Stand-up cafe

Nu sunt un fan al stand-up cafe-urilor. HBO promovează acest gen de spectacole de vreun an de zile, dar pe mine nu m-au atras deloc. Am văzut că există fani înrăiţi ai show-urilor. Să fie sănătoşi, pe mine nu mă pasionează. M-am legat cu lanţuri de pat şi am dus telecomanda la doi metri distanţă, m-am persecutat numai ca să urmăresc o emisiune dintr-asta până la capăt, pe HBO, dar mai mulţi nervi mi-am făcut. Am intrat şi pe net, erau lăudaţi nişte unii, dar în afară de două-trei glume reuşite, n-am mai râs decât nervos că-mi pierd timpul.

E clar, nu mai are rost să mă mai chinui, nu-mi plac stand-up cafe-urile. E concluzia la care ajunsesem la un moment dat. Pe Jerry Seinfeld nu-l pun, fiindcă el doar era actor de stand-up în serialul genial de acum mai bine de 10 ani. Replicile de la începutul şi finalul serialelor sigur erau scrise de o armată de scenarişti.

Şi totuşi azi mi-am revizuit puţin părerea. Contează şi cine face stand-up-ul! După tragerea la sorţi a preliminariilor Campionatului Mondial, televizorul a rămas comutat pe TVR, eu ignorându-l complet aproape toată ziua. La un moment dat, a început o emisiune cu Dan Puric. Ştiţi voi, cel cu pantomima. Dar am descoperit că ştie şi să vorbească! În faţa unei audienţe de oameni trecuţi de vârsta a doua, în Sala Radio, Dan Puric a făcut un stand-up cafe GE-NI-AL!