă prin toată Europa şi desluşeşte enigme peste enigme, aidoma lui Robert Langdon în Codul lui Da Vinci . Motivaţia autorului e simplă: Dan Brown a fost obligat să introducă lumea pe o pistă greşită, pentru a nu se a

Premieră

Yeah, azi am fost la meci. La FC Argeş - Mureşul Deva 3-0. După aproape un an am ajuns în Trivale, la un joc al Argeşului. Nici nu mai ştiu, de fapt, care a fost ultimul meci la care am asistat. Parcă FC Internaţional - Dinamo Bucureşti 1-3, din primăvara anului ăsta. Nu îmi mai amintesc să mai fi călcat pe la stadion de atunci. Ciudat este că pentru prima oară de când mă ştiu, am plătit bilet la un meci al echipei FC Argeş! Deşi în perioada 1994-2008 am văzut constant partide ale alb-violeţilor, atât pe teren propriu, cât şi în deplasare, azi a fost pentru prima oară când am plătit bilet! Asta pentru că am plecat de acasă fără legitimaţia de jurnalist, pe care am păstrat-o de când nu mai sunt jurnalist. 5 lei. Nu mi-a părut rău de ei, pentru că am asistat la un meci interesant şi la prima victorie a echipei FC Argeş din acest campionat. Deci, se poate spune că am venit cu noroc. Am văzut o echipă a Argeşului extrem de tânără, cu fotbalişti de 19 şi 21 de ani, şi cu cel mai bătrân (M

Suedezii beau cafea, umblă goi şi iubesc curvele

Imagine
Yeah, I'd like to live in Sweden! Dacă e să rezum la sânge a doua carte a trilogiei Millennium , a lui Stieg Larsson ( Fata care s-a jucat cu focul ), cam asta ar fi concluzia pe care aş trage-o! Că suedezii (includ aici şi blonzii şi blondele) beau cafea cu termosul, mănâncă sendvişuri, iubesc curvele, o ard pe laptop şi umblă goi prin casă, după ce fac duş. Şi toate astea de câteva ori pe zi... Am descoperit în Bărbaţi care urăsc femeile , prima carte a trilogiei Millennium , că la fiecare întâlnire dintre două persoane, autorul o punea de-o cafea. Uimit de cât de multe ori personajele au băut cafea, m-am apucat ca în Fata care s-a jucat cu focul să număr de câte ori a scris Stieg Larsson cuvântul cafea, în cele 750 de pagini (parcă). Ei bine, rezultatul e uluitor: cuvântul cafea, cu derivatele caffe latte, cappuccino, espresso şi cafenea, a apărut de 135 de ori! Adică, o dată la 5 pagini şi un pic! Recordul a fost în pagina 450, când Stieg a pus cafea de patru ori! Una-dou

Cleopatra Romei

În avanpremiera filmului Cleopatra , cu Angelina Jolie, despre care am amintit mai jos, mi-am propus să-mi reîmprospătez informaţiile despre controversata regină a Egiptului. Aşa că am citit cartea biografică a neamţului Emil Ludwig, scrisă în prima parte a secolului trecut. Un pic plictisitoare, dar plină de amănunte interesante. Mi-a adus aminte de poveştile ei de dragoste cu Cezar şi Marc Antonius, de războaiele purtate cu Octavian şi cu perşii, dar şi de trăsăturile Cleopatrei, care s-au transmis în istorie: frumuseţe, ingeniozitate, şmecherie... Întâmplarea a făcut ca, pe Univers Channel, să prind două episoade ale serialului Roma exact din perioada în care Antonius sfârşea penibil la Alexandria, când el şi Cleopatra se sinucideau fiindcă Octavian îi încercuise şi nu mai aveau scăpare. Nu am urmărit serialul pe HBO, nu ştiu de ce, acum îmi pare rău, dar ce ştiu sigur e că producătorii au greşit grav în alegerea actriţei care a întruchipat-o pe Cleopatra. O fiinţă urâtă de

Scuze

Îmi cer scuze pentru vizitatorii mei din zilele trecute, care au comentat la articolele mele. Am schimbat câte ceva la blog şi nu am observat că am activat moderarea comentariilor, aşa că nu am ştiut că trebuie să le public. Scuze!

Adie Vântu-n puşcărie

Sau: "Adio, Vântu-n puşcărie". Şase luni, minim... Ca să-l distrugă definitiv. Ca pe Penescu. Adio afaceri, bun venit datorii, faliment, prăbuşire. Nu mă pregătesc să fac loc în grila de programe pentru a înlocui Realitatea, e scoasă de mult din cauza lipsei de deontologie a realizatorilor. Ca să fiu blând.

Sunt mai bun decât Răzvan Lucescu

După meciurile amicale pe care le-a pierdut la grămadă, după jocul pe care l-a imprimat României de la venirea sa şi după selecţia pe care o face, de foarte multe ori pe interese, pot să afirm că aş fi un selecţioner mai bun decât Răzvan Lucescu. De la început mi-am exrimat îndoiala cu privire la capacitatea lui Lucescu de a fi un bun manager al echipei naţionale de fotbal. Am spus mereu că e un bun antrenor, dar un selecţioner execrabil. Totul, în opinia mea, pleacă de la jucătorii pe care îi chemi la naţională pentru un meci sau altul. Selecţionerul nu este un antrenor care stă opt luni pe an cu elevii lui, uneori nu are decât câteva zile la dispoziţie. Prin urmare, nu trebuie să-i mai înveţe nimic, trebuie să-i cheme pe cei mai în formă. Nu contează că ai fini, că ai preferaţi, că pui pile şi proptele... Şi apoi să nu se apuce să facă experimente, că fotbaliştii cu valoare de lot naţional nu au timp şi chef de experimente. Şi iată-l pe Răzvănel terminându-ne psihic cu acest 1-1 cu

Wanted vs Salt

Imagine
Sau Angelina vs Angelina... Sau Angelina de dinaintea naşterii gemenilor contra celei de după... Sau duelul minţilor strălucite ale scenariştilor... Ultimele două filme ale celei mai sexy femei în viaţă au fost făcute pe acelaşi calapod pe care s-a lansat Angelina în ultimii ani: cea de femeie fatală, atât fizic, cât şi interacţional. La Salt am fost ieri şi am impresiile proaspete, în timp ce pe Wanted l-am văzut ultima oară acum vreo şase luni, dar filmul era la a patra vizionare. În Salt , Angelina joacă rolul unei spioance din Rusia, pregătită la o bază specială până la vârsta de vreo 8-9 ani, apoi adusă în America şi angajată, în timp, la CIA. Scopul ei (împreună cu ceilalţi colegi antrenaţi de mici) este precis: la un moment dat trebuie să-i asasineze pe preşedinţii Rusiei şi Statelor Unite, apoi să atace cu arma nucleară Mecca şi Teheranul. Hăituită de agenţii serviciilor secrete, Angelina duce la îndeplinire prima parte a planului (e un fel de a

Luna Dan Brown

Luna august a fost pentru mine "Luna Dan Brown" în ceea ce priveşte lectura. Nu exclusiv, fiindcă am strecurat printre cărţile acestuia şi alte titluri... Şi a fost o lună frumoasă! Am lecturat patru cărţi ale lui Dan Brown: Conspiraţia , Fortăreaţa Digitală , Îngeri şi Demoni şi Codul lui Da Vinci . Aşa cum era de aşteptat, ultima a fost cea mai mişto, caut acum să găsesc Simbolul Pierdut ... Ca un fost (şi, probabil, viitor) jurnalist, am fost atras în primul rând la cărţile lui Dan Brown de documentarea perfectă pe care a făcut-o! Aşa ceva mai rar, a riscat, mai ales în Conspiraţia şi în Fortăreaţă , să devină plictisitor şi să-şi piardă cititorul cu amănunte de specialitate şi cu termeni de neînţeles. De altfel, cele două mi se par şi foarte asemănătoare, un punct în minus pentru faptul că personajele şi acţiunea par a fi ca două picături de apă. Probabil că ele au fost scrise la câţiva ani distanţă, dar eu, care le-am citit cam în acelaşi timp, am sesizat că fata e i

Zero barat

Nu l-am cunoscut personal pe noul manager al lui FC Argeş, puştiulică ăsta de Cătălin Barbu, dar am avut ocazia să îl văd la o emisiune în direct şi să aud multe păreri despre el. Impresia pe care mi-am format-o este dezastruoasă. Un înfumurat penibil, care nu a realizat nimic în viaţă, care a promovat doar fiindcă, probabil, l-a lins în fund cum a putut mai bine pe Penescu, pentru că altfel nu se poate explica cum a putut trece de la onoranta funcţie de antrenor secund al echipei a treia a Argeşului, la cea de manager! În emisiunea tv pur şi simplu mi-a venit să vomit! Atâta s-a lăudat singur, atâta şi-a aranjat părul cu mâinile, de parcă era Tom Cruise, pe puţin, atâta îngâmfare şi aroganţă la un loc!!! Doamne, mai există astfel de specii de oameni? E incredibil cum se ciufuzdea în direct, cum se lăuda singur, cât de frumos şi de bun este el! Fără pic de modestie, fără respect faţă de cei care au făcut ceva pentru FC Argeş, glorii pe care le-a criticat... Şi ce se întâmplă ieri? Ci

Undo

Ce simplu e la calculator: ai greşit ceva, dai undo şi gata, poţi să reiei fraza sau desenul de unde e bine... Dacă ar fi existat un undo şi în viaţa erală, ce bine ar fi fost! Nu aş fi dat foarte multe, pentru că de multe ori e bine să-ţi şi asumi ce faci în viaţă, dar de câteva ori aş fi apăsat pe click tare şi cu siguranţă! Aş vrea să dispară din jurul meu anumite persoane, anumite evenimente, să-mi creez eu propria viaţă, pe care aş fi vrut s-o am. Din păcate, încă nu suntem roboţi sau calculatoare... Măcar un hide , un erase , ceva...

Tare

Şeful spune un banc tare. Toţi râd în hohote, în afară de un singur angajat. - Tu de ce nu râzi? îl întreabă colegii. - Păi, eu oricum îmi dau demisia mâine!

Mi-e dor de...

- vacanţele petrecute la ţară pe vremea copilăriei, când ne strângeam opt verişori şi ne jucam cât era ziua de lungă, seara mâncam mămăligă cu lapte bătut şi brânză, de la caprele cu care nimeni nu voia să meargă, când citeam la lumina lumânărilor, fiindcă nu se inventase becu' şi dimineaţa plecam în vale după apă de la fântână, cu două găleţi de 10 litri în mâini şi făceam o oră înapoi până acasă... - de prăjiturile cu nucă făcute în casă de mama... - de serile de la bloc, când se oprea curentul şi noi jucam pe un întuneric total "pititea", "flori, fete, filme sau băieţi" sau "telefonul fără fir", fro' două'j'dă copii... - de apartamentul ca o cutie de chibrituri în care am copilărit, unde mă jucam fotbal în sufragerie cu fratele meu şi spărgeam oglinda de la toaleta mamei... - de ursuleţul meu de cauciuc cu care am plâns în braţe o zi întreagă, după ce l-am regăsit la întoarcerea de la mare... - de vacanţele de câte o lună şi jumătat

Sunt domn... de companie

Sâmbătă am debutat într-o nouă carieră: cea de domn de companie. Un fel de damă de companie, dar un termen mai select, ţinând cont că am ţinut companie unei prietene de familie la o nuntă, la care bărbatul ei şi prietenul meu nu a putut merge. Şi, aşa cum le-am promis prietenilor de la clubul de lectură, am să povestesc cum a fost prima experienţă în calitate de domn de companie. Aşa că pus la patru ace (costum H&M , cămaşă Zara Man , pantofi de la John - asta aşa, ca să sune bine pentru cei care nu sunt din Piteşti, că restul ştiu ce e Gionu' - şi Prada socks - a se citi aşa cum am scris, nu Prada sucks ), am descins dintr-un Mercedes clasa E la Castel. Petrecerea a fost super tare, meritul principal avându-l cei cinci băieţi de la Câmpulung, care au făcut un show senzaţional, aşa cum am mai văzut doar la Călin Geambaşu în 2007. Am avut chef să mă dau în spectacol, nu o mai făcusem de mult, să dau frâu liber distracţiei... Am participat la toate nebuniile de acolo, chiar ş

Să plătesc pentru piraterie?

Am spus-o de mai multe ori pe blog, aici, sunt total împotriva pirateriei, de orice fel, cu accent pe muzică şi filme. Recunosc că în tinereţe mai dădeam şi eu jos de pe net filme, dar de mai bine de un an nu am mai făcut-o. De ce? De ce să fur munca unuia care a tras din greu pentru filmul sau muzica respectivă? Nici mie nu mi-ar conveni să nu mi se plătească pentru munca mea... Buuun... Să intru în subiect: termin eu de citit Marile Speranţe , superba, minunata carte a lui Dickens. După două zile de bocit, după ce mi-am revenit, mi-am zis că e cazul să revăd neapărat filmul, cel pe care, mi-aduc perfect aminte, l-am văzut în 1998! Cel cu suava Gwyneth Paltrow, cu frumuşelul Ethan Hawke şi cu inimitabilul Robert de Niro. Purced către centrele de închiriat pe care le cunosc, erau trei în Piteşti. Constat că două s-au închis, iar la al treilea am o surpriză destul de neplăcută. Tipul de acolo, pe care-l stimez, fiindcă este doxă în istoria filmului, îmi spune că nu are DVD-ul, dar mi-

Câinele e pieton?

Am fost oprit azi de Poliţie. Staţi liniştiţi, n-am luat amendă. Oricum nu aş fi plătit-o, mai am două neachitate. Aştept să le plătesc la anu', odată cu impozitul... Vorba unui prieten de pe Facebook : "Rog miliţienii să nu-mi trimită amenzile acasă, pentru că nu sunt acasă!" . Am discutat frumos cu nenea poliţaiu', iar el a fost înţelegător şi m-a lăsat să plec. Dar dacă vă spun de ce m-a oprit... Eram pe bulevardul Brătianu, în dreptul Primăriei, mergeam spre Magnolia. La trecerea DE PIETONI de acolo, o maşină de pe prima bandă era oprită, semn că dă prioritate cuiva să treacă strada. Din depărtare privesc şi încetinesc, dar nu văd pe nimeni, aşa că nu opresc, ci trec peste trecere. La roata mea, un căţel! Nu am dat peste el, mai avea un metru până la mine. Merg mai departe şi în dreptul IPJ-ului văd un poliţai. Hopa, îmi trag repede centura de siguranţă, dar omu' albastru mă vede şi-mi face semn să trag pe dreapta... Damn it! Vine la geam şi nu-mi cere actel

Pe invers

Aţi condus vreodată o maşină cu volan pe dreapta? Eu nu, dar în Malta am stat în stânga şoferului şi mi s-a părut foarte ciudat, îmi venea să mă feresc de maşinile care veneau din faţă sau să întind mâna spre volanul inexistent. E un sentiment ciudat să faci ceva, pe invers. Azi am fost rugat să ajut la instalarea unui router wireless şi la efectuarea unei conexiuni la internet pe un laptop... arab! În afară de faptul că am lucrat "în orb", bănuind doar pe unde apăs şi ce scrie pe acolo, mi-a fost extrem de greu să mă obişnuiesc să caut "X-ul" de la Close în colţul din stânga sus şi să introduc literele şi cifrele, de la username , password sau de la IP , de la coadă la cap!!! Bine că pe acel Packard Bell era instalat Windows 7 pe care-l cunosc binişor şi că ştiu literele pe tastatura qwerty pe de rost, că altfel nu ştiu ce făceam!!!

Kangoo Jump

Navingând în derivă azi, am dat peste un site care e rudă cu mine: www.kangooaerobic.ro . Astfel am descoperit şi eu că există un sport, numit kangoo jump , este o latură a aerobicului, cu particularităţile sale. Cea mai vizibilă e aceea că mişcările sunt efectuate în ghete speciale, numite kangoo boots . Când le-am văzut, mi-am adus aminte că am văzut în primăvară, în Herăstrău, un tip cu ghete dintr-astea, alerga pe alee şi făcea nişte sărituri uimitoare! Ce e senzaţional, dacă aveţi curiozitatea de a intra pe site-ul lor, e că acest sport îţi face un abdomen incredibil! Vreau şi eu, vreau şi eu! Nu mai vorbesc de modelarea întregului corp... Sunt şi comentarii interesante, nu numai poze, testimonials din partea celor care practică deja de ceva timp kangoo jump . Păcat că nu sunt ore şi în Piteşti, dar nu e exclus să apară, fiindcă am văzut că au venit deja cei de la Bucureşti de două ori pe aici: odată la Piteşti şi altă dată la Bascov.

De ce e frumos fotbalul!

Da, fotbalul e frumos! Poate că nu mulţi sunteţi de acord cu mine, fiindcă nici eu nu sunt, dar câteodată fotbalul poate fi frumos. Foarte frumos! Şi pe gustul femeilor sau non-microbiştilor... Luaţi ca exemplu filmuleţele de mai jos. O echipă de anonimi din Islanda, acolo unde fotbalul se joacă după programul de pescuit, a reuşit să aducă zâmbetul pe faţa a sute de milioane de microbişti din întreaga lume, fie că sunt rivali sau ţin cu aceeaşi echipă. După fiecare gol marcat de ei, islandezii pun în scenă câte un rol, cu care îşi manifestă bucuria. Uitaţi-vă la filmuleţe, sunt foarte scurte, şi spuneţi-mi voi dacă nu le ţineţi pumnii de acum încolo, ca să dea cât mai multe goluri! PS - Asta e postarea mea cu numărul 400 pe blog!

Curcă, frumoase golurile, nu-i aşa?

Am devenit un nesimţit! Aseară, la Hajduk - Dinamo 3-0 , am realizat că nu mă mai tăvălesc pe jos de nervi din cauza cretinilor din apărarea lui Dinamo, aşa cum o făceam cu ceva timp în urmă, că nu mai înjur, că nu-mi mai vine să arunc televizorul pe geam... Pur şi simplu priveam în gol! Aşa cum a privit şi minunatul nostru portar Curcă, nimic altceva decât o copie cu cioc a lui Dolha... Oare de ce, m-am întrebat? Nu mai iubesc pe Dinamo? Nu mai tremur de emoţie când îi văd pe jucători intrând pe teren? Nu mai rezonez la imnul suporterilor, care-mi sună permanent în cap, ca şi când aş fi pe stadion? Nu, din fericire nu e nimic din toate astea! Pur şi simplu m-am obişnuit. Am realizat că a juca fără portar e deja tradiţie la Dinamo şi a pune patru jaloane în apărare în loc de patru fundaşi care te iau cu fulgi cu tot e o strategie îndelung exersată, mai ales de conducerea dinamovistă. Cum să mă mai enervez, când plec din start cu realitatea că orice şut pe poartă e gol şi orice apropie

Kaka Maka

GE-NI-AL !!! Mulţumesc Radu şi felicitări Divertişilor!