Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 26 mai 2010

Generaţia McDonald's




... în arbitraj...

Azi se încheie sezonul fotbalistic început vara trecută, cu finala Cupei României dintre CFR Cluj şi FC Vaslui. Cu multe dezamăgiri, în ceea ce mă priveşte, dar sunt obişnuit, probabil că ar fi o surpriză să mă mai bucur şi eu din când în când. Dar nu eu sunt important. Acum vreau să vorbesc despre o anumită persoană. O persoană pe care sunt mândru că o cunosc şi că ne reprezintă atât de bine.

Este vorba de arbitrul asistent de pe lista FIFA, piteşteanul Eduard Dumitrescu. Delegat în ultimii doi ani, adică de când a făcut saltul pe lista cea mare, numai la derby-uri, Edi nu a greşit niciodată! Este, cred, singurul arbitru din România despre care nu s-a scris vreodată că ar fi gafat, intenţionat sau nu, că ar fi avut nu ştiu ce combinaţii, sau altele... Să nu uităm că recent a luat o decizie extrem de importantă, a semnalizat centralului cotul lui Alcantara (CFR Cluj), acesta fiind eliminat la scorul de 2-0 pentru Craiova! Nimeni nu a zis nici pâs, cu toate că CFR putea pierde campionatul pe această decizie! Dar dacă a fost corectă... Ce contează importanţa ei? Edi a dat dovadă încă o dată că este o persoană extrem de serioasă, care-şi face treaba cu cel mai mare profesionalism posibil.

Am avut ocazia să-l cunosc personal atunci când am făcut un articol cu accidentul teribil din care a scăpat cu viaţă cu foarte mare noroc. "M-am născut a doua oară", mi-a zis atunci Edi, şi probabil că de atunci ţine să-i mulţumească destinului în orice clipă, să nu-i pară rău acestuia că a intervenit "sus" ca el să trăiască atunci.

De atunci, mă întâlnesc foarte des cu Edi la McDonald's, acolo unde lucrează. Şi, ca toţi angajaţii Mac-ului, este de o politeţe exagerată. Indiferent ce treabă are sau cât de ocupat e el sau eu, vine şi mă salută cordial, vorbim 2-3 chestii despre fotbal, apoi îşi vede de lucru şi mă lasă să mă simt bine la Mac. Sunt convins că aşa cum se poartă la serviciu, aşa este şi în viaţa reală, aşa e şi în arbitraj. Şi atunci, cum să nu îl admiri pentru ceea ce face? Poate că ar trebui să avem mai mulţi arbitri români angajaţi la McDonald's, şi atunci arbitrajul nostru s-ar curăţi mai mult ca sigur!

De ce am scris acest articol? Pentru că azi este delegat la finala Cupei, mi-a spus-o chiar el săptămâna trecută. I-am urat succes personal, dar şi acum. Şi să o ţină tot aşa, să-l vedem într-o finală Europa League sau la un turneu final, pentru că merită.

joi, 20 mai 2010

Lacrimi la tembelizor

Nici pe vremea "Surprizelor" nu se plângea atât de mult la televizor, cât s-a plâns ieri. Atât cât am putut să văd, toată lumea a vărsat câte o lacrimă: Jiji fiindcă îi ia Armata locul de joacă, Il Luce pentru că şi-a lăsat nepotu' să şofeze la 16 ani şi e pasibil de dosar penal, Sprâncenatu', deoarece este obligat de împrejurări să renunţe la FC Argeş, Marina Dina fiindcă s-a simţit dată la o parte din emisiunea "Răi, da' buni" şi, nu în ultimul rând, eterna blondă a lui Bote, pentru că nu mai e a lui Bote.

Bine, ar mai fi sindicaliştii şi pensionarii, dar nu sunt subiecte de băşcălie, totuşi, aşa că-i lăsăm la o parte. Deci: pe cine să votăm victima zilei şi să vărsăm lacrimi? Iete un sondaj în dreapta...

Ţeparul şef

M-am spart de râs ieri, când Erika mi-a spus cine a fost Vlad Ţepeş: "Tati, Vlad Ţepeş n-a fost Dracula, cum mi-ai zis tu! A fost unu' care trăgea ţepe"!!!

Hai să fim îngăduitori, că are 6 anişori jumate şi nu a învăţat asta la şcoală, ci pe undeva, pe la ţară, fiind victima cuiva. Deşi nu bag mâna în foc că nu există şi şcolari care cred asta...

În schimb, mi-a plăcut o replică pe care mi-a dat-o, şi cu care m-a dat pe spate: "Am învăţat să-mi înfrâng temerile"!

miercuri, 19 mai 2010

Miting. Ei, şi?

Văd pe Antena 3 şi Realitatea că angajaţii acestor canale de scursuri sunt extaziaţi până la orgasm de faptul că 30.000 de mii de oameni (merg pe estimarea lor, deşi din ce am văzut în imagini nu sunt mai mult de 10.000) strigă "Jos Băsescu", "Demisia", "Jos Guvernul" sau mai ştiu eu ce... Sunt atât de fericiţi! Bieţii de ei... Ei se aşteaptă probabil ca în urma acestei "desfăşurări de forţe" (mhuahaha) Băse şi Boc să vină în mijlocul lor însoţiţi de un călău, să-şi pună capu' în ghilotină şi... pac! Săracii naivi, care sunt ei naivi...

Şi dacă e miting, ce? Păi câte mitinguri d'ăstea are Jiji pe lună? Două cel puţin. Tre'e'j'dă mii dă oameni îi cer nu demisia lui Jiji de două ori pe lună, ci să moară, el cu familia lui! Şi Mitică Dragomir la fel... Şi ei se distrează. Păi ei au parte de mitinguri d-ăstea dimineaţa, la prânz şi seara, probabil că nu ar putea trăi fără ele. Şi?

Vai vouă!

PS 1 - Mi-a plăcut ce a zis Turcescu la RTV: ce taie acum Guvernul? Ce a mărit nesocotit Guvernul Tăriceanu! De ce niciun lider sindical nu a venit, atunci când au fost majorări de pensii şi salarii, să spună că nu le acceptă, fiindcă nu sunt acoperite de economie?
PS 2 - Foarte inspirat titlul celor de la A3: Piaţa Sărăciei 15-25%. Genial!

Împuţiciuni

De vreo lună încoace, în fiecare dimineaţă sau, în cel mai rău caz, la două zile, alerg 2,5 km în pădurea Trivale. Mi-e la îndemână locul, fiindcă după ce o duc pe Eri la grădi rămân în pădure. Deja câinii mă cunosc şi nu mă mai latră, mă salut din când în când cu alţii care fac jogging la ora aia (destul de puţini, din păcate), aerul e incredibil, ca şi tabloul. Nu mai vorbesc de tonusul pe care-l ai dup-aia... În plus, dacă vreau să mai zăbovesc, pot face exerciţii şi la aparatele de fitness ale lui Pendiuc care, by the way, sunt foarte bune!

Azi de dimineaţă, din cauză că am plecat spre Podul Viilor cu o anumită treabă, m-am decis să alerg pe digul Argeşului. Mare greşeală! Am crezut că-mi vărs maţele din cauza mirosului pestilenţial care m-a însoţit continuu, de la pod şi până la balastiera din Tudor, şi înapoi. Păi s-o luăm în ordine: miros de ţigani la început, apoi de baligă de cai şi vite, urmat de nămol şi mlaştină, iar după parc, de mortăciuni: câini, şobolani, probabil şi oameni, că dracu' ştie ce o fi în papura şi stufărişul ălea...

Păcat de frumuseţea locului: parcul Ştrand în dreapta, râul Argeş şi EuroMall-ul în stânga! Nu pot să cred cum un asemenea loc de promenadă este lăsat în paragină! În alte oraşe e o frumuseţe să te plimbi pe dig: la Galaţi, la Brăila, la Sibiu, la mare, normal, ca să nu amintesc aici de Amsterdam, Roma, Barcelona sau Veneţia, că devin nesimţit.

Întâmplător, acum doi ani l-am cunoscut pe şeful EuroMall-ului, un ardelean din Cluj extraordinar de simpatic. Mi-a spus atunci că i-a propus lui Pendiuc să-i concesioneze luciul apei, pentru a amenaja ambele maluri, a face un mini-parc acvatic, cu pod peste Argeş care să lege malurile, cu vaporaş, cu tot ce implică. Normal că EuroMall-ul ar fi plătit tot, numai că s-a opus Consiliul Local, care a fost invidios pe succesul ardelenilor şi, probabil sau mai mult ca sigur, nu le-ar fi ieşit consilierilor nimic. Aşa, am rămas să admirăm de pe terasele de la mall şatrele de ţigani care trag seară de seară pe malul Argeşului. Jalnic!

marți, 18 mai 2010

Revoluţie la Dinamo!


După 10 ani petrecuţi în fruntea clubului Dinamo, în funcţie de decizie, Cristi Borcea a anunţat aseară că la sfârşitul acestui campionat se retrage şi rămâne doar acţionar. Mie-mi place de Cristi, e un tip care a pus foarte mult suflet şi care a avut satisfacţiile lui la Dinamo, mai puţin de una: participarea în Liga Campionilor. Nu a fost să fie, deşi de trei ori a fost extrem de aproape (meciurile cu Benfica, Lazio şi Unirea Urziceni). Se retrage, fiindcă nu-i mai suportă pe nesimţiţii care-şi bat joc de banii şi sănătatea lui. "Fiţoşii ăştia", cum le-a zis... Îl înţeleg.

Şi mai înţeleg, ba chiar aprob, decizia lui de a aduce un om de fotbal în fruntea clubului. S-au vehiculat destule nume, dar eu cred că unul singur poate face performanţă: Dinu Gheorghe. Care, aşa cum e el hâtru şi se ia mereu de Dinamo, se ştie că e dinamovist de mic şi ar fi imediat acceptat de toată lumea.

Şi iar sunt de acord cu curăţenia masivă anunţată în lot. Şi iar mă bucur pentru că nu se dă la fund ca alţii, ci se va lupta în continuare pentru binele lui Dinamo. Cu ce nu sunt eu de acord, e cu păstrarea lui Ţălnar ca antrenor. Nu e de Dinamo.

"Revoluţie", a anunţat Borcea! O aşteptam, după cele două sfârşituri de campionat care ne-au mâncat ficaţii! "Cel puţin 10 jucători vor pleca", a mai spus Cristi. Eu aş vedea mai mulţi: Dolha, Curcă, Molinero, Moţi, Daminuţă, Diabate, Pulhac, Adrian Cristea, Zicu, Rus, Kone, Claudiu Niculescu (să se retragă) şi, de ce nu, şi N'Doye. Senegalezul e mare fotbalist, dar strică atmosfera. Şi mulţi dintre cei pe care i-am păstrat eu, ar pierde primul "unsprezece". Practic, în prima echipă i-aş mai vedea doar pe Goian, Torje, Alexe şi Andrei Cristea, poate şi Bratu! În rest, rezerve: M. Niculae, Boştină, Mărgăritescu, Grigore, Scarlatache şi portarul Cristi Munteanu.

Dacă-mi e permis, adică din ce am remarcat eu în campionatul românesc şi poate fi adus (de exemplu cine nu-l vrea pe Florin Costea, dar e imposibil de luat) eu aş vedea 11-le lui Dinamo cam aşa:

Coman - Dănănae, Nibombe, Goian, Brandan - Torje, Prepeliţă, Răduţ, Alexe - Cristea, Bratu. Adică numai fotbalişti care-şi dau viaţa pe teren, frate, nu mortăciuni ca Zicu sau Ad. Cristea! Iar alte achiziţii bune ar mai fi Roman, Abrudan (FC Braşov), Antal (Oţelul), Păun (Iaşi), Strătilă, Liviu Ganea (Astra). Şi neapărat antrenorul Ionuţ Badea!!!

Sincer, n-aş vrea Europa League anul ăsta. De ce? Să începem foarte devreme pregătirea, să nu avem timp să facem o echipă ca lumea, şi apoi, în primele etape, să fim deja obosiţi? Cu o asemenea echipă am rupe norii, dacă nu în primul an, în următorii sigur, fiindcă toţi sunt băieţi tineri şi foarte tineri, excluzând câţiva experimentaţi!

Hai, Doamne Ajută!

PS 1 - Explicaţie la poză: Asta e ce am ajuns acum, trebuie să ne recăpătăm sigla!
PS 2 - Fiindcă tot am scris despre fotbal, salut extraordinarul blog (îl trec în blogroll) al excelentului conducător de club, MM Stoica! Şi pe el l-aş vrea la Dinamo, dar mi-e că nu va fi primit bine. E cel mai bun!

luni, 17 mai 2010

O nouă obsesie

Demi Lovato şi Joe Jonas, protagonişti ai câte unui serial la Disney Channel, Sonny with a Chance, respectiv Jonas Brothers, dar şi ai filmului de succes pentru copii şi adolescenţi, Camp Rock.

Nu mă mai satur de melodiile astea pentru puşti!

Vreau la mama!

M-a sunat cineva să-mi spună că a visat urât, că era o cameră ca o cutie poştală, cu multă apă pe jos, eram eu şi mama mea, care mă chema la ea.

Dacă ar fi să mă iau după weekendul ăsta, în care chiar am experimentat Iadul, frig şi întuneric, mai că mi-aş face bagajele şi aş pleca la mama!

Şi-acum refrenul zilei, cu dedicaţie pentru mine:
"Plec de tot, departe de tot"
"De tot ce-am avut, dar am pierdut"
"Plec departe, plec pe Marte"
"Şi-acolo poate, poate-poate"
"Şi mai departe... Şi mai departe..."

duminică, 16 mai 2010

Ne-am făcut de rahat! Din nou...

Cam ce imagine credeţi că are România în lume? De la jalnică în jos, alunecând spre crime, violuri, hoţii şi tot ce ţine de penal. Românii sunt penali în ochii tuturor. Penali sunt ţiganii aciuiaţi prin gări şi la marginea oraşelor, emigranţii puşi pe beţii şi scandaluri, muncitorii doritori de mici ciupeli şi şmecherii, turiştii necivilizaţi şi, nu în ultimul rând, politicienii corupţi. O singură categorie de români are cât de cât trecere: sportivii de performanţă.

Campionii mondiali, olimpici sau europeni, fotbaliştii, tenismenii, atleţii, gimnaştii, înotătorii sau handbaliştii sunt cei ce ţin stindardul României sus, cei care fac să se vorbească despre ţara noastră şi altfel decât am spus mai sus. Şi tocmai ei, care merită tot respectul nostru, sunt batjocoriţi în ultimul hal, chiar în ţara pe care o reprezintă cu mândrie.

Ce s-a întâmplat cu fetele de la Oltchim sâmbătă depăşeşte orice imaginaţie! Nu că au pierdut şi manşa secundă a finalei Ligii Campionilor este trist, a fost clar pentru toată lumea că danezele de la Viborg sunt mai bune, ci felul în care au fost umilite în Sala (cică) Polivalentă. O sală în care a plouat în timpul meciului, udând parchetul de joc, în care s-a transpirat abundent fiindcă nu există aer condiţionat şi în care tabela de marcaj s-a încăpăţânat să mai meargă! Asta, atenţie, într-o finală de Liga Campionilor! Mă uitam la fete şi parcă-şi cereau ele scuze adversarelor şi întregului Mapamond, care a urmărit transmisia la tv, pentru incompetenţa unora.

Cătălin Tolontan spune mai bine decât mine în editorialul lui cum ne-am făcut de rahat. Şi nu e vina lui Boc sau a lui Băsescu, aşa cum înclină cei mai înverşunaţi duşmani ai acestora să spună imediat. E vina întregului sistem politic de după 1989 încoace, care nu a dorit niciun moment să investească în sport. Nu mai vorbesc de Guvernul Tăriceanu, considerat de mulţi sceleraţi cel mai bun de după Revoluţie, care a spus clar şi răspicat încă de la preluarea mandatului că sportul nu este deloc o prioritate pentru el...

Ţara e aproape de faliment. Şi sportul e la fel. Dacă s-ar fi investit în sport un cent din fiecare euro furat în 20 de ani, măcar la sport am fi dominat lumea...

sâmbătă, 15 mai 2010

Avatar is history

Move on guys, let's meet the real Zoe Saldana!

După ce ne-a arătat frumuseţea dintr-un corp urât, una dintre atracţiile atractivului Avatar, Zoe Saldana îşi dezvăluie adevăratele calităţi într-o comedioară condimentată cu aventuri de spionaj şi contraspionaj, lupte de stradă şi de guerillă, intitulată The Losers. O aşteptăm cu nerăbdare! Comedioara...

miercuri, 12 mai 2010

Fuck you!

Recunosc, nu eu am găsit melodia, ci o prietenă de pe Facebook pe care nu o cunoaşteţi. Ar fi fost păcat să nu o ascultaţi şi voi, pentru că e bestială, aşa că o preiau de la ea şi v-o ofer vouă cu drag: Fuck You!

Ce-şi face omu' cu mâna lui!

Azi pe la prânz nu aveam ce face, şi ca de obicei în astfel de cazuri, când nu am ce face, îmi fac mie rău!

Am deschis sertarul cu DVD-uri fiindcă simţeam nevoia să văd un film. Pe net şi la televizor nu era nimic interesant, spălasem gresia pe jos şi vreo oră nu puteam circula, aşa că trebuia să-mi găsesc de lucru. În sertar, într-o parte am filmele pe care le-am văzut, iar în cealaltă, în număr mult mai mic, sunt DVD-urile care au rămas ţiplate. Pun mâna pe Dorian, o adaptare modernă a cărţii lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, despre care am scris cu plăcere aici. Îl bag, mă uit 10 minute şi încep să-l văd pe 4x, fiindcă era o porcărie. Porcărie s-a şi terminat! Şi ca să nu mă oftic fiindcă am pierdut aproape o juma' de oră degeaba, mă duc din nou la sertar, dar de data asta "la sigur".


Fetiţa din Jersey (Jersey Girl). O capodoperă prea puţin sau deloc promovată, mediatizată, o poveste tristă despre un tată (Ben Affleck) care rămâne să-şi crească singur fetiţa, după ce soţia (Jennifer Lopez) i-a murit la naştere. Mi-era dor de filmul ăsta, fiindcă de fiecare dată mă regăsesc întru totul în el. Şi, deşi ştiu că-mi nenorocesc simţurile şi-mi distrug optimismul urmărind acţiunea, nu mă opri să nu mă maltratez psihic. Filmul este uluitor, povestea este crâncen de dureroasă în realitatea ei şi doar artificiile scenaristului, care introduce destule momente hazlii, fac să nu-ţi iei câmpii de tot. Filmul a fost catalogat drept comedie, dar de râs sunt cei care au făcut asta, fiindcă e o dramă în adevăratul sens al cuvântului.

Bine că finalul e pozitiv, optimist, altfel s-ar fi înregistrat în America o rată ridicată de sinucideri, aşa cum curgea povestea... Un mare plus pentru fetiţă, dar şi pentru Liv Tyler şi Jason Biggs, şi mai ales pentru Will Smith, as himself!

luni, 10 mai 2010

Etapă nebună...

... etapă perfectă! Cea mai mare victorie nu e cea obţinută de Dinamo, la Alba Iulia, aia a fost o jignire adusă fotbalului, ce a făcut Dinamo! Nu, cea mai mare victorie pentru mine e înfrângerea Craiovei! Şi nu atât înfrângerea, cât perspectiva de a juca în Liga a II-a!

Wow, deci participarea lui Dinamo în Liga Campionilor ar fi o banalitate pe lângă visul de a-i vedea pe olteni din nou în B! Şi nu spun asta pentru că urăsc pe Universitatea Craiova sau pe cineva de pe acolo. Nu. Răzvan, cel mai bun prieten al meu şi cel mai înfocat suporter alb-albastru din Piteşti, ştie că-mi plac mulţi jucători de la hU Craiova. Ştie că i-aş vrea în Groapă pe Prepe, Dilevski şi Dănănae, normal şi F. Costea, dar ăla zboară afară. Ştie că-i apreciez când joacă foarte bine, azi chiar îi admiram când conduceau pe CFR Cluj cu 2-0. Dar în sufletul meu speram că CeFeReu' va reveni, că are orgoliul acela de a nu pierde titlul dintr-o prostie, şi iată că s-a întâmplat! 3-2 în ultimul minut, cu o întreagă repriză jucată în inferioritate numerică, iată în sfârşit că CFR Cluj a arătat că merită să fie campioană.

Dinamo a bătut. Ura şi la gară, nimic de zis, acelaşi joc urât, la întâmplare, aşa cum a fost şi victoria asta. O spun de un an de zile: până nu vine Ionuţ Badea antrenor, Dinamo va juca după cum cântă lăutarii Prinţului sau negrii N'Doyeului.

Steaua a pierdut la Vaslui! Yes! Am văzut doar prima repriză şi m-am ofticat, apoi am dat pe desene animate, să mă calmez. Iar la final am intrat pe net, pentru rezultatul final. Acum beau vin fiert roşu cu scorţişoară şi sunt euforic! Singurul mic regret este că Steaua a ieşit din lupta pentru locul 2 şi s-ar putea să nu se mai concentreze pentru meciul din etapa viitoare, cu hU Craiova. Odată în viaţă vreau să ţin cu Steaua şi ar fi culmea să nu bată! Dau de băut tuturor steliştilor cunoscuţi şi necunoscuţi dacă Steaua bate pe Craiova duminică (parcă) şi o retrogradează!

A, da. Au mai fost şi victoriile Interului Curtea de Argeş şi ale Gazului, la Timişoara! Perfect! Ce poate fi mai frumos într-o asemenea etapă de vis?

A, da, încă o dată... Sunt Canguru' şi citesc (cronicile meciului nebun de la Severin şi predicţiile că hU Craiova va retrograda)!

duminică, 9 mai 2010

Am găsit-o !!!

Scriam acum ceva timp că sunt obsedat de o melodie, pe care eu o consideram a fi imnul Campionatului Mondial de fotbal din Spania 1982, dar pe care nu o găseam nicăieri, cu toate că o căutasem peste tot: google, youtube, trilulilu, etc. Ei bine, am găsit-o!

Azi, cu totul şi cu totul întâmplător, am auzit melodia ca prin vis! Era un fond sonor slăbuţ, la un film de pe HBO, Păstrează Amintirile. Normal că am sărit iar pe net, dar nu prea am avut noroc, fiindcă nicăieri nu era trecut soundtrack-ul filmului. Nici pe IMDB, nici pe HBO, nici pe Cinemagia, nici pe site-ul oficial al filmului. Aşa că am stat să văd filmul până la final dar, ce credeţi, nici la final nu erau trecute melodiile! Am zis că un asemenea ghinion nu am întâlnit niciodată.

Tot cu ajutorul google-ului am găsit şi alţi tipi care căutau melodia asta! Şi care, din om în om, au găsit-o până la urmă. Ei bine, iat-o! Se numeşte Spanish Romance, iar eu rămân în continuare să caut şi varianta interpretată de Julio Iglesias, pe care mi-o aminteam din copilărie.




PS - Sunt Canguru' şi citesc!

LATER EDIT: Şi cu ajutorul nesperat şi neaşteptat al Ancăi, am descoperit şi originalul:

sâmbătă, 8 mai 2010

Italienii îşi pierd familiile

Am văzut azi pe RAI UNO un reportaj foarte interesant despre familiile tradiţionale italiene, ce riscă să îşi piardă valorile, despre poporul italian ce e pe cale să îşi uite originile glorioase şi să se învingă singur într-un război invizibil, dar extrem de dureros. Am urmărit un material extraordinar, un semnal de alarmă fără pic de tentă xenofobă sau rasistă, aşa cum practică de obicei ziarele din Peninsulă.

Tema principală: din ce în ce mai mulţi italieni preferă căsătoriile mixte în detrimentul celor pur italiene. Un studiu foarte precis a scos la iveală faptul că bărbaţii preferă să-şi ia soţii de naţionalitate filipineză, română (focoasele noastre, pe locul 2) ori albaneză, în timp ce femeile sunt acaparate de "şarmul" africanilor: 70% dintre ele aleg senegalezi, marocani şi nigerieni! Ba mai mult, în cazul în care ar dori un adulter, italienii s-ar gândi tot la străini: femeile la norvegieni sau britanici, bărbaţii la brazilience sau cubaneze!

Tot studiul acesta a relevat realitatea cruntă că alegerile sunt mai degrabă de ordin carnal, decât sentimental! Italiencele trecute de 50 de ani se mărită cu africani de maxim 28, iar italienii tineri îşi aleg manechine din estul Europei şi din Asia! Nu a fost exclusă din ecuaţie nici sclavia, în sensul că tinerii de altă naţionalitate care aleg să se căsătorească cu italieni (femei şi bărbaţi) pot fi manevraţi foarte uşor, atâta timp cât există puţină sau deloc dragoste în cuplu.

Fără a-i jigni pe francezi, sociologii italieni cred că societatea lor se îndreaptă către fenomenul din Hexagon, îngrijorător, cred ei. Familii vechi, italiene, se destramă pentru a face loc unora noi, instabile, bătrânii îşi reneagă fiii sau nepoţii, luptele pentru averi şi scandalurile se acutizează şi, uite aşa, familia italiană se duce dracului!

Iată că unii, chiar dacă nu au crize financiare, au probleme poate chiar mai mari decât tăierea salariului cu 25% sau a şomajului cu 15%. Probleme ce vor avea repercusiuni mari şi iremediabile în viitor!

vineri, 7 mai 2010

I Wish...

Am revăzut zilele trecute pentru a o mie nouăsute şaptezeci şi patra oară filmul Bedazzled, mai pe româneşte Pact cu Diavoliţa. Sigur, de ce să nu recunosc, mă uit mereu la el pentru că e hazliu, are un subiect cool, are răstunări de situaţie şi un final neaşteptat, nu mă uit pentru că Liz Hurley arată într-un anume fel... Şi de acolo mi-am imaginat eu un alt eu.

Adică, în aceste momente, mi-aş dori foarte tare nişte chestii:
- Mi-aş dori să vorbesc spaniola la perfecţie şi să am un glas mai gros, o voce de radio;
- Mi-aş dori să ştiu să cânt la chitară şi să fac karaoke pe nişte piese foarte mişto;
- Mi-aş dori să am două tatuaje;
- Mi-aş dori să am 50 de ani, să fiu grizonat şi bronzat şi să mă joc frisbee cu cei doi nepoţei ai mei.

Nu crecă cer prea mult. Hello, o diavoliţă, ceva, aude? Şi sunt gata să-mi vând şi sufletul pentru asta!