EUROJURNAL (2) - Pont de la Villette

După ce m-am instalat, ca orice om normal ce sunt ar fi trebuit ca a doua zi să ies și eu prin împrejurimi, ca să văd unde locuiesc, ce magazine sau stații am aproape, cum e neighbourhudu'... Dar de unde? Eu abia în penultima mea zi de locuit la Paris am luat la picior parcul lângă care era situat apartamentul nostru! Însă, ca să păstrez o oarecare cronologie literară, am să scriu acum despre el.

Da, o să scriu acum și pentru că m-a impresionat! Am stat în zona de Nord-Est a Parisului. Am găsit apartamentul acesta pe internet, pe site-ul gites-de-france și singurul motiv pentru care l-am ales a fost că avea legături bune de metrou cu cele două stadioane la care aveam treabă, Stade de France St. Denis și Parc de Princes. Dar nu mi-am închipuit că zona este atât de fermecătoare! Zău, că dacă voi mai veni vreodată în Paris pentru o perioadă mai îndelungată, voi alege tot Pont de la Villette, dar atunci chiar voi încerca să și beneficiez de frumusețea și facilitățile acestui parc.
 

Ce este Pont de la Villette? Este un parc întins pe mai multe hectare, acum nu mă puneți să dau date statistice. Dar e mare! Și în mare parte este dedicat copiilor. De ce spun asta? Fiindcă este amenajat în jurul unui Mall denumit Cite de la Science (Orașul Științei). Acest Mall nu e unul așa cum știți că există pe la noi. Nu! Este un Mall dedicat în totalitate copiilor! Înăuntru are săli de cinema unde rulează filme documentare sau didactice, are o librărie cu cărți științifice, dar la nivelul de înțelegere al unui copil, are Planetariu, Observator Astronomic, Acvariu, săli cu evoluția animalelor pe acest pământ și diferite jocuri interactive.














În afara lui sunt piste de biciclete, bărci, parcuri tematice (acvatic, Jungle park, parcul științei), este un submarin în mărime naturală (n-am intrat înăuntru, nu pot da detalii), o imensă sferă în care se află alte locuri de joacă și de acumulat cunoștințe, sunt mașinuțe, terenuri imense unde pot alerga în voie, sală de concerte și panou expozițional. Nu mai spun, că în fiecare săptămână există câte trei manifestări diferite, majoritatea științifice, care sunt atent grupate într-un pliant, pe vreo două luni în față!





De exemplu, m-ar fi interesat și pe mine să mă duc la Expoziția James Bond, unde aș fi putut vedea peste 300 de obiecte originale strânse de-a lungul anilor de pe platourile filmelor cu celebrul agent britanic, printre care sacoul original purtat de Roger Moore în filmul Octopussy, pistolul din The Man With The Golden Gun și altele... Dar, din nefericire, această expoziție era deschisă doar după ora 17, or eu mereu la ora aceea aveam treabă cu Campionatul European de fotbal, așa că...

La marginea acestui imens parc tematic, frecventat de enorm de mulți copii și de tineri studenți, se afla un mic ansamblu de locuințe, format din vreo 3 blocuri (estimez eu, fiindcă nu am reușit să le deslușesc). Construite pe aceeași temă, a științei, fiecare bloc avea o formă diferită și oarecum ciudată pentru conceptul nostru de bloc, iar fiecare scară avea o denumire științifică: Amper, Carnot, Volt, Einstein etc...

Accesul în curtea interioară se făcea cu liftul și trebuia să treci de două porți de fier, fiecare cu codul său format din cinci cifre. În interior, un părculeț mai mic pentru părinții care nu aveau chef să iasă cu puradeii mai departe de bloc sau pur și simplu un loc de întâlnire pentru îndrăgostiți. Oricum, încă ceva frumos și inedit!

Apartamentul nu diferă prea mult de tipul de imobil franțuzesc. Cine a stat în Franța sau are rude care trăiesc aici știu că spațiul generos este ultimul la care s-au gândit francezii atunci când și-au construit blocurile. Un dormitor în care poți doar să dormi, nici loc de televizor nu ai prea avea, un WC unde e doar un WC și unde o persoană cu peste 100 kg nu ar avea loc, o sală de baie formată dintr-un duș și o chiuvetă, o bucătărie lungă și îngustă și un living room nu foarte generos. Dormitorul meu de acasă este garaj spre deosebire de sufrageria lor. În plus, o debara minusculă, și cam atât!
 

Poate că, obișnuiți ca să strângeți în casă toate hangaralele posibile și imposibile, vi s-ar părea acest apartament o chițimie claustrofobică, dar odată ce trăiești acolo, începi să te înveți. Eu am văzut cel puțin două avantaje majore ale imobilului cu puțini metri pătrați: 1. Înveți să te organizezi temeinic și util, folosind la maxim capacitățile fiecărui colțișor al camerelor, și 2. Echipezi apartamentul cu strictul necesar.

Frate, ce e la noi, la români, e teroare: bicicletă eliptică pe care te sui o dată la un an, mese și scaune de zici că te vizitează zilnic rudele de la Moldova, dulapuri peste dulapuri pentru hainele de acum 50 de ani ale lui mamaie, căruciorul de bebeluș al fetiței care acum are 14 ani, cauciucurile de iarnă, bormașini, bradul de Crăciun, zeci de pantofi vechi de zeci de ani și câte și mai câte, you name it! Să mor io dacă în apartamentul ăsta eu am văzut ceva care să fie inutil, pus la păstrare că "poate, cine știe, am nevoie"... Nu, frate! Bucătăria echipată complet cu tot ce vrei, aspirator, mătură, mop, provizii de curățenie și igienă personală, o mică bibliotecă, o măsuță, o canapea, două șezlonguri și atât! Nici măcar balcon nu avea.

Eh, cam atât am avut de zis. Dacă nu mă credeți, aruncați un ochi pe poze. Dacă mă credeți, atunci trebuie s-o luați și p-asta: la parter era un McDonald's! Dar mă credeți că nu am intrat niciodată acolo?

Va urma.

PS - Aveam mai multe poze să vă arăt, dar împuțitul ăsta de blogspot nu știe să le așeze și mă mai și chinuie vreo două ore. Îmmmm, mor de nervi pe el!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!