Faceți căutări pe acest blog

vineri, 27 iulie 2012

Ponor, în TOP 30 sexy-olympians

Gata, azi începe Olimpiada de la Londra, odată cu festivitatea de deschidere. În ultimele zile am fost atacaţi mediatic cu tot felul de informaţii despre delegaţia României, despre vedetele participante, despre organizare, etc... Facebook-ul şi ziarele de sport au fost pline cu noutăţi.

Sunt însă jurnalişti de presă mondenă care au încercat să dea şi un alt parfum Olimpiadei. Una dintre promovările cele mai reuşite a fost dezbrăcarea câtorva sportivi care au avut curajul de a rămâne în poponeţul gol. Germania ne-a obişnuit de câteva ediţii să facă asta cu fetele şi băieţii lor cei mai arătoşi, e deja un MUST pentru bundestagi. Americanii profită şi ei din plin de notorietatea mondială a revistei Sports Illustrated şi aruncă cu goliciune în noi. Iar modelele au fost preluate şi de alte ţări. Nu şi de România, lovită brusc de pudibonderie după episoadele Vanda Hădărean, Corina Ungureanu, Lavinia Miloşovici şi cine a mai participat la pictorialele nud din Japonia şi din Playboy...

Apropo de gimnastele românce, ele păstrează oarecum tradiţia de a fi cele mai bune şi cele mai frumoase. De exemplu, tot o revistă americană a întocmit un TOP 30 al celor mai sexy sportive care vor participa la Jocurile Olimpice de la Londra. Pentru a fi cât mai imparţiali, aceştia au luat câte o sportivă din fiecare ţară. Ei bine, gimnasta noastră Cătălina Ponor figurează pe locul 19, unul onorant, chiar dacă este în a doua parte a clasamentului. Medaliata cu aur de la Atena este ultima vedetă a gimnasticii româneşti cu notorietate internaţională, după un lung şir ce începe cu Nadia, Emilia Eberle şi continuă cu Ecaterina Szabo, Aurelia Dobre, Daniela Silivaş, Gina Gogean, Lavinia Miloşovici şi Andreea Răducan.

Şi fiindcă nu se face să vorbeşti despre un TOP şi să nu aminteşti componenţa podiumului, iată cele trei sportive de la Londra, pe care americanii de la bleacherreport le consideră a fi cele mai sexy:

3. Alex Morgan (SUA). 

Americanca este jucătoare de fotbal şi a impresionat nu numai prin talentul care a propulsat-o către un transfer la FC Barcelona (echipa de fete, normal, nu cea a lui Messi, Xavi şi Iniesta), ci şi prin frumuseţe. Cred că americanilor le-a fost tare greu s-o aleagă pe Alex, luând în considerare că până acum vedeta tabloidelor mondene din naţionala Unchiului Sam era superba portăriţă Hope Solo.

2. Katie Taylor (Irlanda)


În afară de aspectul olimpian al corpului ei, Katie mai impresionează şi prin polivalenţă. Se spune că aceasta este singura sportivă din lume care avea dreptul de a participa la două discipline total diferite din cadrul Jocurilor Olimpice de la Londra: box, unde este campioană mondială şi fotbal, unde este componentă de bază a echipei naţionale!!! A ales boxul, unde are şanse mult mai mari la medalii.


1. Antonija Misura (Croaţia)

Sincer, mă aşteptam să găsesc pe primul loc un nume consacrat. De Antonija e prima oară când aud. Este baschetbalistă şi este medaliată cu bronz la Jocurile Mediteraneene, în 2009. Dar, dacă mă uit cu atenţie la pozele descoperite pe google, realizez că americanii au avut dreptate în ceea ce o priveşte. Pfuau!

joi, 19 iulie 2012

Primul film la video

Mă uit acum la un episod din Hannah Montana, în care guest star este Dolly Parton. Pentru cei mai tineri, care probabil nu au amintiri mai departe de 2000, trebuie să explic că Dolly Parton este Bianca Drăgușanu a anilor '80. Prima pițipoancă blondă și cu silicoane a Americii.

Cunoscuta fostă interpretă de country joacă rolul mătușii din Texas a lui Miley Cyrus (a.k.a Hannah Montana). Deși mi se pare o eternitate de când am văzut-o pentru prima oară, nu pot să nu remarc că Dolly arată fantastic! Motiv pentru care am dat repede fuguța la imdb, ca să văd câți ani are: 66!!!

Și fiindcă tot sunt aici, și fiindcă prezența ei tot mi-a stârnit unele amintiri din copilărie, am căutat și numele filmului în care Dolly Parton a jucat alături de Sylvester Stallone. Nu de alta, dar sunt 99% sigur că acesta este primul film pe care l-am văzut vreodată la video! Pentru cei mai tineri, trebuie să explic că videoul era o cutie mare, cam cât 3 harduri externe de câte 1 Terra, care funcționa cu o casetă groasă și mare cât o cărămidă. Într-un final, răscolind prin sute de filme de-ale celor doi, am găsit: Provocarea (Rhinestone - 1984)!

Mare parte nu-mi aduc aminte din film, nici în ce an l-am văzut (cert e că înainte de '89), dar parcă reţin un carusel de întâmplări hazlii prin care îndrăgostitul Sly încerca să intre în pielea frumoasei Dolly, o cântăreaţă de la ţară, dar focoasă rău. Ţin minte că nu m-a dat pe spate tipa atunci, deşi sânii ei neobişnuit de mari pentru silueta firavă i-a încins la maxim pe masculi. Asta îmi demonstrează faptul că încă de la acea vârstă fragedă eram atras de trupuri filiforme şi profiluri scheletice...

Filmul l-am văzut la Valea Mare, în casa unor prieteni de familie mai înstăriţi, care aveau vilă cu etaj pe vremea lui Ceauşescu şi nu erau nici securişti, nici afacerişti, nici moştenitori! Aveau încă de pe atunci terasă, combină muzicală, mai multe băi (Oau!), magnetofon Kashtan şi multe alte gadgeturi ale vremii... Cred că şi acum acea vilă este la modă.

PS - Cu ocazia asta, am aflat că Dolly Parton este compozitoarea celui mai de succes cântec al tuturor timpurilor, probabil, I Will Always Love You, cântat de regretata Whitney Houston!

Ținând cont că a jucat în peste 100 de filme, a fost vedeta a mai mult de 50 de spectacole muzicale, că a compus peste 3.000 de melodii de succes, că este Dumnezeul soundtrack-ului de la Bodyguard, că a fost denumită Best Selling Artist Of All Time (cu peste 100 de milioane de albume vândute), că a fost de două ori nominalizată la Oscar şi de trei ori la Globurile de Aur, acum chiar îmi pare rău că am făcut-o pițipoancă!

 

duminică, 1 iulie 2012

De ce nu-mi place Italia?

Tocmai s-a încheiat finala EURO 2012. Spania a zdrobit Italia cu 4-0, umilinţa macaronarilor neavând corespondent în istorie. Sunt fericit de parcă Dinamo a luat titlul. Scriam demult, aici, pe blog, despre Spania urmărită de mine în urmă cu patru ani, la EURO 2008, despre contactul direct pe care l-am avut cu Torres, David Villa sau David Silva, despre Casillas şi Xavi. Dar nu de-asta mă bucur, fiindcă anul ăsta am ţinut cu Portugalia. Mă bucur de fapt pentru insuccesul Italiei.

Chiar, de ce nu-mi place squadra azzura? Nu am un răspuns clar. Poate nici motive nu am... Tot ce ştiu este că, de când am deschis ochii în fotbal, am ţinut "ghină" Italiei la turneele finale. În 1994 am fost foarte nefericit, atunci când Italia a ieşit din grupe, deşi în ultimul meci, contra Irlandei, avea nevoie de victorie, iar squadra a fost nevoită să joace în 10 aproape un meci întreg, după ce portarul Pagliuca a fost eliminat.

Culmea e că mulţi jucători îmi sunt sau mi-au fost foarte simpatici: Vialli, Peruzzi, Totti, Zola, Roberto Baggio, Buffon, Del Piero, Cannavaro, Maldini, Baresi, Pirlo, şi lista poate continua (să nu-l uit pe Maccarone). A, îmi sunt şi câţiva antipatici, precum Toldo, Balotelli sau Balzaretti, dar balanţa înclină clar.

Poate fi faptul că nu am nicio echipă favorită în Italia (ţin doar cu echipa la care joacă Zlatan sau Mutu), poate fi faptul că urăsc bărbaţii care vorbesc tare, mult şi sunt lăudăroşi, nu ştiu, cert este că nu voi niciodată fanul Italiei, la nicio competiţie. Mai degrabă îmi e indiferentă squadra azzura...