EUROJURNAL (4) - Mirajul Câmpiilor Elizee

În mitologia greacă, Câmpiile Elizee formau acel tărâm paradisiac la capătul lumii, unde se aflau pășuni înfloritoare și o primăvară veșnică, unde nu era caniculă și nici nu ploua și unde Zefirul doar adia pentru a-i răcori pe zei și eroi, cei merituoși care își clăteau fruntea în apele pline de nectar ale râului Lethe.

În ziua de azi, Câmpiile Elizee formează acel bulevard lung și lat din mjlocul Parisul, unde se află parcuri de un verde nemaintâlnit și o primăvară veșnică, dar unde e destul de frig fiindcă plouă la fiecare sfert de oră și unde Sena mângâie ruinele unor muzee ce adăpostesc povești și creații ale zeilor și eroilor nemuritori.

Champs-Elysee. Cel mai celebru bulevard din lume! Îmi vin în minte câteva comparații pe care să le fac, dar practic nu există nimic care să merite să-i stea alături. Parisul are zeci, dacă nu sute, de atracții, dar primul pe lista de priorități a oricărui turist ar trebui să fie o plimbare pe Champs-Elisee. Iar dacă vrei să-i plătești tributul cum i se cuvine, trebuie să-i acorzi o zi întreagă din timpul tău. Știu, timpul în Câmpiile Elizee din mitologia greacă era veșnic și ne-am dori cu toții să fie așa și în Parisul de azi, dar timpul zboară acum și practic te trezești la finalul zilei că ai parcurs peste 10 kilometri și nu ai văzut mare lucru din muzeele și atracțiile acestui impunător bulevard.

Întins între Arcul de triumf și Obeliscul din Piața Concorde, Champs-Elysee poate fi abordat pe jos, cu bicicleta, cu monociclul, hoover-boardul, bicicăruța birjarului modern, Busul turistic, poți închiria un Ferrari sau Citroenul lui Louis De Funes, ori poate fi admirat de la mare înălțime, din imensa Roată din Place de la Concorde. Oricum ai face-o, bulevardul este impresionant și copleșitor. La un moment dat, nu mai știi ce să faci mai întâi:
1. Să intri în magazinele firmelor uriașe, unde cel mai ieftin produs este salariul pe o jumătate de an (gen Louis Vuitton, Rolex, Mercedes, Fendi, Cartier, Ferrari, Chanel sau Hermes);

2. Să vizitezi obiectivele istorice care se întind de-a lungul "Câmpiilor" (cum ar fi Arcul de triumf construit în onoarea victoriilor lui Napoleon, Place Charles de Gaulle, Teatrele Lido, Rond Pont și Marigny, Galeriile de artă Bartoux, Grand Palais de la Decouverte, Statuia Generalului De Gaulle și cea a lui Winston Churchill sau Petit Palais);

3. Să te așezi pe o bancă în multiplele parcuri cu spații verzi generoase, mărginite de lucrări sculptate de artiști celebri sau anonimi și de pavilioane de expoziții precum cunoscuta Pierre Cardin;

4. Să intri într-un cinema celebru, cum ar fi Gaumont sau Disney, ca să vezi filme care ți-au marcat copilăria și adolescența;

5. Ori pur și simplu să te prăbușești pe una dintre numeroasele terase, de unde numai o tartină, un croissant și o cafee du lait te mai pot ajuta să îți revii și să îți continui maratonul.

Da, fiindcă este un maraton, chiar dacă nu ți-ai propus să cumperi nimic, salvându-ți bugetul precar de turist est-european. Deoarece nu poți să treci pe lângă magazinul oficial al lui Paris St.-Germain, campioana Franței în ultimii patru ani și probabil în următorul deceniu neîntrerupt, și să nu intri ca să vezi o bucățică din universul lui Zlatan Ibrahimovic, al lui Di Maria ori Cavani. Nu ai cum să nu pătrunzi în, poate, cel mai frumos magazin din lume, cum este cel amenajat de americanii de la Abercrombie & Fitch sau să fii îmbătat de mirosul care stăpânește aerul din Guerlain, asta în timp ce baloane de săpun de sute de euro te lovesc peste față și îți hidratează pielea obosită și ieftină...

În capătul bulevardului Champs-Elysee e altă poveste. Intri în Place de la Concorde, o imensă piață încărcată de istorie... și de turiști! Străjuită de Obeliscul inconfundabil, Concorde este o istorie în sine, precum cea hazlie și interesantă a "paznicului". Legenda Obeliscului spune una dintre poveștile cele mai puțin măgulitoare din măreața istorie a Franței. Aș împărtăși-o cu voi pe lung, dar mă întind prea mult... În anul 1830, impresionat de cariera marelui Napoleon și mulțumit de faptul că Franța a contribuit enorm la renașterea Egiptului, după ce fusese aproape distrus în totalitate, viceregele egiptean oferă cadou două obeliscuri din Templul de la Luxor. Însă, doar unul a ajuns la Paris, fiindcă transportul lui a durat 7 ani! Obeliscul este făcut la ordinul faraonului Ramses al II-lea în secolul 19 înainte de Hristos, păstrează hieroglifele originale și este extrem de valoros pentru istoria omenirii. Ce credeți că le-a oferit regele Louis Philippe I în schimb? Un ceas care s-a stricat după două zile, asta fiind și partea amuzantă a poveștii, fiindcă egiptenii nu o dată și-au cerut obeliscul înapoi tocmai din cauza inegalității crase a valorii cadourilor!

Și dacă ar fi doar obeliscul... Numai că în Place de la Concorde poți vedea fântânile făcute celebre de dansul lui Gene Kelly și Leslie Caron în filmul Un american la Paris, Hotel de la Marine, Galeriile Royale, Biserica Notre Dame de l'Assompsion, iar peste Sena Palatul Bourbon și Les Invalides!

Mai nou, atracția din Place de la Concorde a devenit Le Grande Roue de Paris (Marea Roată). Mii de turiști urcă zilnic pentru a avea o altă panoramă a Champs-Elysee decât cea oferită de Turnul Eiffel. Și, credeți-mă, este impresionantă!

Ați obosit citind? Dați-vă seama cum e acolo, când simți că istoria te copleșește... Dar dacă obosiți luați o cafea, fiindcă s-ar putea să fie doar începutul! Asta dacă nu am obosit eu scriind... La fața locului, ai posibilitatea să te odihnești pe scaunele sau băncile din Jardin des Tuileries, imensul parc așezat în deschiderea colosalului Muzeu Louvru. Citeam undeva, odată, că pentru a vizita "cu simț de răspundere" Luvrul ai nevoie de o săptămână. Asta a fost și motivația (mai degrabă scuza) pentru care am lăsat pe altădată intrarea în cel mai celebru muzeu din lume, preferând să continui aventura pe cheiul Senei cu vizite la Podul Artiștilor (Pont des Arts), Catedrala Notre Dame și, înapoi, la Turnul Eiffel.

Dar, despre toate acestea, într-unul sau în mai multe episoade, cât de curând...

Va urma

PS - Am ales să așez pozele în colaje fiindcă, așa cum am mai spus de nenumărate ori, această platformă a blogspot-ului este dezvoltată precar la capitolul imagini. Aici în Franța mai am și netul care este de tot rahatul... Patru ore m-am chinuit să introduc aceste poze. Sper să se vadă ceva.

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Unde zici de pavele, că nu le prea găsesc în descrierea ta? Dar fântâna care cântă? Sărăcie mare la Parisul asta, zău :))

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!