JURNAL DE CĂLĂTORIE (3): Avion cu motor...

... ia-mă și pe mine-n zbor, să mă fac aviator!

Îmi place la nebunie să zbor! Atunci când pășesc pe culoarul care mă duce către intrarea avionului simt o emoție care nu poate fi explicată. Pot spune că în sentimentele mele se regăsește un amalgam de emoție pentru o aventură nouă, de teamă față de necunoscut, de plăcerea de a vedea lumea de deasupra norilor, de reticența provenită din mult prea multele filme cu accidente aviatice vizionate dar, mai ales, de fericire. O călătorie cu avionul este ca o evadare din rutina zilnică.

Poza clasică,
cu coada avionului
și casele minuscule

Din momentul în care m-am așezat pe scaunul meu, uneori incomod, și până ce mă voi da jos din "pasărea de fier" la destinație, savurez fiecare clipă petrecută aici. Nu am timp să dorm, așa cum fac foarte mulți pasageri. Nu pot pierde fantasticul moment al decolării, atunci când cei aproximativ 200.000 de cai putere te lipesc de scaun și uriașul aparat se ridică lin de la sol în doar câteva secunde... Nu pot să nu mă minunez de fapul că unele clădiri impozante, case sau zgârie-nori, se transformă în câteva clipite în niște mușuroaie de furnici... Nu pot să nu trăiesc senzația uluitoare de astupare a urechilor, de ajung să joc un rol în propriile gânduri, gânduri care altfel se risipesc aievea la un singur declic al realității... Și apoi caști ca să te trezești, nu caști ca să ațipești.

Primul impuls, atunci când realizezi că te afli în aer și ai trecut de faza cu făcutul pozelor pe hublou, este să iei revista care stă în fața ta. Întotdeauna citesc cu mare plăcere revistele companiilor aeriene. Sunt mult mai bine făcute decât majoritatea revistelor consacrate, care se vând în librăriile cu nume de fițe din Mall-uri, în benzinării printre biscuiți, ciocolate, sucuri și prezervative sau pe tarabele insalubre din piețe. Vreo oră savurez absolut fiecare articol, revista având o gamă diversificată de articole, de la tips de călătorie în România sau în orașe din Europa, la gastronomie tradițională, portrete de artiști români și străini, concerte, piese de teatru, etc.

Exact la timp, ca să îți cumperi o cafea sau ceva de mâncat de la stewardesele care mișună pe culoar... Și după ce ai terminat de mâncat și de citit, mai tragi câteva poze la norișorii de sub tine și apoi te pregătești de aterizare. Când să te plictisești?

Revenind la revista din avion, acum mi-a atras atenția un interviu realizat cu actrița Mădălina Bellariu Ion, o piteșteancă ce a reușit să pătrundă în lumea bună a filmului european și care bate cu încredere la porțile Hollywood-ului. Actrița în vârstă de 25 de ani a fost aleasă de regizorul Paolo Sorrentino să joace alături de starul Jude Law într-o scenă din serialul de mare succes "Tânărul Papă". Despre întâlnirea cu Jude Law, filmările la "The Young Pope" și viitorul ei în filmografie, Mădălina povestește în interviul acordat revistei beBlueAir, din care spicuiesc eu acum:

- "Am ales să studiez actoria la Londra și nu la București. Am fost norocoasă deoarece, după primul an de studiu, am fost remarcată de un profesor și recomandată unui agent care reprezenta actori";

- "Pentru scena mea, scena probei existenței lui Dumnezeu, riscul era acela de a nu exagera ca ispită a lui Lenny (Jude Law). Acesta trebuia să se simtă hipnotizat de mine. Cred că am reușit, ba mai mult, fără intenție, scena mea a fost comparată cu scena lui Sharon Stone din Basic Instinct";

- "Am făcut cunoștință cu Jude în cabina de machiaj. Jude mi-a propus să repetăm împreună. După 10 minute petrecute cu el, am și uitat că stau de vorbă cu un star. Jude este de o modestie exemplară, foarte relaxat, natural";

- "Un thriller emoționant, The Voice, este următorul meu film în limba engleză, pentru care mă pregătesc intens, deoarece am un rol complex, al unei fiice înstrăinate de tatăl ei și relația sa cu acesta".

Singurul lucru care mă deranjează este că stewardesele te pun să închizi orice device, să îți termini cafeaua și să ridici măsuța cu 20 de minute înainte de aterizare. Probabil, mă consolez eu, pentru a savura cu atenție fiecare secundă din manevrele pe care le fac piloții. Apropo, să ridice mâna cine voia în copilărie să se facă pilot de avion atunci când va fi mare! Pompierii și polițiștii să se abțină...

- va urma -