Canguru'

Mă simt ca un Făt Frumos din poveste după ce am învins un balaur! Helicobacter pylori, bacteria care face ravagii în stomac, chiar că funcționează precum un balaur: dacă îi retezi un cap, îi cresc imediat alte trei la loc. Și, cu toate astea, am reușit să scap de ea, am eliminat-o definitiv din organism. Ieri, am dat peste un articol de pe site-ul de știri al lui Marius Tucă , în care se spune că în China s-a testat un vaccin împotriva H. pylori care are peste 70% șanse de reușită. Poate că aș fi trecut rapid peste el, ținând cont că de zeci de ani de zile citim despre cercetări în domeniul medical care nu au finalitate. Dar mi-am amintit că eu am rezolvat problema H. pylori destul de simplu, doar cu un pic de voință și multă documentare. Și, fiindcă știu că extrem de multă lume se luptă în van cu această bacterie greu de învins, m-am hotărât să vă dau rețeta pentru a scăpa de ea. Scurt istoric La începutul acestui an, habar nu aveam ce este Helicobacter pylori . Din cauza unei...

Later edit: Pozele se găsesc aici , fiindcă blogspotul nu mă lasă să le adaug. https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1014821278551583.1073741845.100000711605380&type=1&l=fdd44d539a Rusia Am trăit atâția ani în minciună! Am fost crescut într-un puternic sentiment filo-american și, mai ales după 1990, am urât rușii cu patimă. URSS și Rusia au fost, potrivit judecății mele întunecate, dușmanii de moarte ai omenirii. Mai mult, înainte să plec în concendiu în vara asta, sentimentul meu anti-rusesc s-a apreciat și mai mult după ce Putin a atacat mișelește o țară și a provocat moarte și sărăcie printre milioane de ucrainieni cinstiți. N-am știut, înainte de a ajunge în Antalya, că voi locui mai bine de o săptămână printre ruși. Și mai bine așa, fiindcă odată luat prin surprindere, nu am avut ce face decât să socializez cu câțiva dintre ei, să-i observ pe toți și să îmi dau seama că uneori prejudecățile îți schimbă în mod greșit perspectivele sănătoase. Sigur, nimic nu s-a s...

Simona Halep a fost masacrată azi în turul 2 al Marelui Șlem de la Roland Garros. Nu a fost doar o simplă înfrângere, a fost umilință. Scorul de 7-5, 6-1 cu care a pierdut în fața unei jucătoare de 33 de ani, pe care nu o recomandă nimic (Mirijana Lucic-Baroni), este prea blând pentru carnagiul de pe teren. Păcat, fiindcă națiunea asta își găsise un reper de stabilitate în performanță și dezamăgirea acum e mare. Nu mă aflu printre detractorii Simonei, nu sar cu bocancii pe ea acum, deși deja m-am pronunțat critic în alte comentarii pe Facebook. După părerea mea, Simona a greșit impardonabil în iarnă, când l-a dat afară pe antrenorul Wim Fisette, cu care reușise un progres fantastic în joc și în clasament. L-a dat afară nu pentru că nu ar fi fost profesionist, ci pentru că ar fi câștigat prea mulți bani pe spatele ei. Normal, omul își trecuse în contract clauze de performanță! Mentalitate tipic românească, împrumutată de la fotbal, de la patronii-creditori, care în loc să angajeze u...

Acu ' fro lună am fost la Stand-up Comedy, un show în care special guest a fost Raul Gheba , finalist anul trecut la Românii au talent . Nu sunt adept al acestor spectacole, dar de Raul mi-a plăcut foarte mult în concursul de la Pro, încât am vrut neapărat să-l văd și Live. Spun că nu sunt adeptul acestui gen deoarece în underground limbajul este mai mult decât porcos. Am încercat să mă uit pe HBO și pe voyo la unele spectacole, dar pur și simplu mi s-au strepezit urechile. Urăsc oamenii care zbiară și care înjură. Ok, o înjurătură scoasă la nervi nu e crimă, dar să ai în limbajul curent toate organele masculine și feminine mi se pare oribil. Și în aceste spectacole se vorbește sub orice critică. Timp de o lună, Cinema Trivale a adus câteva nume grele la Pitești: Bendeac, Badea, Gheba și încă unii, cică buni. De Bendeac știam că ne umple frigiderele cu carne, Badea e insipid, nici dacă ar fi venit Bordea sau Bobonete nu aș fi fost încântat, fiindcă îi știam de pe net. Am sp...

Când vine vorba de diete, nu cred că mă mai surprinde ceva, fiindcă le-am încercat pe toate și niciuna nu a dat roade. Prin urmare, dacă cineva mi-ar spune că aș putea să dau 4 kilograme jos în 4 zile aș zice " Ooook , putem vorbi despre altceva ?". Și totuși mie mi s-a întâmplat! Și chiar fără să vreau, fiindcă nu intenționam în niciun caz să slăbesc. Nu o să vă plictisesc cu istoricul dietelor mele, vă spun doar atât: în februarie anul ăsta am decis să fac o schimbare majoră în programul meu de sport și să urmez strict cele 60 de zile de Insanity ale lui Shaun T, un cunoscut instructor de fitness american. La sfârșitul lunii aprilie l-am terminat și am tras linie: am plecat de la 84 de kilograme și am ajuns la 82. Hmm, cam mult chin pentru doar două kile, nu? Ideea e că în același timp, masa mea musculară a crescut foarte, foarte mult. Deci, chiar și dacă aș fi vrut să slăbesc câteva kilograme, nu prea aș mai fi avut de unde să dau jos, hai, maxim până în 80. Acum, mă ...

... nu controversat, în ciuda discuțiilor interminabile pe care le-a iscat... Așa cum am anunțat, nu aveam mari așteptări de la acest film, deoarece lecturasem cartea și, în ciuda subiectului "atrăgător", nu reușise să mă atragă stilul autoarei. În paranteză fie spus, între timp E.L. James a fost făcută cu ou și cu oțet, cea mai măgulitoare "laudă" fiind aceea că e o romancieră mediocră. Am lăsat să treacă isteria de la avanpremieră și premieră și am fost azi să văd filmul, cu doar 6-7 puștani în sală. Am ieșit un pic bulversat, cu o părere neutră. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar nici că mi-a displăcut. Nu zic că m-a dezamăgit, dar nici că m-a încântat. Nu o să mă leg de amănunte fără o prea mare valoare, cum ar fi că Grey are iPhone și nu BlackBerry ca în carte, că prietena Anei e prea bătrână pentru a fi o studentă credibilă, că Grey are păr sub braț și Ana tufiș jos... Nu, altele or să fie criteriile după care voi judeca filmul. Am citit și eu, la fel ...

"Credeam că viața va însemna mai mult" , spune în final Patricia Arquette , interpreta mamei singure, care este nevoită să își crească cei doi copii, în paralel cu clădirea unei cariere și cu încercările de a-și găsi fericirea personală. După 12 ani de luptă cu viața nemiloasă, vede cum Mason și Samantha pleacă la colegiu, iar ea rămâne singură într-o casă, cu o perspectivă sumbră a viitorului. "Și acum? Următorul eveniment în familie e înmormântarea mea"... Sincer, și eu mă așteptam ca Boyhood să însemne mai mult. Să stabilim de la început: părerea mea e că Boyhood nu merită să ia Oscarul pentru cel mai bun film. A luat premiul BAFTA, cred că îi e suficient. Dacă s-ar da statueta de aur pentru idee originală, atunci da, trebuie să recunosc că a filma timp de 12 ani aceeași poveste cu aceiași protagoniști este o găselniță ce merită premiată! Dar cum Oscarul cumulează o mulțime de alte calități ale unui film, nu numai originalitatea, atunci Boyhood ar trebui să s...