EUROJURNAL (5): Ce-ați făcut cu Pont des Arts?

Mulți ani un simbol al iubirii, Podul Artiștilor, cunoscut mai degrabă în limba franceză ca Pont des Arts, nu mai este de o scurtă perioadă de timp o atracție atât de mare. De ce? Fiindcă nu mai există lacătele pe care tinerii din lumea întreagă le-au ferecat aici! Primăria a luat decizia să le taie și să înlocuiască gradenele de fier cu niște banale planșe din sticlă.

Pont des Arts se găsește în zona Muzeului Luvru, în direcția către Catedrala Notre Dame. El a fost construit peste Sena la ordinul lui Napoleon între 1802 și 1804, iar în anul 1991 a intrat în patrimoniul UNESCO. Așa cum este acum, Pont des Arts nu este mai spectaculos ca un pod peste râul Argeș, să zicem... E un simplu pod. Un pod din Paris. Pe care scândurile mai și scârțâie, deși par destul de noi... Iar balustradele sunt unele banale, din fier nici măcar forjat, vopsite într-un verde neutru, murdar.

Ceea ce făcea atractiv Pont des Arts până mai acum câteva luni erau lacătele iubirii, colorate diferit și inscripționate cu numele îndrăgostiților ce și-au pecetluit dragostea la Paris, denumit el însuși "Orașul iubirii"! Începând cu anul 2008, turiștii au început să agațe de grilajele vechilor gradene diferite lacăte, încurajați fiind și de comercianții de antichități din zonă, care puneau la dispoziția lor lăcățele vopsite manual în diverse culori și modele, la prețuri de 3 și 5 euro. După ce-și pecetluiau dragostea, îndrăgostiții aruncau cheile în Sena, pentru ca nimeni niciodată să nu poată să le rupă vraja iubirii!

Ceea ce pentru turiștii din întreaga lume era o plăcere nemărginită, pentru Primăria Parisului a devenit un chin. Greutatea lacătelor a forțat rezistența gardurilor podului și în câteva locuri acesta chiar s-a fisurat. Însăși securitatea podului era amenințată! La Monde aprecia în 2014 că sunt prinse 700.000 de lacăte! Și, din păcate, Primăria a ales cea mai simplă soluție pentru protejarea integrității podului: a hotărât tăierea lacătelor și înlocuirea totală a gradenelor cu unele care nu mai permit agățarea de ele. Timp de aproximativ două luni au durat lucrările, Primăria anunțând că s-au desprins circa un milion de lacăte, cântărind circa 45 de tone! Asta da afacere pentru amatorii de fier vechi!

Primăria Parisului a dat dovadă de cinism, după părerea mea! Cum spuneam, a ales varianta cea mai simplă, invocând faptul că un patrimoniu UNESCO este distrus de către turiști. Oare primarul și oricine a mai contribuit la luarea acestei decizii fără inimă au fost și ei romantici în viața asta? Chiar așa, să distrugi, să arunci la fier vechi sentimentele a sute de mii de tineri din întreaga lume? Se putea alege altă soluție. În era tehnologiei, chiar nu exista nimic care să întărească structura podului? În plus, acele gradene puteau fi mutate în alt loc al Parisului, într-unul din numeroasele parcuri, iar turiștii trebuiau invitați să vină în noua locație pentru a continua tradiția începută în urmă cu opt ani. Pont des Arts devenise un simbol puternic al Parisului tocmai din acest motiv! Acum e un pod ca oricare, neavând nimic special...

A, ba da: cu totul și cu totul speciale sunt sculpturile oribile expuse pe pod de un artist imbecil. Bărbați scheletici cu organele sexuale la vedere sunt călăriți de demoni hidoși. Cum poți tu, Primărie a Parisului, Minister al Artelor, ca la doi pași de Luvru și Notre Dame să afișezi lumii, familiilor de turiști, copiilor, oribilitățile acestea? În pozele făcute am ales unghiurile în care organele genitale nu se văd, dar credeți-mă, pur și simplu artistul ăla și-a băgat p..a în el de pod!

Alte orașe mari au preluat tradiția Pont des Arts, care la Paris mai supraviețuiește doar grație buchiniștilor ce au încă la vânzare lacăte colorate. Cele mai cunoscute sunt Brooklin Bridge din New York, cele din Verona, Florența, Edinburgh, Koln, Berlin, Hamburg și lista poate continua. În unele dintre orașe, este interzisă agățarea lacătelor, în timp ce în altele este încurajată, ba chiar este trecută în oferte și pliante ca atracție turistică.

Și la Pitești, anul trecut, s-a încercat ceva asemănător în Pădurea Trivale, la Grota Rece. S-au strâns la un moment dat 20 de lacăte, dar unele dintre ele au mai dispărut, furate sau luate înapoi de îndrăgostiții ce le agățaseră acolo. Să sperăm că Podul Îndrăgostiților va deveni o atracție până la urmă și din ce în ce mai multe lăcățele se vor prinde de gradenele metalice ale structurii solide din Pădurea Trivale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!