Canguru'

Sună ciudat, dar ultimele două săptămâni înainte de plecarea spre Franța le-am trăit în stări contradictorii. Pe cât de mult și grea mi se părea așteptarea, pe atât de indiferent eram cu privire la strângerea documentelor, pregătirea bagajului și adunarea de informații. Biletele de tren și avion, rezervările apartamentelor unde urma să locuiesc împreună cu prietenul Cătălin Tudose, precum și toate acreditările erau deja stabilite încă din luna martie. Entuziasmul s-a stins însă de atunci și m-am trezit cu câteva zile înainte că nu mi-am scos de pe internet niciun plan de metrou, orar de tren sau alte informații necesare. Singurul lucru pe care l-am făcut cu adevărat pentru această excursie a fost să îmi cumpăr o carte în limba franceză, una ușurică, pentru a încerca pe ultima sută de metri să îmi reamintesc limba franceză, pe care nu o mai exersasem din facultate! Anul 2016: ai nevoie doar de net și telefon Și cu toate acestea, cum spuneam, eram foarte nerăbdător să plec. Per...

Cu vreo lună și ceva înainte de a începe EURO mă gândeam că ce bine ar fi să fac pe blog un jurnal al participării mele la Campionatul European de fotbal! Jurnalul știți cum este: îl scrii pentru sufletul tău și îl împărtășești cu cine dorește să citească. Adică blogul ar fi fost expunerea perfectă, fiindcă în timp am observat că lumea nu prea citește bloguri decât dacă articolele sunt scrise de fătălăi care se dau romantici și împrăștie cuvinte frumoase ca să impresioneze femei slabe de înger. Cu alte cuvinte, dacă aș fi avut câțiva cititori pe zi... Dar partea frumoasă ar fi fost că aceste rânduri ar fi putut fi recitite de mine peste ani și ani, așa cum fac cu unele gânduri așternute pe hârtie acum mult timp în urmă. Ziș și... nefăcut! Nefăcut, fiindcă iată, am ajuns la ziua a 6-a de EURO și eu nu am scris nimic pe blog! Mamă, și cum îmi făcusem eu planurile, să încep să scriu cu câteva zile înainte, cum mă pregătesc, ce îmi iau cu mine, cum mi-am scos eu hărțile și ce planuri m...

"Aici mă opresc" Știrea de azi, 21 mai, a fost scrisoarea de adio pe care Adrian Mutu a scris-o pe Facebook, scrisoare prin care și-a anunțat retragerea. La 37 de ani și după ce nu a mai reușit să joace decât 2-3 meciuri la ASA Tg. Mureș, Briliantul a spus stop. Nu mai vrea nici să prindă echipa națională pentru un ultim gol cu care să îl depășească pe Hagi, nu mai vrea nici la Dinamo, cum a promis acum 10 ani, nici în India, unde ar mai fi putut câștiga ceva bani. Gata! "Aici ma opresc! Dupa 30 de ani! Sint chiar peste 30 de ani de cind cu un prieten in fata casei visam sa fim mari. Ies din viața de fotbalist supărat pe timp. Pentru ca e ireversibil si pentru ca 30 de ani au trecut ca o clipire. Azi mi au rămas amintirile: cu golurile, cu antrenamentele, cantonamentele, cu antrenorii, colegii, cu tristețile , cu bucuriile, dar mai ales cu suporterii. Cu romanii mei. Pentru ca atunci cind m-au aplaudat si mi-au scandat numele am simțit ca toată lumea e a mea....

Zilele trecute am avut parte de o aventură pe cinste cu CFR-ul, care s-a gândit să condimenteze un pic drumul cu trenul, oferindu-mi un Escape Room autentic: scapă din vagon dacă poți și dă-te jos la gara din Pitești! Ca orice novice în jocurile de evadare, am eșuat! Astfel că am coborât din tren abia la Stâlpeni, la "decât" 35 km de Pitești!!! Vineri 13 (mda, era normal să se întâmple, oare de ce mă mir) mă hotărăsc eu să las mașina acasă și să trag o fugă la București cu trenul. Nu am mai mers cu trenul în România decât o singură dată în ultimii 18 ani (de când am terminat facultatea), așa că mi s-a părut interesant să redescopăr farmecul călătoriei pe calea ferată. În plus, aveam treabă fix în centrul Capitalei, la o oră la care traficul este imposibil, așa că alegerea de a lua metroul de la Gara de Nord dus-întors mi s-a părut a fi cea mai bună variantă. M-am bucurat că am scăpat ieftin și (teoretic) rapid, dar am sfârșit prin a ajunge acasă cu 4 ore întârziere față ...

Roger Federer a făcut această declarație într-un interviu pe care l-a acordat CNN în martie 2013. Ea venea în contextul marelui scandal de dopaj în care personajul principal era ciclistul american Lance Armstrong. Întrebat dacă și în tenis există sportivi necinstiți, marele gentleman care este Roger Federer a evitat un răspuns clar, dar a nuanțat: "În ultimele 6 luni nu am fost testat niciodată. Ar trebui ca tenismenii să dea probe mai des, să aibă mai multă teamă că ar putea fi prinși". Ulterior, în noiembrie 2015, adică la doi ani și jumătate de la precedenta declarație, timp în care doar Martin Cilic a picat un test antidoping și a fost suspendat 9 luni, iar vreo doi tenismeni au refuzat să dea probe de urină și astfel au primit și ei niște suspendări, Roger Federer a revenit cu aceeași temă: "Mă aștept ca, după un meci din fazele superioare ale unui turneu, să fiu întâmpinat de niște tipi și să fiu rugat să dau probe. Nimic din toate astea. În anul 2015 am fost t...

Microbist sau nu, nu ai cum să nu te emoționezi atunci când citești sau ești martor la o poveste cu totul și cu totul specială care se petrece destul de rar pe dreptunghiul verde. Astfel de povești dau farmec sportului rege într-o perioadă în care este din ce în ce mai hulit din cauza blaturilor și a aranjamentelor pentru pariuri. Acum doi ani eram martorul unei astfel de întâmplări, pe care am povestit-o și pe Facebook. Mă uitam la meciul Ajax - Roda Kerkrade, unde în minutul 80 scorul era 0-1. Dacă pierdea, Ajax era detronată din fotoliul de lider al campionatului, cu vreo 12-13 etape înainte de terminarea campionatului. În acel minut 80, deși avea soluții mult mai ofensive pe banca de rezerve, antrenorul Frank De Boer se decide să-l arunce în teren pe un puștan de 17 ani, Jairo Riedewald. Un copil care nu mai jucase niciun minut în Eredivisie ba, mai mult, acum era pentru prima oară când stătea pe bancă la un meci al Ajaxului! Riedewald, fundaș central, l-a înlocuit pe Poulse...

 S-ar putea ca în seara asta să fie ceva putred în Los Angeles. Se acordă premiile Oscar și toată lumea speră ca Leonardo DiCaprio să primească, în sfârșit, statueta care recompensează cea mai bună prestație pentru un actor principal. Și nu prea sunt sigur că e corect, dacă Leo va lua Oscarul acum... Să fim bine înțeleși, Leonardo DiCaprio este actorul meu preferat de la Hollywood. În plus, simpatia mea pentru el este amplificată de faptul că este născut în aceeași zi și același an cu mine, deci îl consider un fel de frate geamăn. Deci nu se poate spune că am un cui împotriva lui și de-asta zic că nu merită Oscarul acum... Dar de ce tot vorbesc de "Oscarul acum"? Pentru că, din punctul meu de vedere, dacă Leo ar lua Oscarul acum, ar fi doar ca un premiu de consolare! Un premiu de consolare al juriului, nu neapărat al lui, pentru greșeala de a nu-l fi premiat până acum. Leonardo DiCaprio ar fi trebuit să primească nominalizarea pentru The Revenant din postura de câ...