2 în 1

Azi am terminat de citit o carte, iar diseară mai termin încă una. Săptămâna asta am mers la "două capete", lecturând în paralel Fluviul întunericului, de James Grady şi Indicii anatomice, de Oana Stoica-Mujea. Încă un experiment reuşit, după cel din vară despre care am mai scris, citirea unei cărţi în hypermarket! Nu aş fi crezut că e posibil să alternez două poveşti total diferite, scrise în stiluri diferite, dar s-a dovedit a fi ca şi cum m-aş uita la televizor. Ştiţi cum e, după terminarea unei emisiuni, sau în pauza publicitară, schimbi programul pentru a trece în alt registru.

Fluviul întunericului este o carte extrem de bine scrisă, foarte bine documentată, care prezintă ultimele zile din viaţa unui fost agent CIA. Retras demult din activitate, într-un moment de beţie, Jud Stuart omoară stupid pe cineva, căzând de la etaj peste el! Cu toate că reuşeşte să se sustragă de la locul incidentului, Jud intră în panică şi apelează un jurnalist şi scriitor cu legături vechi în CIA. Telefonul, urmărit, trezeşte suspiciuni la Washington exact în momentul în care Billy Cochrain preluase conducerea serviciului, astfel că la Los Angeles e trimis un agent important să facă lumină. Şi va face rahatul praf, cu toate că are pe mână sute de mii de dolari pentru mituiri şi cumpărări de informaţii, plus toată logistica posibilă şi imposibilă.

Dar cartea nu se învârte în jurul evenimentului, ci în jurul personajului principal. Ascuns într-un bârlog călduţ, în aşteptarea Poliţiei şi CIA-ului, Jud rememorează faptele sale de vitejie. Asemenea lui Forrest Gump, care a dat mâna cu patru preşedinţi, Jud pare a fi fost agentul no.1 în istoria CIA, pentru că a participat la cele mai răsunătoare acţiuni ale CIA: afacerea Watergate, operaţiunile din Teheran sau Saigon, raiduri în teritorii din Kurdistan, URSS, Indonezia şi altele... O mulţime de flash-back-uri interesante care ne poartă prin momentele importante ale istoriei serviciilor secrete americane.

Mi-a plăcut foarte mult la autorul James Grady portretizarea personajelor, îmbinarea ficţiunii (pentru că e greu de crezut că Jud Stuart a existat cu adevărat) cu evenimente reale, trecerea main-eventului în plan secund şi modul în care sunt evocate faptele de vitejie ale eroului. O carte de citit!

Despre "Indicii anatomice" o să povestesc mâine, fiindcă o să ne întâlnim la clubul de lectură cu autoarea, Oana Stoica-Mujea, şi vom obţine mai multe informaţii direct de la sursă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!