EUROJURNAL (6): Muzeul sexului de la Moulin Rouge

Dacă ajungi în Paris, pe lângă drumurile obișnuite la Tour Eiffel, Luvru sau cheiul Senei, este absolut obligatoriu să treci și pe la Moulin Rouge. Măcar pentru poze, așa cum face toată lumea... Ca să intri la un spectacol, trebuie să te țină bine buzunarul: e 150 de euro de persoană! Bine, era coadă la intrare, dar se vorbea doar rusește...

 Ok, faci 2, 3, 10, 25 de poze și apoi ce? Să te așezi pe vreuna din terasele din zonă nu e foarte indicat din două motive: 1. Sunt terase exclusiv de bere și, cum nu prea sunt toalete în apropiere, cam miroase a "bere"... dacă mă-nțelegeți! și 2. Dacă se lasă seara, apar niște femei ciudate, urâte, bătrâne și îmbrăcate în batiste, care te invită pe la ele, pe sus. Bleah...

Așa... Ce faci în continuare? Ai venit degeaba în zona asta a Parisului pentru câteva poze? Păi o idee ar putea fi aceea să intri la Muzeul Sexului. E la "doi pași" distanță și e chiar distractiv, dacă nu chiar incitant (smiley cu sprâncenele ridicate). La intrare stă un nene negru de vreo 2 metri și 120 de kile, un personaj el însuși. Mai târziu, când vezi unele exponate exagerat de mari, te gândești chiar că sunt mulajele portarului...

Negroteiul este un fel de patron. Nu știu exact dacă e al lui muzeul, dar am avut o discuție interesantă cu el. Nu neapărat pentru că atunci când vorbește, zici că are o portavoce la gură, atât de pătrunzătoare era vocea lui... Nu. Interesantă fiindcă am vrut să fentez plata biletului de intrare (6 euro) și l-am rugat să intru pe acreditarea UEFA. Mai întâi a râs și m-a întrebat dacă știu la ce muzeu am ajuns. M-a asigurat că nu e niciun "membru" de fotbalist înăuntru, dar am plusat și i-am zis că voi scrie pe blog despre experiența asta. A râs din nou de s-a clătinat clădirea, apoi mi-a dat o palmă pe spate de m-a aruncat direct într-o cameră cu falusuri negre (urâtă intrare). Mi-a zis că iubește prea mult acest muzeu ca să nu lase pe cineva care vrea să scrie despre el și m-a pus să promit că o să-i trimit link-ul articolului.

Odată intrat în muzeu, am vrut să ies în primele 2 minute. În prima cameră erau numai organe genitale masculine. Statui, sculpturi, desene, jucării, numiți voi altceva și el era acolo prezent, sub formă de p..ă! WTF zic? Bine, nu mă așteptam să văd Instagramul acolo, dar nici așa, evident și unisex! Cu o zi înainte tocmai văzusem oribilitățile de pe Pont des Arts (dacă nu ați citit, articolul este aici), așa că mi-au venit în cap tot felul de scenarii. Zic, bă, Franța asta se transformă la culoare, la religie, dar și la sex?

Apoi, pe măsură ce am început să pătrund mai adânc în muzeu, mi-am mai revenit, am urcat, am coborât, am urcat, am coborât, iar la final am explodat ca o șampanie (măăă, la ce vă gândiți?). Muzeul are 5 niveluri și la ieșire găsești niște chestii foarte mișto, la asta m-am referit. Una dintre chestii e o replică a celebrului sybian al lui Howard Stern, călărit în direct de o mulțime de actrițe celebre, atât porno cât și vedete hollywoodiene. Cine știe ce zic, e ok, cine nu, să caute pe google. Sau pe youtube, dacă vreți aventură...

Pozele nu mă ajută foarte tare, dar asta știți deja. Netul prost, blogul din secolul trecut... Și nici nu am exagerat eu cu pozele explicite, din motiv de cititori rușinoși. Știu că am așa ceva. Dar o să încerc să vă stârnesc un pic. Curiozitatea! În cele 5 niveluri ale muzeului sunt extrem de multe statuete, poze, jucării sexuale și machete foarte explicite. Pe acelea nu le-am fotografiat deloc. De asemenea, sunt două colțuri special amenajate pentru a urmări filme porno vechi, de la începuturile lor. Bineînțeles că am stat 5 minute să văd despre ce e vorba și mai mult m-am distrat. Să fim serioși, ce se poate întâmpla altceva când vezi acțiune directă cu un moșuleț și o gospodină culeasă de la spălatul rufelor la râu, pe o imagine pe repede-înainte și alb negru?

Foarte mișto sunt lucrările originale ale unor artiști contemporani. Sunt niște picturi de pici la pat, zău așa! Și schițe la fel de tari! Aici mi-am adus aminte că în școala generală aveam un coleg (Alin Sterie, te simți?) care făcea și el niște schițe de stătea pixul în picioare! Și mai sunt și niște fotografii super-adevărate!

Dar cel mai mult m-a impresionat etajul cu povești adevărate. Muzeul a strâns din perioada de desfrâu a Parisului o mulțime de povești, poze și lucruri (sticle de vin, carnețele cu schițe și povestiri, chitanțe, autografe) de la nume importante care frecventau restaurantele rău famate sau care depășeau gradul normal de dezmăț. Și-au ridicat fustele-n cap și și-au lăsat pantalonii în vine Edith Piaf, Mae West, Katherine Hepburn, Marlene Dietrich, Jean Gabin, Fernandel, Cary Grant ori Humphrey Bogart, ca să dau doar o parte dintre numele cunoscute de mine. Lista este foooarte lungă. Toți aceștia se destrăbălau cu șampanie de 40 de franci sticla, spărgeau pahare, trăgeau cu ochii la chelnerițele în sânii goi și cu fundul dezgolit și unii chiar urcau cu ele în cameră. În anii 40, se murea pe capete din 1. tuberculoză, 2. boli venerice, 3. alcool! Codul pentru a li se aduce o prostituată (prostituția era interzisă, cum este de fapt și astăzi la Paris) era "une femme qui fume / o femeie care fumează". Vă cam dați seama ce țigări fumau femeile alea... Sunt multe povești mișto, dar ești trimis la bibliotecă pentru a mai și cumpăra o mulțime de cărți scrise în acea perioadă de desfrâu total, nu numai să beneficiezi de totul pe gratis...

Inedită este și expoziția de femei dezbrăcate pictate și schițate de Degas, Edgar Degas, cunoscutul pictor francez care s-a născut și a murit la Paris. Printre cele peste 2.000 de lucrări pe care le-a lăsat moștenire, concepute în cei aproape 70 de ani de lucru efectiv, Degas a lăsat și o mulțime de tablouri și schițe cam deocheate. Unii critici le-au studiat și au ajuns la concluzia că pictorul a fost o perioadă obsedat de femei (nu știm dacă și obsedat sexual). Bineînțeles că la muzeu sunt doar copii de pe tablouri și schițe, dar din ele mi-am cam dat seama că omul era... obsedat, am zis bine! Schițe NSFW, prin urmare nu și-au făcut loc în telefonul meu pudic.

Una peste alta, e o experiență foarte mișto! Nu te alegi cu vreo erecție sau ceva, dar la ieșire îți dai seama că ai petrecut vreo oră și jumătate într-o atmosferă plăcută. De fapt, nici nu îți dai seama că a trecut atât de repede timpul. Iar la ieșire, negrul face toți banii când îți face cu ochiul, gen "ți-a cam plăcut, golanule!"

Va urma

“Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!