Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Recordul mondial al celor de la Samsung


În războiul lor continuu cu cei de la Apple, coreenii de la Samsung au realizat un nou record mondial, unul imbatabil, chiar, aș zice! Culmea este că ei habar nu au de performanța senzațională pe care au realizat-o, a trebuit să apară un neica nimeni din România (adică eu) ca să observe! Poate mă aleg și eu cu ceva pentru treaba asta, mai știi?

Aseară, în prag de culcare, nu am ce face și intru pe prezentarea oficială a smartwatch-ului Samsung Galaxy Gear S, gadget pe care l-au lansat în august 2014. Știu, a trecut ceva timp până când am descoperit recordul mondial, nu? Dar dacă abia acum mi-a trecut prin cap să îmi cumpăr și eu unul... Buuun... Și mă uit eu la prezentarea filmulețului de pe youtube, când îmi sare în ochi o chestie.

Fixist și perfecționist cum sunt, poate și din cauză că timp de mai bine de trei ani am fost mintea limpede a cotidianului TOP, imediat observ o greșeală într-un text sau o inadvertență într-o prezentare. Ce să-mi faci, deformație profesională...

Dar să revin... Mă uitam eu la nenea ăsta care aleargă cu smartwatch-ul la mână, monitorizându-și performanțele și bătăile inimii, când îmi sare în ochi timpul pe care l-a înregistrat: 31 de minute și 3 secunde pe 13,26 km alergați. Hmm... Mai întâi m-a intrigat, fiindcă eu, după 5 ani de jogging, scot timpul de 31 de minute în vreo 6 km alergați. Apoi m-a frapat, când mi-am dat seama că nenea ăsta din reclamă aleargă de două ori mai repede decât mine, în condițiile în care nici eu nu sunt vreun melc. Și nu în ultimul rând, m-a enervat când am realizat că nu e posibil să aibă un pas de 2 minute și ceva pe kilometru (adică la jumătatea pasului de alergare pe care îl am eu). De ce spun asta? Fiindcă un pas de alergare de 2 minute și ceva este pas de alergare de record mondial de atletism.

Și apoi mi s-a aprins beculețul: ce-ar fi ca idioții ăștia de la Samsung să nu fi realizat că în reclama lor au făcut o mare gafă? Adică timpul pe care ei pretind că l-ar fi realizat tipul din reclamă să fie mai bun chiar decât recordul mondial la 10.000 de metri!!!

Normal că am luat o foaie de hârtie, un pix și un calculator și am început să fac calcule. Și, ce să vezi? Exact cum am intuit! Samsung a realizat un nou record mondial la 10.000 de metri!!! 

Raționamentul e acesta: actualul record mondial la 10.000 m aparține ethiopianului Kenenisa Bekele și a fost realizat acum 10 ani, deci nu e chiar un timp pe care să-l iei la mișto. Bekele a scos la concursul Diamond League de la Roma timpul de 26:17,53. Asta înseamnă că el a alergat cu o viteză medie de 6,34 m/s (sau 22,82 km/h).

Tinerelul ăsta din reclamă cică a scos 31:03 pe 13,26 km, adică ar fi alergat cu o viteză de 7,11 m/s (sau 25,60 km/h)!!! Deci, după cum se vede, un amator amărât care iese dimineața pe burta goală și aleargă pe coclauri, urcă scări și traversează linii de cale ferată, înainte ca să meargă la birou și să se înfunde într-un scaun comod pentru toată ziua, îngurgitând un prânz hipercaloric format din orez și mâncare chinezească (asta ca să nu zic burgeri cu Cola), așadar acest amărât aleargă muuult mai repede și mai bine decât un atlet profesionist, cu o întreagă cohortă de specialiști în nutriție, medicină și antrenamente, care evoluează pe o pistă super-rapidă într-o cursă cu iepuri și premii de 25.000 de dolari!!!

Interesant, nu? Doamne, Dumnezeule, unde îi poate duce pe unii dorința de a demonstra că sunt mai buni decât concurența! Acum să ne așteptăm la o replică a celor de la Apple, nu? Nu pot să facă și ei un record mondial din poignet?

PS - Tot din calcule, reiese că recordul mondial al celor de la Samsung ar fi undeva pe lângă 23:43,00, adică ar fi cu vreo 2 minute și jumătate mai bun decât cel al lui Kenenisa Bekele!!! Well done, Samsung!

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Mamă, mamă, ce leapșă mi-am luat!

Cum de mă nimeri pe mine domnișoara cu vârstă de doamnă Andrei Ileana, nu știu! Tocmai când să plec și eu trei zile la mare, ca studenții fără bani (la început de septembrie), jap!, o leapșă pe blog! Cică e gen Liebster Award, nu știu ce e asta, dar sună într-un mare fel. Așa că o să răspund acum cu mare răspundere, mai ales că în ultimele două săptămâni am o afluență de cititori neașteptată, datorită articolului cu Helicobacter Pylori, dar și promovării turneului trupei Iris.

1. De când scrii?
- Mă îndrept spre 6 ani de blogging, dar nu fac o afacere din asta. Am lansat blogul acesta fiindcă era la modă, iar Facebook-ul abia pornise la drum și avea puțini adepți. De fapt, dacă e să mă gândesc bine, eu am convins-o pe Ile să-și facă blog în același timp în care ea m-a convins pe mine să-mi deschid pagină de Facebook. Acum, ea este mult mai activă pe blog, iar eu pe Facebook.

De la început mi-am anunțat intenția de a da acestei pagini o notă personală în dauna uneia comerciale. Am scris editoriale, mi-am exprimat păreri, am făcut și puțină literatură. Recunosc că de multe ori m-am gândit să schimb profilul blogului pentru a-l face mai cunoscut în blogosferă, pentru a câștiga notorietate ca autor, dar mi-am dat seama că sunt prea provincial, nu am acces la multitudinea de evenimente din Capitală.

Asta dacă e să ne referim strict la blog. Dacă întrebarea se referă la scris literar, atunci lucrurile stau altfel. Mi-a plăcut dintotdeauna să aștern pe foaie gânduri sub formă de povestiri, nuvele sau comentarii. Cei care mă știu mai puțin trebuie să afle că încă din anul 1994 am început să concep texte pentru televiziune, știri și reportaje. Am continuat așa până în anul 2008, când m-am retras din presă, dar e important de subliniat că între 2005-2008 am avut o activitate publicistică mai mult decât intensă, cumulând mai multe calități: cea de redactor sportiv și redactor șef adjunct la cotidianul TOP, redactor șef al revistei Forza Viola, editor publicist al mai multor suplimente și colaborator local al cotidianului Jurnalul Național.

După 2008, având încă microbul scrisului în sânge, am pornit un proiect anevoios: o trilogie inspirată din sport, mai precis din fotbal. Am finalizat prima carte, intitulată Micul Gladiator, după care am lăsat lucrurile baltă la mijlocul celei de-a doua cărți. Cum nici prima nu a văzut lumina tiparului, ci doar zace în calculatorul meu, pot spune că proiectul a eșuat. Dar eu sunt mulțumit de faptul că am avut puterea, tăria sau inspirația de a scrie o carte și mă mândresc cu ea. Câteva persoane au apucat să o "răsfoiască", una singură a și citit-o cap-coadă și nu cred că m-aș face de râs, dar vremea ei pare că a trecut. Oricum, romanul are un cititor fidel, pe mine! De vreo patru ori am savurat-o de la prima și până la ultima pagină.

De asemenea, la capitolul realizări beletristice pot să trec fără probleme și o nuvelă polițistă, intitulată Blocul Groazei. Pornită ca un roman, lucrarea s-a restrâns periodic la cererea editorului publicist până ce a ajuns la o nuvelă cu doar 21 de pagini, care nici măcar nu a mai fost publicată din motive pe care nu le-am înțeles. Recent, am dezgropat-o și am oferit-o spre lectură câtorva prieteni de pe Facebook care și-au dorit s-o citească. Nu știu dacă toți cei nouă prieteni au lecturat-o, dar sunt fericit că am primit patru feed-back-uri pozitive, chiar mai mult decât pozitive, dacă pot să spun așa (știu, nu pot, dar e blogul meu și fac ce vreau). Acum vreau s-o transform în scenariu de televiziune și, de ce nu, s-o înscriu la concursul de scenarii anual al HBO.

Și nu în ultimul rând, am mai încercat ceva anul trecut: un action-script comercial, o poveste ce conține "plasare de produse" :D. Concepută sub forma unui serial în patru episoade, povestea a fost un cadou pentru o persoană dragă, dar de fapt a fost mai mult un wanna-be. Recunosc că și aceasta a avut reacții pozitive. Cine e curios, poate reciti cele patru episoade aici (1), aici (2), aici (3) și aici (4).

Idei am continuu, nu cu mult timp în urmă mă bătea gândul să scriu un roman tenebros. Mai demult, cineva mi-a recomandat să scriu un roman erotic, fiindcă am o imaginație incredibilă... Deci, the best is yet to come, dacă nu voi fi la fel de puturos ca și până acum.

2. Ce îți doreai să te faci "când vei fi mare"?
- Ei, fiindcă am dat un răspuns atât de vast la prima întrebare, o să-mi permit să fiu mai expeditiv în următoarele. Știu din experiență că tot ce e mult, plictisește.

Revenind... Culmea este că acum două zile, la o onomastică a unui prieten, în fața unui pahar de vin alb foarte bun și a unui grătar de pește minunat, am mai răspuns la această întrebare! Am vrut să mă fac polițist! Chiar și acum sunt momente când regret că nu mi-am dus visul la îndeplinire, mai ales că polițistul ăla de la Brașov, Marian Godina, a arătat că se poate să porți uniformă, să împarți legea sau să patrulezi, în același timp fiind savuros pe internet sau scriind povești fascinante, pline de umor.

3. Care este în scris tema ta favorită?
- Îmi place să fiu spiritual. Fie că scriu despre fotbal, politică, dragoste, crimă, fie că fabulez sau sunt serios, vreau să mă fac înțeles ușor într-un mod în care să-l îmbie pe cititor să-mi îmbrățișeze stilul literar. Dacă e să dau un răspuns strict, îmi place să scriu mai mult despre sport.

4. Cărțile - pe hârtie sau electronice? Argumente
- Nu-mi închipui că voi ajunge vreodată să citesc cărți doar pe Kindle sau orice alt device. Iubesc să citesc cărți, să le țin în mâini, să le răsfoiesc! De altfel, eu am și un stil anume de a citi o carte. Nu mă apuc de următorul capitol până când nu văd câte pagini are, până ce nu-mi arunc un ochi peste el. Nu știu, asta mă stimulează să-l lecturez cu și mai mare interes! De asemenea, îmi stabilesc borne: ce se întâmplă relevant până la jumătatea cărții, ce personaje apar, ce se repetă, care e modus-operandi, dacă în primele 100 de pagini se bat câmpii sau acțiunea este promițătoare, cum arată primele 10 capitole... Chestii dintr-astea care, poate, pentru unii par bizare.

Ei, bine, gândiți-vă că pe un Kindle nu aș putea face așa ceva. Și nici nu aș putea simți mirosul de foaie proaspăt tipărită (iubesc mirosul cărții ieșite de la tipar!). Singura carte pe care am citit-o electronic este cea a lui Zlatan Ibrahimovic (aici), dar între timp am pus-o în bibliotecă și "în carne și oase".

5. Ce meserie ți-ai alege dacă ai lua-o de la capăt?
- Dacă aș fi proaspăt absolvent de Bacalaureat, dar aș avea mintea de acum, aș alege o meserie din care să pot câștiga foarte mulți bani și aș avea enorm de multe oportunități. M-aș face specialist în IT. Am eu niște cunoștințe care au niște perspective... de numa-numa!

6. Ce bloguri îți plac?
- În ani, gusturile s-au mai schimbat. De altfel, din lista de bloguri pe care le urmăresc, de fapt nu mai urmăresc nici jumătate, dar mi-e lene să umblu acolo ca să le schimb. Fără să râdeți, dar prioritățile mele în acest moment sunt: Laura Cosoi, Cabral, Sore, Mihai Mironică, Chinezul și Ina Trandafir. Dintre cunoscuți/prieteni, îmi sunt dragi Ileana Andrei, Ema Pirciu și Radu Restivan (care este vlog mai mult).

7. De care împlinire te bucuri cel mai mult până acum?
- Indiscutabil, de fetița mea! Dar intuiesc că întrebarea se referea la scris, așa că răspunsul este: EURO 2008. Am fost acreditat la acest eveniment sportiv foarte important, trei săptămâni am stat în Elveția și Austria și am fost insider la mai multe meciuri de fotbal inter-țări, ocazie cu care am stat la un metru distanță de mari vedete ale fotbalului european, precum Cristiano Ronaldo, Iker Casillas, Zlatan Ibrahimovic sau Adrian Mutu, ca să dau doar câteva exemple. O experiență pe care aș repeta-o oricând, cu orice sacrificii.

8. Ce carte ai recomanda, indiferent de anotimp?
- Trilogia Millennium, de Stieg Larsson! Știu, au trecut deja câțiva ani de când a fost în vogă, dar nu pot uita cât de captivant a fost stilul în care au fost scrise cărțile, cât de interesantă și întortocheată a fost povestea și ce deznodământ neașteptat!

Recent am descoperit-o și pe autoarea americană de thriller-uri, Gillian Flynn. Trei dintre cărțile ei sunt absolut fabuloase și le recomand cu mare plăcere: Fata dispărută, Locuri întunecate și Obiecte ascuțite.

9. Pe cine nominalizez eu la acest premiu?
- De obicei nu prea dau leapșa mai departe, fiindcă nu sunt luat în serios. Dar, dacă își fac timp și au plăcere, Ema, Ada și Raluca pot să răspundă și ele, eu le garantez că le voi citi cu mare plăcere.

Cam astea ar fi. Nu știu ce încheiere să fac, așa că o să pun punct.

luni, 7 septembrie 2015

Bună seara, prieteeeeniiiiiiii !!!!! Bună seara, Pitești!

Cică vine un rocker la Dumnezeu:
- Doamne, te rog, coboară din nou pe pământ! Vino printre noi!
- Bine, tinere! Ne vedem pe 18 septembrie la Pitești!

sau

Cristi Minculescu, într-una din zilele lui libere, la pescuit, prinde peștișorul auriu.
- Domnu', domnu'! Aruncă-mă înapoi în apă și-ți voi îndeplini trei dorințe.
Stă Cristi Minculescu și se gândește, îi salvează viața peștișorului, apoi zice:
- Prima dorință: să cânt Din Nou Împreună cu Iris. A doua: să încep turneul de la Pitești. Și a treia: să ne iubească lumea.
După câteva minute, iese peștișorul cu un ditamai afiș și zice:
- Mi-am permis să umblu puțin la ultima dorință. Veți fi nemuritori!

Da, oameni buni, se întâmplă! Pe scenele rock din România se va auzi din nou celebrul strigăt de luptă "Bună seara, prieteeeeeniiiiii!!!". După trei ani de pribegie, cea mai bună trupă rock românească din toate timpurile își va recăpăta identitatea. Fiindcă, hai să fim sinceri, Iris fără Cristi Minculescu e ca Bon Jovi fără Jon, ca Aerosmith fără Steve și, ca să fiu puțin mai dur, ca Nirvana fără Kurt. N-a venit încă momentul să ne amintim că "A fost odată Iris"!

Mi-am permis să introduc concertul celor de la Iris la Casa de Cultură a Sindicatelor (ah, ce mă zgârie pe creier! Tot n-am scăpat de denumirea asta?) cu două glume. M-oți crede nebun, dar pentru mine Cristi Minculescu rămâne Dumnezeul rockului autohton. Întoarcerea lui pe scenă e un eveniment în toată regula, mai ales că au circulat atât de multe zvonuri cu privire la ieșirea lui din muzică încât această revenire era cu totul și cu totul necesară. M-am uitat recent pe lista spectacolelor din orașele mari ale Europei și am descoperit că nume extrem de mari concertează cu casa închisă chiar dacă soliștii au vârste de 60, 70 de ani. Și atunci, de ce să nu ne mai bucurăm și noi de puținele legende pe care le mai avem?

Turneul "Din Nou Împreună" va debuta pe 18 septembrie la Pitești, un motiv de mândrie atât pentru noi, cât și pentru Cristi Minculescu și, așa cum sugerează chiar numele, este o sărbătorire a faptului că trupa revine în fața publicului în formula în care s-a consacrat. Primul oraş pe harta va fi Piteşti, oraşul de suflet al lui Cristi Minculescu, care într-o declaraţie recentă spunea că: "Deşi multă lume nu ştie, eu sunt născut în Piteşti şi am locuit aici până la vârsta de 13 ani. Tatăl meu era inspector de finanţe şi, din cauza jobului, a trebuit să ne mutăm în Craiova, când eu aveam 13 ani. De oraşul asta mă leagă primele amintiri frumoase din copilărie când, desculţ, jucam fotbal cu prietenii pe acelaşi teren pe care juca şi Dobrin. Stăteam şi ne uităm la el să-i învăţăm schemele”.

Cine nu îşi aminteşte versurile pieselor precum “Baby”, “Nu mă uita”, "De vei pleca” sau “Strada ta”? Cristi Minculescu şi IRIS invită toţi piteştenii să retrăiască alături de ei, timp de aproape două ore, cele 4 decenii de succes, într-un show pentru toate vârstele, de la nostalgici până la generaţia tânără.

Biletele se găsesc la casa de bilete a sălii de spectacol, în reţeaua magazinelor Germanos, Orange, Vodafone şi Diverta sau online pe www.iabilet.ro.