Canguru'

Nu am să-i înțeleg niciodată pe ăștia care își parchează mașinile aliniat, în locurile special amenajate, plătite, când poți foarte bine să-ți arunci mașina oriunde, pe avarii, îți faci treaba, îți bei cafeaua și pleci! Sunt unii dobitoci care stau să se ridice bariera, apoi își urcă mașinile la etaj, coboară pe scări la mama dracu' de locul unde au treabă, apoi merg și mai și plătesc pentru umilința asta. Nu știu, frate, dar e simplu să sui mașina pe bordură vizavi de intrarea în bancă sau în cafenea, sau s-o lași pe locurile pentru handicapați. Și nici nu dai atâția bani la fomiștii ăștia de la Primărie! Mai ales că acum s-a asternut și noroiul... Fug fraierii de noroi ca de râie! Da' las' așa, că e bine pentru ceilalți, că avem noroi destul unde să parcăm. Ce poate fi mai mișto decât să calci direct în mocirlă când te dai jos din mașină, apoi când te urci la loc să murdărești covorașele, să le dai de muncă la sclavii ăia de la spălătorie. Moamă, ce mă mai distrez când ...

- John! - Yes, Sir! - Lămâile țipă? - Nu, Sir! - Înseamnă că iar am stors canarul în ceai... Știți bancurile cu nobilul britanic și valetul său John? Ei bine, deși nu există o confirmare oficială, eu sunt convins că din ele s-au inspirat producătorii atunci când au filmat Mortdecai . Cea mai nouă peliculă în care apare Johnny Depp este cap-coadă o înșiruire de situații și glume în cel mai pur umor britanic, știți voi, acela elevat, fin, chiar dacă uneori sec. - Jock! - Yes, Sir? - Ce înseamnă "Open your balls"? - Nu am nici cea mai mică idee, Sir. - M-am simțit murdar. Cam așa decurg dialogurile dintre Sir Charlie Mortdecai și bodyguardul / valetul / grădinarul lui cel descurcăreț și cu capul pe umeri. Dialoguri savuroase, purtate în cel mai serios mod, ca de la stăpân la servitor... Dialoguri între un bogătaș neisprăvit, nepriceput și nefu_t (deh, se mai întâmplă) și un "John" atipic (jucat de Paul Bettany ). U n valet deloc bătrân și purtător de t...

O sâmbătă tristă și ploioasă poate fi însuflețită de un film bun. Inițial voiam să merg la Mortdecai , o comedie cu Johnny Depp și Gwyneth Paltrow, dar ajuns la cinema, am observat că mi-am calculat pașii greșit. Așa că am ales intuitiv Birdman , filmul care a primit recent 9 nominalizări la Oscar 2015. Recunosc că, dacă ar fi fost să-mi programez ieșirea, nu aș fi ales Birdman din mai multe motive, ceea ce mi-a întărit convingerea că o decizie luată pe moment este mult mai bună decât una pe care stau să o întorc pe toate părțile. Câteodată superficial, uneori comercial, rareori profund, gustul meu pentru filme americane e ușor de impresionat. Doar ca exemplu, în acest început de an mi-au plăcut și Annie (muzical pentru copii) și Gone girl (dramă) și Taken 3 (acțiune) și Cei 6 super eroi (desene animate), deci nu-ți trebuie mult ca să mă cucerești, doar un pic de originalitate, un scenariu bun și un film care curge. Dar nu sunt nici fraier să nu-mi dau seama când văd o capodoper...

Nu știu de ce, dar dintre toate Revelioanele petrecute în viaţa mea, cu cea mai mare plăcere îmi amintesc doar de cele cu părinţii, din anii 86-90, deși am făcut mai de toate în noaptea dintre ani: am fost și la munte, am petrecut și în club, dar și în restaurante de lux, am stat și acasă, am fost și la țară, am petrecut și la rude, am fost și la concert în aer liber, în fața Primăriei. De fapt, știu de ce... Îmi amintesc că în perioada amintită era o emulație generală în familie, care-mi lipsește de foarte mulți ani: unii pregăteau zeci de feluri de mâncare, alții pregăteau băuturile, se tocmeau "lăutarii" sau se amenaja camera de petrecere! Fiindcă am uitat să spun, dar ai mei organizau Revelioanele la noi în apartament, unde invitau 3-4 familii complete: vecini, colegi de serviciu sau neamuri. Și uite așa ne strângeam vreo 20 de persoane care nu aveau nevoie nici de televizoare HD, nici de smartphone-uri, nici de laptopuri sau tablete cu Facebook ori youtube pentru a s...

Când am lansat acest blog, acum mulți ani în urmă, am făcut-o pentru a avea un fel de jurnal. Nu secret, fiindcă internetul nu este un spațiu privat, dar măcar unul în care emoțiile, trăirile, momentele importante din viață să îmi fie împărtășite de un cerc restrâns de apropiați. Ei bine, simt că astăzi, 21 decembrie, s-a consumat un astfel de moment emoționant. Este vorba de predarea stafetei de la Palatul Cotroceni. După 10 ani de mandat, președintele Traian Băsescu îi lasă constituțional locul noului președinte ales, Klaus Iohannis. De ce emoționant? Pentru că ceremonia de investire nu este ceva ce vezi foarte des în viață, este o solemnitate de o seriozitate maximă, garantată de prezența gărzii de onoare a președintelui, de spațiul plin de încărcătură istorică și de speranțele pe care ni le punem cu toții în rigurozitatea nemțească a alesului nostru. Mâine se vor împlini 25 de ani de la Revoluție. Mi-aduc aminte ca ieri cum am auzit de la tata, în șoaptă, primele zvonuri despre...

CAPITOLUL 4 (ultimul) HOȚU' STRIGĂ HOȚII Deschid ochii cu siguranța că trezirea va duce la alungarea coșmarului pe care l-am avut azi-noapte. Mă dor mâinile foarte tare. De ce mă dor mâinile? A, probabil fiindcă am dormit cu ele sub mine. Ați avut vreodată acea senzație de ușurare când, după ce ați fost la un pas de moarte, deschizând ochii v-ați dat seama că nu a fost decât un vis urât? Ei, bine, de data asta eu nu am mai simțit-o! Îmi revin în minte ultimele momente dinainte de pierderea cunoștinței: un malac cu brațele mai groase decât picioarele s-a apropiat cu o sticlă de Jack Daniel's și a lovit-o ușor pe Nadia în cap, suficient cât ea să cadă sub tejghea, după care am simțit o arsură fix în moalele capului și privirea mi s-a înnegrit. Acum sunt întins pe o podea, cu fața în sus și cu brațele legate la spate. Aceeași poziție incomodă o are și Nadia, numai că ea nu și-a revenit încă. Cred că suntem într-un separeu al clubului Hush, pentru că se aude muzică de...

CAPITOLUL 3 SUD-AMERICANUL TALPĂ IUTE "Don't drink and drive"  William Shakespeare (sau un vorbitor de limbă engleză, nu știu...) E rândul meu s-o smulg pe Nadia, deși aș fi stat în prinsoarea ei până dimineața! Dar l-am auzit în treacăt pe MC-ul petrecerii anunțând intrarea pe scenă a trupei Vița de Vie, asta după ce m-a pierdut pe mine din vedere. În fugă, apuc să-i spun "rusoaicei" mele că am găsit o cheie auto mai devreme, atunci când ea căuta ceva pe jos. Tocmai când mă pregăteam să îi anunț descoperirea, ea mi-a zis că și-a găsit jucărioara, astfel că am rămas cu cheia în buzunar. - Și ce vrei să facem noi în mașina aia? mă întreabă exuberantă Nadia. - Facem o plimbare, ne întoarcem, parcăm mașina la loc și aruncăm cheia, îi vărs repede planul întocmit pe loc. - Păi nu ai băut whiskey? - Suficient cât să am curajul să fac nebunia asta! Apăs pe telecomanda cheii și farurile unui SUV licăre de trei ori scurt. Trecem printr-un gard viu, sărim o...