Banca de Căcat a României

Nu insistați, fiindcă nu o să dau nume. Este însă o bancă veche și mare, unde lucrează mulți dinozauri (mai mult dinozaurițe), cu un sediu impozant în centrul orașului și cu o mulțime de sucursale prin cartiere. Nu are rost să-i dau numele, dar după faza la care am asistat azi la prânz este clar pentru mine că este Banca de Căcat a României.

Eram la un ghișeu cu ceva treburi. Alături de mine se eliberează un alt ghișeu și se apropie de funcționara de acolo o bătrânică. Genul acela: păr alb, îmbrăcată ponosit, cu mâinile și glasul tremurând. O întreabă respectuos pe doamna de la ghișeu dacă îi poate da o informație. Mai puțin respectuos, adică destul de rece, angajata băncii îi răspunde că nu, că trebuie să își ia bilet de ordine de la panou. Femeia se întoarce greu și, după ceva timp (nu am urmărit să văd dacă se descurcă la panou), revine.

Dialogul evoluează aproximativ așa:
- Doamnă, pot să plătesc și eu la dvs. factura asta?
- Nu, răspunde la fel de rece funcționara.
- Dar unde pot să o plătesc, mamă, fiindcă nicio bancă nu mi-o acceptă.
- Nu știu, doamnă, dar nu la mine.

În acest moment, atât eu, cât și funcționara de la ghișeul meu, ne aruncăm ochii de curiozitate către hârtiile pe care bătrânica le are în mâini. Eu nu recunosc antetul facturii, dar funcționara din fața mea da și îi face un semn discret colegei sale.

- La aparatul de acolo puteți să o plătiți. O scanați și o plătiți.
- Nu puteți să mă ajutați și pe mine, fiindcă nu mă descurc cu aparatele și nu am nici ochelarii la mine, mai zice bătrânica.

Dar funcționara era deja sictirită și nici măcar nu îi mai răspunde. Se pitește pe dedesubt cu "nu știu ce treabă" și așteaptă să scape de clientul enervant. Mă uit în jur și o văd pe bătrânică rămasă cu întrebarea în gură și total dezorientată. În momentul ăla simt că mi se face mie rușine de rușinea funcționarelor imbecile și îi zic femeii să meargă la gardian. I-am zis asta fiindcă la BRD, gardienii de acolo îi ajută pe clienții care nu se descurcă la roboțel. O urmăresc pe bătrânică cu coada ochiului cum se duce și îl roagă pe gardian să o însoțească până la aparat. Ăsta, cu o nesimțire totală, îi face un semn a lehamite și o trimite la alt ghișeu. Bătrânica se mai roagă și pe acolo de niște funcționare, dar niciuna nu se sinchisește să-și lase treaba importantă pe care o are (apropo, la banca asta există vreo 25 de ghișee, aproape mereu sunt ocupate de funcționare, dar la doar 2-3 sunt clienți, restul nu știu ce fac pe acolo).

De la distanță îi strig bătrânicii să aștepte, că o ajut eu, dacă nimeni din bancă nu catadicsește să o facă. Cum eram și destul de răgușit după meciul de aseară, glasul meu răsună în toata banca aia imensă și instantaneu toate privirile se îndreaptă către noi. Surprind alți clienți revoltați, gata să izbucnească dacă vreun angajat al băncii mai avea tupeul să spuna ceva.

Vin în sfârșit lângă bătrânică și îi cer factura. Este la EVA Energy. Nu am auzit de societatea asta, e furnizoare de energie electrică. Probabil de-asta nu reușea femeia să o plătească pe la nicio bancă. Mă aventurez să găsesc, prin meniul întortocheat, numele societății. Bineînțeles că este ultima dintr-o listă imensă de furnizori de servicii, garantez că bătrânica nu ar fi găsit-o în veci. Îi pregătesc plata (80 de lei) și îi cer banii, ca să îi bag în fantă. Bătrânica îmi dă o hârtie de un milion. Îi zic "doamnă, mergeți și schimbați banii, fiindcă aparatul ăsta nu dă rest". Bătrânica se duce tot la funcționara la care fusese prima oară fiindcă în continuare își făcea de lucru și nu chemase niciun alt client. Ce credeți că îi zice? "Mergeți și luați bon de ordine"!

Deja simt cum mă roșesc de nervi, dar zic că nu e treaba mea să mă cert cu proastele. O urmăresc pe bătrânică, se duce și cu ajutorul unui client (gardianul continuă să-și odihnească prețiosul leș pe scaun) scoate încă un bon. Vine la aceeași funcționară și îi cere să îi schimbe un milion. Eu știu că la BRD, unde eu îmi plătesc facturile, angajații de la birou sunt obligați să lase tot ce fac și să schimbe banii oamenilor care plătesc la roboțel. Aici nu e cazul, fiindcă ce credeți că îi cere nebuna aia? "Dați-mi buletinul". "Păi, nu vreau să schimb dolari (zice bătrânica), să schimb doar un milion". "Tot îmi trebuie buletinul", decretează șefa! "Nu am buletinul la mine...", mai apucă să zică deznădăjduită...

În momentul ăla, se apropie nervoasă o femeie care aștepta să fie chemată la un ghișeu și, la fel de tare ca și mine mai devreme, se descarcă: "Doamne, nu am mai pomenit atâta nesimțire! Ce e, domle, bătaia asta de joc? Dați-mi doamnă că vă schimb eu", și scoate niște hărtii de 10 lei pe care le întinde bătrânicii.

Și dacă vă gândiți că nesimțirea funcționarei s-a oprit aici, ce credeți că mai apucă să zică? "Doamnă, vă atrag atenția că nu aveți voie să schimbați bani în incinta băncii"!!! "da? Arestați-mă atunci", i-a răspuns clienta, care a rămas să bombăne cu cineva care o însoțea.

Cam asta a fost faza care m-a sictirit. Băi, suntem oameni! Nu e posibil să îți bați joc de un semen de-al tău, mai ales că acesta este în vârstă și neajutorat. Indiferent de ce fel de regulament o fi acoperită angajata respectivă a băncii sau gardianul ăla, niciun regulament pe lumea asta nu ține loc de omenie și respect! Anagajată de căcat, bancă de căcat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!