Faceți căutări pe acest blog

joi, 31 decembrie 2009

Du-te 2009!


Se termină cel mai nenorocit an din viaţa mea! Du-te 2009, nu vreau să-mi mai amintesc de tine! Never!

Începe 2010 cu mii şi mii de speranţe! Practic, de câteva zile trăiesc numai cu gândul la acest an, nu vreau să sărbătoresc nimic, decât să număr orele şi minutele până când trecem în ianuarie.

Doamne, am gânduri mari pentru 2010, oricât ar fi de rău, nu poate să fie mai prost decât ăsta. Vreau să mă bucur de frumuseţea, naivitatea şi inteligenţa Erikăi, vreau să-mi meargă afacerea din plin, aşa cum se anunţă, vreau să ajung la Campionatul Mondial din Africa de Sud, vreau să văd El Clasico de pe Nou Camp, nu de pe Bernabeu, deci va trebui să am noroc în toamnă, în tur să se joace la Barcelona, vreau să vizitez stadionul ArenA al lui Ajax, vreau să fac lucruri pe care nu le-am făcut niciodată (aici n-o să dezvălui nimic), vreau să-mi reduc drastic prietenii, la o mână, pentru că în 2009 au uitat ce trebuie să facă nişte prieteni şi să termin de scris cartea la care am început şi în care îmi pun mari speranţe.

Nu sunt un împătimit al horoscoapelor, dar mai mulţi cunoscuţi deja mă invidiază şi mă felicită în acelaşi timp! Cică sunt un privilegiat în 2010, fiindcă sunt scorpion, iar această zodie va avea un an plin de succese, şi în plus se intră şi în anul Tigrului!

Hai La Mulţi Ani!

Best Movie Of The Year

Da, e clar! Vicky Cristina Barcelona e cel mai bun film pe care l-am văzut în anul 2009! Acum, la sfârşit de an, când toată lumea face topuri peste topuri, declar fără pic de teamă că aş greşi că filmul lui Woody Allen este cel mai tare. L-am revăzut adineauri pe HBO şi am rămas şi mai impresionat decât în vară, când l-am vizionat în premieră. Distribuţia mi s-a părut a fi incredibilă, super-actori, super-idee, super-poveste. Penelope Cruz este mai sexy ca niciodată, Scarlett Johansson este senzuală până la cer şi înapoi, Rebecca Hall este acel gen de femeie frumoasă complicată, dar care se deschide ca o floare când face sex, iar Javier Bardem e Dumnezeu!

"O idioţenie!"

Asta este părerea Erikăi despre Orăşelul Copiilor! Am fost azi cu ea pe acolo şi, de la primii cinci paşi pe care i-a făcut, mi-a zis: "O idioţenie! Ţi-am spus să nu mă mai aduci niciodată aici!". A făcut cale întoarsă şi a dat să plece, moment în care a fost întâmpinată de un moş ciudat. De la depărtare a trecut prin spatele unei cocioabe cu de toate şi am ieşit din Ştrand aproape sărind un gard! Adevărul e că nici anul trecut n-a zăbovit mai mult de cinci minute în orăşel, şi nici nu s-a dat în vreo tiribombă sau vreun carusel. Iar acum doi ani, când Orăşelul a fost în faţa Primăriei, abia s-a suit într-un trenuleţ. Nu-i plac ţiganii, cred că-i e frică de ei, iar de ţigăneală nici nu mai vorbesc...

Când eram eu copil (ce mă distrez când spun asta, e o replică haioasă din Hannah Montana folosită de Robby Ray, tatăl lui Miley/Hannah), Orăşelul nu era foarte diferit, dar parcă era mai frumos! Nu ştiu să explic... Amplasamentul era în actuala parcare de la Alcadibo, maşinuţele şi tiribombele erau cam aceleaşi, proprietarii erau la fel de negri şi soioşi, dar distracţia era alta! Tot Piteştiul era acolo, ca să mă urc în maşinuţe mă băteam de-a dreptul cu cei de vârsta mea! Ba chiar erau zile când nu prindeam nicio maşinuţă! Toată ziua stăteam acolo, fie că aveam sau nu bani, ajungeam acasă seara mort de oboseală. Ce vremuri!

Adevărul e, sincer, că acum nici eu nu m-aş sui în niciun aparat care e amplasat în Ştrand. Mai bine venea un circ, şi sigur ar fi fost lume "ca la circ"!

O voce din trecut

Zilele trecute am avut o revelaţie! Eram în complexul Argintex şi am pus ochii pe o piesă de mobilier, după care am fost "agăţat" de tipul care se ocupa de standul respectiv. Vocea, puternică, mi-a reverberat în memorie şi mi s-a părut că o cunosc de undeva. După câteva dialoguri banale, am aflat că pe tip îl cheamă Mihai. Şi de atunci, de câteva zile, tot încep să-mi dau seama de unde ştiu acea voce...

Ei bine, ca o străfulgerare, mi-am amintit! Sigur e vorba de Mihai Feraru, prima voce adevărată de radio din Piteşti, din urmă cu mai bine de 10-15 ani! Omu' a făcut istorie în radio, era foarte apreciat, dar din păcate a ieşit din vizorul publicului pe uşa din dos. Din câte mi-aduc aminte, el a fost acuzat, printre altele, şi de alte orientări sexuale...

Cred că omu' se apropie de 50 de ani şi e total schimbat faţă de cum mi-l amintesc. Dar vocea a rămas...

marți, 29 decembrie 2009

Dovleac copt ş-un pahar de vin


După un frig crâncen (veţi spune că au fost 10 grade pe plus, dar eu mă simt bine de la 30 de grade în sus) şi un drum obositor până la ţară, am simţit nevoia să mă răsfăţ cu ceva pe seară. Aşa că am copt o jumătate de dovleac turcesc crescut în grădină şi recoltat în toamnă, iar ca să alunece am turnat pe gât un pahar de vin roşu, cu aromă de ananas, proaspăt tras din putină. Minunăţie! Nici n-a fost nevoie să-l fierb cu scorţişoară sau să-l beau cu Cola, noua fiţă de moment, aroma e înnebunitoare!

Şi fiindcă m-a topit Adi cu al său bulgăraş de foc de căţel, dau şi eu o replică cu hoarda de pisici la care ţin enorm, fiindcă sunt jucăriile vii de peste vară ale Erikăi. Fac menţiunea că scriu pe furiş acest post, să nu mă vadă cele trei sultane birmaneze de acasă, că sunt foarte geloase!



luni, 28 decembrie 2009

Ce se alege de FC Argeş?

Of Doamne, echipa de suflet a noastră se duce dracului! Nu zic că Penescu nu a avut intenţii bune atâta timp cât a avut cuţitul în mână, dar de ce se cramponează să tragă după el, în faliment, un club de tradiţie din fotbalul românesc? De ce nu l-a vândut când a avut ocazia? E cumva supărat pentru că din cauza echipei de fotbal a ajuns unde a ajuns? Nu e vina jucătorilor sau a suporterilor că, în loc să bage bani ca să aducă un fundaş stânga şi un atacant, Penescu îi dădea la arbitri. Nu din cauza antrenorilor s-a dezlănţuit telefonic la adresa mai marilor fotbalului românesc, deşi ştia că are telefonul ascultat. Şi, până la urmă, nu fotbalul i-a pus capac, ci afacerile necurate pe care le făcea, mituirea tuturor instituţiilor statului şi şantajarea angajaţilor lor.

Ce să mai intru în detalii, situaţia e jalnică, şi dacă nu se face rapid ceva, FC Argeş ajunge să aibă soarta Corvinului Hunedoara (dispărută), Interului Sibiu (dispărută), ori a altor cluburi care se zbat în ligile inferioare (Petrolul, "U" Cluj, Sportul). Şi e păcat! Păcat în primul rând pentru că Argeşul i-a dat pe doi dintre cei trei mari fotbalişti ai României din toate timpurile, Dobrin şi Mutu. Un club ca FC Argeş nu are voie, chiar dacă mai are doar 15-20 de susţinători activi, să dispară de pe faţa pământului.

Ionuţ Badea şi staful său a plecat, Tameş e aproape de Timişoara, Doman şi Năstăsie de Dinamo, şi mai mult ca sigur vor mai lua drumul Ştrandului şi alţii. Plus că sunt nişte memorii depuse, care e posibil să fie soluţionate, şi iată cum rămâne Argeşul cu o mână de juniori.

Singura mea speranţă a rămas la Constantin Stroe. Cel mai bun preşedinte din istoria clubului FC Argeş! Vă rog, faceţi ceva!

duminică, 27 decembrie 2009

Înger decăzut


Americanii au o scară a valorilor total diferită de a noastră, a europenilor, sau ca să nu generalizez atât de mult, decât a mea. Nu pot înţelege cum o ţară întreagă deplânge moartea unui drogat sau a unui pedofil, în timp ce atunci când un înger se duce la cer, apar câteva rânduri, un necrolog şi... cam atât. Când un drogat şi un beţiv ca Heath Ledger a murit, de la o supradoză, toată America a fost şocată, toată lumea s-a considerat vinovată pentru că nu a luptat îndeajuns ca să însănătoşească o societate bolnavă. Ca să nu mai zic că, dacă nu murea, nu aş fi auzit în veci de Heath Ledger... În schimb, când frumoasa actriţă Brittany Murphy s-a stins, în loc să fie îndureraţi, americanii au acuzat-o post-mortem că şi-a provocat singură boala ce a împins-o la moarte, anorexia.

Brittany era departe de a fi o actriţă de Oscar, dar făcea roluri frumoase, distractive. De fiecare dată mi-o amintesc cu zâmbetul pe buze, un zâmbet "Made in Brittanya", cum spunea cineva la recenzia filmului Proaspăt căsătoriţi, cu Ashton Kutcher partener. Sigur, făcea filme "de duminică după-amiaza", dar la sfârşitul lor eram mai tonici, mai dornici de viaţă. Nu mi-a venit să cred când am citit că a murit, am vrut să scriu imediat ceva despre ea, dar nu am avut cuvinte! Special pentru ea, la vremea respectivă, am cumpărat două DVD-uri, Sin City şi Dragoste şi alte dezastre, ca să văd filmele la cea mai bună calitate. Din punctul meu de vedere, e o pierdere la fel de mare ca cea a lui Patrick Swayze! A, dacă ar fi fost handicapată, beţivă sau dacă s-ar fi drogat, atunci americanii ar fi plâns-o şi ei o lună şi ar fi organizat festivaluri în memoria ei... Ce ciudaţi sunt oamenii ăştia!

vineri, 25 decembrie 2009

Moş Crăciun deconspirat

Mi-e din ce în ce mai greu să păstrez ascunsă identitatea lui Moş Crăciun de Erika, asta şi pentru că nimeni din jur nu mă ajută... Zeci de Moşi falşi şi prost pregătiţi se îngrămădesc să facă bani pe seama copiilor în aceste zile (excepţie face cel din EuroMall, care şi-a jucat excelent rolul), socru'meu mă întreabă de faţă cu fata cât am dat pe laptopul cu prinţese, plantat noaptea trecută de "Moş Crăciun", până şi Minimaxul, un respectabil program de desene animate, nu mai e deloc discret şi face gafe incredibile, difuzând filmuleţe cu copii sau oameni maturi luându-l în derâdere pe Moş.

Prin urmare, Erika mă tot întreabă dacă există Moş Crăciun şi caută continuu argumente, corecte, prin care să-mi demonstreze mie că Moşu' e doar o închipuire de-a mea. În aceste condiţii, cel mai bine e să deturnez discuţia mereu către alte subiecte, numai aşa scap de curiozitatea ei exagerată. Din fericire, m-au ajutat foarte mult în aceste zile naivitatea caracteristică vârstei ei, plus programul foarte bun de serbare pregătit la grădiniţă, la finalul căruia venirea Moşului a produs pe faţa ei o emoţie adevărată.

Uf, am scăpat şi anul ăsta cu bine. Oare la anul o mai pot păcăli, mai ales că începe şi şcoala?


Crăciun Fericit!

Crăciun Fericit tuturor! Vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de mine, prin intermediul acestui blog!


Celine Dion - Happy Christmas

Happy Christmas
So this is Christmas
And what have you done
Another year over
And a new one just begun.

And so this is Christmas
I hope you have fun
The near and the dear ones
The old and the young.

A very Merry Christmas
And a happy New Year
Let's hope it's a good one
Without any fear.

And so this is Christmas
For weak and for strong
For rich and the poor ones
The war is so long.

And so happy Christmas
For black and for white
For yellow and red ones
Let's stop all the fight.

A very Merry Christmas
And a happy New Year
Let's hope it's a good one
Without any fear.

And so this is Christmas
And what have we done
Another year over
And a new one just begun.

And so happy Christmas
I hope you have fun
The near and the dear ones
The old and the young.

A very Merry Christmas
And a happy New Year
Let's hope it's a good one
Without any fear.

And so this is Christmas
And what have we done
Another year over
And a new one just begun.

miercuri, 23 decembrie 2009

22 decembrie, am fost acolo!






Nu în 1989, ci 20 de ani mai târziu... Bine, am trecut de nenumărate ori prin Piaţa Revoluţiei în perioada studenţiei, dar întâmplarea a făcut ca ieri, pe 22, să am drum pe la Ateneu, aşa că am tras maşina pentru un sfert de oră pe dreapta şi m-am dus şi eu să mă reculeg la simbolurile Revoluţiei ridicate şi cinstite acolo, sub balconul celebru. Am simţit nişte fiori ciudaţi pe şira spinării, asta pentru că mi-am amintit de evenimentele de acum 20 de ani, momente ce m-au marcat pe viaţă.

22 decembrie 1989. Eram cu grupul meu de prieteni pe "Maracana" şi jucam fotbal. "Maracana" este malul râului Argeş, vizavi de EuroMall, locul unde Dobrin şi-a şlefuit finele-i glezne celebre. Aveam 15 ani şi deja fusesem informat de tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, că sunt mişcări revoluţionare în ţară de câteva zile, deh, el asculta Europa Liberă. Ştiam că se anunţase stare de necesitate în ţară din cauza revoltei de la Timişoara şi chiar glumeam cu prietenii mei că e posibil să ne aresteze de la meci, pentru că nimeni nu mai avea voie să circule "în gaşcă". Şi cum ne încingeam noi la un fotbal, vedem pe podul Viilor agitaţie mare, semn că se întâmplă ceva. După câteva zeci de minute, vedem un autobuz plin cu oameni care agitau steaguri cu gaură şi ţipau: "Ceauşescu a căzut" şi "Libertate"!

Impactul a fost nimicitor chiar şi pentru nişte copii ca noi, ştiam foarte bine ce înseamnă Ceauşescu, pe vremea aia nici nu aveai voie să pronunţi numele dictatorului. Am dat cu şutul la minge şi am plecat cu toţii acasă, să vedem ce se întâmplă. Mama, Dumnezeu să o odihnească, se uita la televizor şi m-a informat că Ceauşescu a fugit cu elicopterul, televiziunea e liberă şi s-a făcut Revoluţia, am scăpat de comunism. M-am îmbrăcat repede şi am plecat în piaţa centrală, acolo unde se strânseseră mii de oameni. Mai multe persoane erau în balconul Casei Albe şi ţineau discursuri mobilizatoare, de genul "Haideţi la Bucureşti, ca să înfăptuim Revoluţia", lumea aplauda şi se bucura.

Seara a apărut zvonul că nişte terorişti urmează să ajungă în piaţă şi să intre cu tancurile peste noi, să ne calce, sau să tragă în noi! Deja se anunţase că se trage la Spital şi au murit câţiva oameni, aşa că sentimentul ciudat, pe care nu-l mai întâlnisem până atunci, de bucurie, a fost luat de nişte fiori de teamă! Deşi aş fi vrut să stau şi eu, ca orice tânăr teribilist, mi-am adus aminte că mama m-a rugat să nu risc nimic şi să mă duc acasă.

Toată noaptea am stat la televizor şi am ţinut pumnii celor care făceau Revoluţia la Bucureşti. Am fost cu sufletul alături de cei care au murit la Televiziune, la Inter sau în Piaţa Revoluţiei. La fel şi în zilele următoare, până pe 25 decembrie, când cu toţii am văzut cumplita moarte a Ceauşeştilor la televizor. Sunt imagini şi trăiri care or să îmi rămână vii întipărite toată viaţa! Şi, spre deosebire de mulţi politicieni de azi, eu o să păstrez până la moarte un respect deosebit timişorenilor, bucureştenilor, EROILOR Revoluţiei! Cinste lor!

marți, 22 decembrie 2009

Dansez pentru KO!

Nici dacă ar fi fost dintr-un film cu Leslie Nielsen nu ar fi fost mai amuzant! Parcă revăd o scenă din Hot Shot!

duminică, 20 decembrie 2009

Scrisoarea a III-a, variantă 2009-2010

Scrisoarea a III-a a fost poezia cu care în clasa a VII-a am participat la un cenaclu literar şi, ţin minte, am smuls aplauzele profesorilor şi puţinilor spectatori din sală, după ce am recitat-o pe toată. Mi-a rămas la suflet frumoasa poezie a lui Mihai Eminescu. Zilele trecute am găsit pe blogul http://bebesmen.blogspot.com o variantă updatată, ce m-a binedispus teribil! Super-tare, vă invit să o parcurgeţi până la final!

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
- Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou.
- N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur.
- Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour.

Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite badigarzii să se uite prin parcare.
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5
şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale şi, privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un "Sony Vaio", pe care-l ţine sub braţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot in civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:

- Tu eşti Mircea?
- Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS!
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine...
- Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine.

Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân' la moarte cu ai turcului spahii.

- Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem, dar la "Heroes" în reţea.
Sau, în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?

- Cum, când turcii-mi sunt în vamă şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare cool?
Eu nu-s disperat ca tine, să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Bilist sau Oituz...
- Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un buzz?

- Mircea! Vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mişto de noi,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război.
- Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.

Şi zicând acestea Mircea, îl lasă pe Baiazid
Şi trântindu-i portiera, el plecă la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
"Scuze! V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis"!

Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n "Jeep"-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine!
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă,
Rezemaţi de câte-un ciot şi ţinându-se de burtă.

- Baiazid, hai să ne batem! Unde eşti, de ce nu vii?
- Mi-am scos în oraş oştenii şi i-am dus la KFC
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă,
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
- N-am ştiut că la "fast-food"-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe brânci.
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte "Triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă.

Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân' la urmă că "fast-food"-ul face bine!
Asta-i tot... Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică"...


Articol găsit pe http://bebesmen.blogspot.com/2009/11/scrisoarea-iii.html

Unde-şi bagă dracu' coada...

Articol scos de către administrator

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Este bruneta lui Dodel o bombă sexy?

Nu, e petardă, reiese din sondajul "pe repede-nainte" făcut pe blog. Cum zicea şi Mitică Dragomir, fetiţa e cam grăsuţă, dar dacă televiziunile au făcut-o vedetă, ce mai contează cum arată? Iată că fără să vrea, Iulia a devenit nu numai bombă sexy, ci a căpătat şi o aură de super-nimfomană pe care singură nu ar fi putut să şi-o creioneze niciodată!

Can-can a pus paparazzi pe urmele ei, Sport.ro o filmează sub fustă, CSID face un pictorial cu ea, urmează probabil FHM, Maxim şi Playboy! God damn it people, sunt atât de multe puştoaice de-ţi vine să-ţi baţi copiii, şi voi o promovaţi pe ea? Nu zic că nu e frumoasă şi nu are ceva atrăgător la ea, dar atât... Mă rog, gusturile nu se discută.

PS - Nu cred o iotă din povestea cu forma mai slabă a lui Tănase. Dodel e un talent excepţional, care a prins doar câteva meciuri mai slabe, vine şi după o accidentare, iar în 90% dintre cazuri, acomodarea la o nouă echipă se face în timp. Cum spuneam acum vreo juma' de an pe blog, Go Dodele,go (deşi joci la rivală)!

vineri, 18 decembrie 2009

Voyeur fără voie

De circa o jumătate de an, în blocul vecin s-a mutat o familie care nu vrea să aibă niciun fel de intimitate. Oamenii nu şi-au pus perdele la geamuri, nu draperii, nu storuri... Nici la dormitor, nici la sufragerie, nici la bucătărie... Îşi fac de mâncare, servesc masa, stau la ţigări sau se uită la televizor în public. Din fericire/nefericire eu nu pot să-i urmăresc continuu, pentru că apartamentul lor nu e pe partea unde eu am vederea, dar îmi sar în ochi atunci când ies din scară. Însă, probabil vecinii mei de palier îi spionează în cea mai mare parte a timpului.

Să-ţi pui viaţa pe tapet nu mi se pare o idee prea bună. Ok, nu ai taine cu nimeni, înţeleg asta! Nici eu nu sunt un pudic dintr-ăla, care nu se dezbracă în public sau nu se schimbă de haine până nu stinge lumina şi nu trage draperiile... Dar nu prea sunt de acord nici cu lipsa asta de intimitate. Nu îmi surâde ideea ca vecinii mei să se uite la nevastă-mea atunci când iese în halat de la baie, sau când se piaptănă, ori mai ştiu eu ce face. Şi sigur nu doresc să devin subiect de bârfă!

Familia aceasta îmi aduce aminte de o alta. Acum mai mulţi ani am stat o săptămână la Bucureşti, la unchiul meu, profesor doctor în matematică. Mă pregăteam pentru Bacalaureat. De la fereastra camerei mele vedeam, la fel ca întreg blocul, un apartament de peste stradă (distanţă foarte mică), acolo unde o familie se dădea în spectacol cu o lipsă totală de inhibiţii. Femeia stătea în chiloţi şi cu sânii goi, seară de seară, iar el în pantaloni scurţi şi la bustul gol. Am şi acum în minte imaginile cu tipa, tânără şi cu un corp superb, călcând, spălând vase, sărutându-se cu soţul sau stând pur şi simplu la televizor. Atunci îmi doream să am o familie dezinhibată, acum nu mi-am schimbat doleanţa, dar secretele să rămână între pereţii noştri. De-aia am şi perdele, şi draperii, şi storuri...

miercuri, 16 decembrie 2009

Afară ninge!

Regizorul producţiilor de succes "Iarna nu-i ca vara" şi "Un fleac, i-am ciuruit" vine în aceste zile cu un nou smash-hit: "Afară plouă" (în adaptare "Afară ninge").

Minunat tablou de iarnă în pădurea Trivale!



























Valsul fulgilor de nea


valsul fulgilor de nea

Pe unii i-a scos din sărite, pe alţii i-a scos din lumea reală, trimiţându-i într-o lume de basm, în timp ce multora le-a dat de furcă. Este vorba de "valsul fulgilor de nea" din ultimele zile. Şi mie mi-a dat de lucru, dar într-un alt sens... E ora 2 noaptea şi am terminat în sfârşit baghetuţa de Crăiasă a zăpezii, pentru serbarea de mâine. Iat-o, după cinci ore de muncă, un ursuleţ de pluş şi o bluză cu paiete, vechi, distruse.

marți, 15 decembrie 2009

Se scumpeşte RCA-ul

Introducerea de noi norme în ceea ce priveşte poliţa obligatorie de asigurări pentru autovehicule (RCA), de la 1 ianuarie 2009, va duce la o adevărată catastrofă pentru buzunarele românilor. Şi nu mă refer aici la mult-discutatul Bonus Malus, care va scumpi semnificativ RCA-urile pentru cei care au avut accidente. Acesta se va lua în calcul din 2011. Mă refer la explozia preţurilor pe piaţa RCA-ului.

Deja compania la care am un contract de colaborare, Generali, a anunţat o scumpire a tarifelor cu 30%, începând cu 1 ianuarie 2010. Practic, posesorii de maşini vor trebui să achite RCA mult mai scump, foarte scump! Ca exemplu, un piteştean care deţine un Logan (1,4 sau 1,6 benzină ori 1,5 motorină) va scoate din buzunar 9 milioane de lei pe an pentru RCA! Unde mai pui, că dacă proprietarul are sub 30 de ani, RCA-ul îl va costa 17 milioane! Culmea e că asigurarea CASCO pentru aceeaşi maşină este în jur de 10 milioane pe an! S-au dus vremurile când plăteam un milion şi ne plângeam că RCA-ul e scump...

Părerea mea e că de la 1 ianuarie vom asista la două fenomene, ambele îngrijorătoare! Ori oamenii vor risca şi vor circula fără să mai aibă asigurarea obligatorie, pentru că nu ştiu câţi îşi vor permite să achite atâţia bani dintr-odată, ori se vor orienta către societăţi de asigurare fantomă, care îi vor ademeni cu RCA-uri de 3-4 milioane, dar nu vor plăti niciodată daunele. În ambele cazuri, în condiţiile unui nedorit accident rutier, şoferii implicaţi vor fi nenorociţi! Fie că primeşti sau nu RCA de la şoferul vinovat, nu vei putea să-ţi repari maşina decât pe bani tăi, tu, ca şofer păgubit. Şi un deviz pentru un accident uşor pleacă de la 30 de milioane în sus... Apoi ia şi dă în judecată compania fantomă, sau pe prostănacul ce ţi-a lovit maşina... Îţi vei recupera banii la Paştele Cailor!

luni, 14 decembrie 2009

Am văzut şi bătrâni umiliţi

Azi de dimineaţă, în faţa Casei de Pensii... Probabil stau la coadă (care se întindea până la sediul ING) pentru biletele de tratament în staţiuni balneoclimaterice, acolo unde primesc 50% reducere. Cum nu sunt decât foarte puţine locuri, iar jumătate dintre ele sunt deja antamate de cunoştinţe/rude/relaţii, stau săracii bătrâni în ger şi îndură. Credeţi că Băsescu, Geoană sau Antonescu ar fi rezolvat problema asta? Nu, nesimţirea şi bătaia de joc din partea instituţiilor statului se moşteneşte şi e bun naţional.

Ca umilirea să fie totală, au mai venit şi jandarmii. Paşnici, dar tabloul e sumbru: pensionari păziţi de jandarmi să nu strice liniştea publică...

Аз Купих пералня машини

Nu ştiţi ce am scris în titlu? Nu-i nimic, o să vă spun eu, dar vă recomand să începeţi să învăţaţi limba bulgărească, pentru că se pare că vom avea nevoie de ea mult timp de acum încolo. Nu mai e un secret că vara emigrăm pe litoralul bulgăresc, mai nou cumpărăm produse bulgăreşti şi chiar sunt unii care deschid restaurante cu specific bulgăresc! Damn it, prietenii ştiu că tot ce urăsc mai mult pe lumea asta sunt ţiganii, oltenii şi bulgarii. Şi mereu am avut parte de ei, c-aşa-i zicere de la Murphy...

Ieri am fost să-mi cumpăr o maşină de spălat din Auchan, că cea veche şi-a dat obştescul sfârşit. Nu, nu din pricina calcarului, n-o să mă convingă nimeni să fac vânzare la Calgon, pentru că până se va depune calcarul pe maţele maşinii mele, o să crape ea din alte pricini... Apropo, titlul se traduce "Mi-am cumpărat maşină de spălat". Am primit-o în sfârşit acasă şi am instalat-o relativ repede, după care am luat cartea să văd cum folosesc programele. Şi, surpriză! Cartea tehnică a maşinii de spălat este toată în limba bulgărească! Pentru că ea e fabricată în Bulgaria!

Acum, dacă aş fi bulangiu, m-aş duce la Protecţia Consumatorilor ca să reclam că nu sunt traduse instrucţiunile în limba română, dar bineînţeles că n-o s-o fac. Eu am păţit-o, ca (virgulă) comerciant şi ştiu că e neplăcut. M-am amuzat, şi atât... După ce am dat să ruleze un program în gol, normal că pe cel mai lung şi cu apă încălzită la nu-ştiu-câte grade (Murphy again), am descoperit şi tainele universului пералня машини, că n-o fi femeie, să nu-i dai de cap niciodată...

vineri, 11 decembrie 2009

Închiriez costum! Scump! Ia-l, futu-ţi...

Am aflat zilele trecute că în John există un stand de unde se pot închiria costumaşe pentru copii. Nu prea mi s-a părut mie foarte în regulă, pentru că dacă ar fi fost un magazin respectabil, nu ar fi închiriat stand în John! Plus că în mare am conceput garderoba Erikăi pentru serbarea de iarnă, dar am zis "What the fuck", dacă tot e aproape gratis (costum de închiriat, nu vândut), hai să văd ce găsesc pe acolo...

Am dat cu greu de el, pentru că nu sunt deloc familiarizat cu John-ul. Prima impresie a fost jalnică, din cauza, cum altfel?, a vânzătoarei, care m-a întâmpinat cu: "Ce cauţi"? "Mă uit", răspund eu, în speranţa că voi câştiga minim un minut fără să mai fiu agasat de nesimţită. "Păi tu nu ştii ce rol are copilu'?", continuă la fel de elegant fiinţa needucată din faţa mea. Nu ştiu de ce, eu, care sunt injectat cu aroganţă atunci când sunt tratat în felul ăsta, reacţionez calm... Recunosc că e prima oară când mă las aşa călcat în picioare, de obicei am replici acide şi dureroase! "Normal că ştiu, dar văd că aveţi mai multe rochiţe albe şi vreau să mă orientez bine". Culmea, vaca de vreo sută de kile mă lasă în pace!

Rochiţele sunt jalnice, doar 2-3 costume ies în evidenţă cât de cât, dar mă decid asupra unei rochiţe albe, pe care intenţionez să o închiriez doar pentru a face concurenţă garderobei deja existente... Îi spun sălbăticiunii că aş vrea-o pe-asta, şi ea îmi face calculul: costă 400 de mii pentru 24 de ore, plus o garanţie de un milion jumate, achitată în avans. "Ai grijă de rochie, că dacă vii doar cu un fir descusut sau fără un ştras, ai pierdut garanţia. Nu ai voie s-o speli, iar dacă ai pătat-o nu-ţi mai dau banii"! "Nu, mulţumesc, e prea scump", şi plec în grabă, lăsând-o pe scorpie să comenteze...

Acu' pe bune! Am dat 120 de lei pe o rochie de la Zara, din Bucureşti, la care am mai adăugat nişte puf alb şi zorzonele de maxim 20 de lei. Păi se compară? Ce-ar fi vrut aia, să îi girez cu casa pentru o cârpă ordinară, şi scumpă pe deasupra? Măcar de-ar fi ştiut cum să mă agaţe de client, aş fi luat rochiţa de rezervă. Dar aşa se face comerţul în România! Şi se mai miră probabil patronul de ce nu are vânzare...

joi, 10 decembrie 2009

Sad Christmas


Jon Bon Jovi - Please Come Home for Christmas

No comment, just listen...

Please Come Home for Christmas
Bells will be ringing the glad, glad news
Oh what a Christmas to have the blues
My baby's gone (my baby's gone) I have no friends
To wish me greetings once again

Choirs will be singing Silent Night
Those Christmas carols by candlelight
Please come home for Christmas (please come home)
Please come home for Christmas (please come home)
If not for Christmas by New Year's night

Friends and relations send salutations
Just as sure as the stars shine above (yes they do)
This is Christmas, Christmas my dear
The time of year to be with the one that you love

Then won't you tell me, you'll never more roam
Christmas and New Year (Christmas and New Year's)
Will find you at home
There'll be no more sorrow, no grief or pain
I'll be happy (happy) that it's Christmas once again

miercuri, 9 decembrie 2009

Ne-aţi chemat, am venit!

Nu prea am mai avut chef de comentarii politice, dar am promis că-mi voi expune părerile, zic eu pertinente, despre motivul pentru care Băsescu s-a reconfirmat la Cotroceni, şi cum sunt un om de cuvânt, iată...

Pentru mine şi mulţi alţii era clar că Traian Băsescu va pierde în turul al doilea, după scorurile înregistrate la primul scrutin. Nu mă bazam pe electoratul lui Crin Antonescu sau pe susţinerea primită de la ceilalţi candidaţi perdanţi (Hunor, Vadim, Becali), pentru că ştiu clar că oamenii votează în al doilea tur de scrutin după cum le dictează conştiinţa, nu după cum recomandă candidatul preferat prima oară. Simţeam însă scăderea gravă de popularitate a lui Băsescu din ultimii doi ani. Cu toate astea, a fost o surpriză şi pentru mine că a câştigat din nou, aşa că mi-am pus mintea la contribuţie şi m-am întrebat "de ce" şi "cum a fost posibil". Iată un TOP FIVE al gafelor făcute de adversarii lui politici, în opinia mea.

1. CHEMAREA INSISTENTĂ LA VOT. Nu mai e o noutate că de fiecare dată când sunt alegeri, se găsesc cetăţeni care fac apeluri repetate, ne reamintesc faptul că avem datorii morale şi obligaţie civică de a merge la vot. Dar acum, ca niciodată! Cei care îl urăsc pe Băsescu de moarte şi-au închipuit că dacă declanşează o adevărată revoluţie mediatică şi cheamă oamenii "în stradă", îl şi dau jos pe dictator. Dar rezultatul a fost invers: au trezit o masă de votanţi ai lui Băse, adormiţi de stilul neortodox al acestuia de a conduce o ţară. Părerea mea este că cele 4-5 procente în plus de prezenţă faţă de acum două săptămâni au mers direct la Băsescu.

2. SATURAŢIA PÂNĂ LA VOMĂ. Fraţilor, românii sunt telespectatori profesionişti. Uitatul la televizor este una dintre cele mai mari calităţi ale noastre, şi nu putem fi păcăliţi atât de uşor. Ceea ce a făcut Antena 3 în ultimul an şi Realitatea în ultimele două luni a fost prostituţie mediatică. Nu zice nimeni să nu critici, chiar şi fără argumente, aşa cum a făcut A3 zilnic, dar să ajungi să îndemni telespectatorii la ură faţă de ţară şi de instituţiile statului, e deja prea mult. Eu, unul, m-am săturat de Gâdea, Ciutacu, Stan şi Badea până peste cap, deşi îmi erau foarte simpatici până acum vreun an. Îmi venea să vomit, uitându-mă la ei. Au uitat cu totul de deontologie, de echitate, de echilibru, de toate regulile jurnalistice. Atâta venin, atâta violenţă în limbaj... Hei, frână! Dacă nu aţi fi trecut bariera bunului simţ, anteniştilor, aţi fi repurtat un succes imens! Dar a trebuit să vă daţi voi în stambă! Jignirile şi atacurile dure la persoană nu au plăcut oamenilor obişnuiţi.

3. CANDIDATU'. Challengerul slab, ca să nu zic prostănac... Păi să fi fost Oprescu în postura lui Geoană, l-ar fi mâncat de viu pe Băsescu!

4. DEZVĂLUIRILE BOMBĂ! Băsescu bătăuşul, Băsescu violatorul şi Băsescu incendiatorul au fost capitolele savurate tot de anti-băsescieni. Faptul că aşa-zisele dezvăluiri au fost puse pe tapet la ani buni de la comiterea faptelor a născut din nou suspiciuni. Modul grosolan, precipitarea şi regia ieftină din jurul probelor au scârbit din nou. Caseta s-a dovedit a fi o editare clară (a lovit, nu a lovit, nu se ştie, e clar însă că s-a lucrat pe imagini), violul e închipuit (între actul sexual şi naşterea copilului sunt 10 luni şi 22 de zile, ce mamă e aia care naşte la 11 luni), iar despre incendiere a hă-hăit chiar el, cheptăn Băse, la mai multe emisiuni. Făcături ieftine, feed-back pozitiv la români, nu negativ...

5. IEŞIREA LA RAMPĂ A MOGULILOR. Mogulii nu sunt proşti destul dacă nu sunt şi fuduli. Vântu, Voiculescu şi Patriciu s-au luat la întrecere în a lovi în Băsescu, simţind că acesta o ia în jos. Fiecare dintre cei trei au scos capul din bârlog pentru a înfige ei pumnalul în inima animalului rănit, din plăcerea morbidă de a-i fi atribuit lui (Vântu, Voiculescu sau Patriciu) victoria finală. Dar n-au făcut altceva decât să-i enerveze pe români, care se ştie că sunt sensibili până la repulsie faţă de oligarhi. Iar vizita în miez de noapte la casa vântului a fost antologică, în prostia ei, evident...

Faţă de toate astea, Băsescu a tăcut şi a rămas filozof! E, normal, nu a tăcut el, ceva-ceva tot a replicat, dar faţă de potenţialul lui scandalific (ce cuvânt frumos am inventat), tot tăcere se numeşte...

Invidia



"Eu sunt Fur Real"!

luni, 7 decembrie 2009

Nu mai vrem pământ, vrem preşedinte

În primii ani de după Revoluţie am asistat la un fenomen care mă îngrijora, pe mine, ca adolescent! Fraţi cu fraţi ajunseseră să se certe şi să se omoare pentru o palmă de pământ, simţul proprietăţii ascuţindu-se la unii români mai ceva ca simţul sângelui la vampirii din True Blood. Anii au trecut şi simt acum aceeaşi înverşunare, dar de data asta pe candidaţi. În fiecare an suntem chemaţi la vot şi de fiecare dată am ajuns să ne certăm prieteni cu prieteni, fraţi cu fraţi, să nu ne mai vorbim, să ne jignim... Şi pentru ce? Pentru nişte pasiuni bolnave ale noastre, născute din interesele majore ale altora...

Am fost neutru în toată această campanie de alegere a preşedintelui, n-am votat în primul tur, dar scârba creată de atacul la persoana Băsescu m-a împins la urne şi i-am ars o ştampilă pe basca de marinar. Din postura de neutru am putut totuşi vedea şi dincolo de dispute... Care e miza adevărată, în afară de cea a păstrării şi exercitării puterii pe o perioadă limitată? Să ştiţi că orice victorie acum e o înfrângere peste câţiva ani! Băsescu va plăti cu vârf şi îndesat odată şi-odată, atunci când vor veni la putere ai lor, după care "unii de-ai lor" vor plăti cu vârf şi îndesat când va reveni gaşca lui Băse la putere...

Eu cred că se fac alegeri pentru a se mai îmbogăţi unii mulţi din banii negri proveniţi din "fondurile partidului". E ca la fotbal: suporterii sunt împărţiţi şi-şi scot ochii pentru favoriţii lor, în timp ce conducătorii îşi dau mâna pe la spate şi fac afaceri şi prieteşuguri. Toţi vor alegeri, pentru că în joc sunt fonduri de peste 100 de milioane de euro, dintre care legal trebuie declaraţi maxim 70! Restul sunt "la negru"... Nu e de mirare că România e singura ţară europeană care are alegeri an de an, în fiecare an, consecutiv, anual...

Ce Caritas mai performant decât alegerile vreţi?

PS - O să revin cu motivele, aşa cum am promis...

I-a ciuruit!

Este ora 04:12. Acum cinci ani, Hrebenciuc ieşea spăşit şi anunţa înfrângerea lui Adrian Năstase în faţa lui Traian Băsescu, asta după ce toată noaptea au sărbătorit. Au trecut cinci ani şi pesediştii nu au învăţat nimic! Şi ei vor să mai conducă o ţară... Mă uit la OTV şi acolo lumea îl aşteaptă pe Hrebe să iasă spăşit încă o dată şi să anunţe ceea ce în urmă cu o oră lua în râs... Râsul hidos al lui Iliescu... Că "Băsescu a câştigat!"

Cum? Păi nu ziceaţi voi că aţi câştigat? N-aţi deschis şampaniile? N-aţi venit cu tortul? N-aţi făcut bâză de Băsescu şi Udrea, acum câteva ore? Cum? Nu au dat trei institute de sondare a opiniei publice că prostănacu' e noul nostru conducător? N-aţi făcut voi hora bucuriei la Antena 3 şi Realitatea? Nu eraţi voi, cei care stăteaţi la coadă la telefoanele celor două televiziuni împuţite, să intraţi în direct şi să vă bucuraţi?

Mă bucur că a câştigat Băsescu, i-a ciuruit, cum a zis el. Ştiu că o să fiu înjurat, dar mi se rupe. Am fost insultat numai pentru că am anunţat că o să-l votez în turul II. Nu o să explic de ce l-am preferat pe Băse, pentru că sunt opiniile mele şi nu vreau să mai intru în alte polemici, dintr-un singur motiv: nu mi se schimbă părerea, aşa cum nici eu nu o pot schimba pe-a altora. Un singur lucru e cert: nu o să votez niciodată cu PSD-ul, pentru că am trăit Revoluţia cu emoţii, teamă şi speranţă. Şi cu asta punct! Nu e vina mea că PNL, PD-L, PRM, UDMR, PNG, PNŢcd şi altele nu au găsit un candidat mai bun...

O să revin mâine (azi de fapt) cu părerea mea despre motivele pentru care Băsescu a întors rezultatul. Hai pa!

duminică, 6 decembrie 2009

Megic efeeeeeem...!!!


Dean Martin - Winter Wonderland

De săptămâna trecută a început luna magică la Magic FM! Numai cântece de sărbători, mai vechi şi mai noi, mai frumoase şi mai interesante, de Crăciun, de Moş, de zăpadă, de ninsoare, o feerie pe unde radio! Sunt zeci de melodii despre a căror existenţă uitasem, ne cramponăm uneori să ascultăm de Crăciun numai Ştefan Hruşcă, Jingle Bell sau White Christmas... Şi sunt atât de frumoase! Nu ai cum să nu fii atins de magia sărbătorilor ascultând minunatele cântece pe care Magic FM le dă în toată luna decembrie!

Iată un exemplu de melodie promovată prea puţin faţă de valoarea ei: Winter Wonderland! Din păcate nu am găsit varianta originală, cântată de Perry Como, dar mai jos am un bonus special ;) Oricum, Dean Martin e şi el un monstru sacru, alături de Big Papa Frank (Sinatra), normal!

Winter Wonderland
Sleigh bells ring, are you listening,
In the lane, snow is glistening
A beautiful sight,
We're happy tonight.
Walking in a winter wonderland.

Gone away is the bluebird,
Here to stay is a new bird
He sings a love song,
As we go along,
Walking in a winter wonderland.

In the meadow we can build a snowman,
Then pretend that he is Parson Brown

He'll say: Are you married?
We'll say: No man,
But you can do the job
When you're in town.

Later on, we'll conspire,
As we dream by the fire
To face unafraid,
The plans that we've made,
Walking in a winter wonderland.

In the meadow we can build a snowman,
And pretend that he's a circus clown
We'll have lots of fun with mister snowman,
Until the other kids knock him down.

When it snows, ain't it thrilling,
Though your nose gets a chilling
We'll frolic and play, the Eskimo way,
Walking in a winter wonderland.


BONUS

PERRY COMO - Magic Moments

Sunt un zero tăiat de ics

Am luat bătaie cruntă la X şi O! 5-1, plus o partidă încheiată la egalitate. N-ar fi cine ştie ce dacă adversarul nu ar fi avut 6 ani şi nu ar fi fost fie-mea! Şi dacă nu mi-aş fi pus în cap să joc pe bune!

Eram ieri într-un blocaj prin Bucureşti, Erika se plictisise, normal, că nu stă locului o clipă, şi ce zic eu: hai să-i atrag atenţia cumva... "Hai să jucăm X şi O", îi spun şi trasez imediat un pătrăţel. Ia s-o las să câştige, gândesc, pentru că altfel se enervează... Pun aiurea O-urile şi mă bate în primul joc... Acum, îmi zic eu, ia să egalez situaţia, şi încerc s-o înving, dar de unde, mi-o trage scurt: 2-0. Hopa... Stai că nu e de glumă!

Ştiam că joacă multe jocuri la grădi, printre care şi X şi O, dar nu-mi închipuiam că a devenit expertă! Îi cer să încep şi eu primul şi cu chiu cu vai mă lasă, aşa că reduc diferenţa la 2-1... Dar dup-aia, frate, să te ţii! M-a făcut varză! Mi-a luat alte trei meciuri aproape la rând cu toate că jucam pe bune! Deci m-am ofticat cumplit, pentru că am mai jucat şi eu X şi O cu colegi de seama mea şi de cele mai multe ori se termina egal, fiindcă ne anihilam reciproc. Dar de data asta nu ştiu cum naiba tot a schimbat strategia şi m-a făcut muci!

"Gata, hai că trebuie să mă concentrez la condus", i-am tăiat-o scurt, fiindcă altfel cred că primeam umilinţa vieţii mele!

vineri, 4 decembrie 2009

Let It Snow!



Săptămâna asta am făcut naveta la Bucureşti zilnic, ba miercuri şi de două ori am fost şi m-am întors la Piteşti. Deja sunt imun la aglomeraţie, citesc în maşină, la cozi, sau ascult radio şi meditez... În schimb sunt realmente mişcat de felul în care se pregăteşte să arate Bucureştiul de sărbători: magic. Seara şi Piteştiul arată feeric, de ce să nu recunosc... În Plaza au aranjat atât de frumos, încât îţi vine să deschizi cadourile deja! Şi, deşi nu-mi place iarna, parcă-mi vine şi mie să cânt:

Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!
Oh the weather outside is frightful,
But the fire is so delightful,
And since we've no place to go,
Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!

It doesn't show signs of stopping,
And I've bought some corn for popping,
The lights are turned way down low,
Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!

When we finally kiss goodnight,
How I'll hate going out in the storm!
But if you'll really hold me tight,
All the way home I'll be warm.

The fire is slowly dying,
And, my dear, we're still good-bying,
But as long as you love me so,
Let It Snow! Let It Snow! Let It Snow!