Faceți căutări pe acest blog

duminică, 28 februarie 2016

Cum se scriu poveștile de succes în fotbal


Microbist sau nu, nu ai cum să nu te emoționezi atunci când citești sau ești martor la o poveste cu totul și cu totul specială care se petrece destul de rar pe dreptunghiul verde. Astfel de povești dau farmec sportului rege într-o perioadă în care este din ce în ce mai hulit din cauza blaturilor și a aranjamentelor pentru pariuri.

Acum doi ani eram martorul unei astfel de întâmplări, pe care am povestit-o și pe Facebook. Mă uitam la meciul Ajax - Roda Kerkrade, unde în minutul 80 scorul era 0-1. Dacă pierdea, Ajax era detronată din fotoliul de lider al campionatului, cu vreo 12-13 etape înainte de terminarea campionatului. În acel minut 80, deși avea soluții mult mai ofensive pe banca de rezerve, antrenorul Frank De Boer se decide să-l arunce în teren pe un puștan de 17 ani, Jairo Riedewald. Un copil care nu mai jucase niciun minut în Eredivisie ba, mai mult, acum era pentru prima oară când stătea pe bancă la un meci al Ajaxului! Riedewald, fundaș central, l-a înlocuit pe Poulsen, un mijlocaș! Să recunoaștem, o decizie absolut halucinantă a fostului jucător al Ajaxului și Barcelonei!

Și ce credeți că face acest copil? La chiar prima atingere de balon, egalează! Și, vă vine sau nu să credeți, în prelungirile meciului, după o lovitură de colț, Riedewald marchează și golul victoriei! Două goluri în vreo 12 minute la debut, goluri care aduc victoria Ajaxului și, un pic mai târziu, un nou titlu. Cu această ocazie, Jairo Riedewald a stabilit și recordul pentru cel mai tânăr debutant de la Ajax care marchează, la 17 ani și 104 zile, doborând performanța celui mai sonor nume al Ajaxului exceptându-l pe Cruyff, Marco Van Basten, care a marcat primul său gol pentru lăncieri la meciul de debut, pe când avea 17 ani și 154 de zile.

Au trecut doi ani de atunci și Riedewald a ajuns titular în echipa națională a Olandei. Iată o poveste de succes, susținută de ochiul ager al unui antrenor care nu se limitează la a folosi doar fotbaliști maturi, ci promovează foarte mulți tineri.

Azi, duminică 28 februarie 2016, în jurul prânzului, am mai asistat la o astfel de poveste. La meciul Manchester United - Arsenal. Gazdele nu îi pot folosi pentru o perioadă mai îndelungată pe Rooney și Martial, așa că antrenorul Louis Van Gaal este nevoit să îl introducă la debut pe tânărul Marcus Rashford, 18 ani. Este a doua apariție a lui Rashford în tricoul diavolilor roșii, dar prima în Premier League. Acum trei zile, puștiul de aur de pe Old Trafford marca 2 goluri decisive în Europa League, reușind să evite o imensă rușine prin eliminarea modestei formații daneze Midtyland.

Ei bine, în derby-ul Arsenal, la debutul lui, Rashford a dat 2 goluri în 3 minute, iar în repriza a doua a pasat decisiv pentru golul victoriei. Manchester a câștigat cu 3-2 deși nimeni nu se aștepta, în condițiile în care toată lumea îl vedea dat afară pe Louis Van Gaal după un sezon dezastruos, iar Arsenal era principala urmăritoare la titlu. Și, totuși, iată că norocul ține cu cei curajoși, iar Rashford și-a câștigat rolul său în istoria fotbalului britanic, fiindcă performanța de a marca 4 goluri la meciurile lui de debut va fi, mai mult ca sigur, ridicată în slăvi de multele și exigentele cotidiane britanice.

PS (care ar putea strica tot farmecul articolului) - În tot acest timp, în Liga 1, multe echipe (printre care și mult-iubita și îndrăgita FCSB) urlă la televiziunile obediente că li se încalcă nu-ș-ce drepturi deoarece Comitetul Executiv al FRF a luat decizia de a impune cluburilor din Liga 1 ca, în formula de start să facă parte și un jucător cu vârsta de 21 de ani sau mai puțin...

sâmbătă, 27 februarie 2016

Leo: a fi sau a nu fi!


 S-ar putea ca în seara asta să fie ceva putred în Los Angeles. Se acordă premiile Oscar și toată lumea speră ca Leonardo DiCaprio să primească, în sfârșit, statueta care recompensează cea mai bună prestație pentru un actor principal. Și nu prea sunt sigur că e corect, dacă Leo va lua Oscarul acum...

Să fim bine înțeleși, Leonardo DiCaprio este actorul meu preferat de la Hollywood. În plus, simpatia mea pentru el este amplificată de faptul că este născut în aceeași zi și același an cu mine, deci îl consider un fel de frate geamăn. Deci nu se poate spune că am un cui împotriva lui și de-asta zic că nu merită Oscarul acum...

Dar de ce tot vorbesc de "Oscarul acum"? Pentru că, din punctul meu de vedere, dacă Leo ar lua Oscarul acum, ar fi doar ca un premiu de consolare! Un premiu de consolare al juriului, nu neapărat al lui, pentru greșeala de a nu-l fi premiat până acum.

Leonardo DiCaprio ar fi trebuit să primească nominalizarea pentru The Revenant din postura de câștigător a cel puțin patru premii Oscar. În filmografia lui există roluri incredibile pe care Leo le-a făcut și nu înțeleg ce s-a întâmplat. Nu sunt critic de film, dar găsesc opinii ca a mea peste tot pe internet. DiCaprio a fost nominalizat până acum de 4 ori. Pentru prestațiile din The Aviator și The Wolf of Wall Street practic trebuia să primească statuetele cu felicitări și plecăciuni!

Și mai ciudat mi se pare că Leo a avut alte trei roluri impecabile, pentru care nici măcar nu a primit nominalizare! Este vorba de prestațiile din capodopera Titanic, cea din thrillerul misterios Shutter Island și de cea din mega-succesul Django Unchained! Trebuie să fii cel puțin rău intenționat ca să nu-l nominalizezi pe Leonardo DiCaprio pentru aceste trei roluri care au intrat în istoria cinematografiei!

Cei patru contracandidați în lupta pentru statuetă sunt Matt Damon (The Martian), Eddie Redmayne (The Danish Girl), Michael Fassbender (Steve Jobs) și Bryan Cranston (Trumbo). Ar fi incorect din partea mea să îmi dau cu părerea, atâta timp cât nu am văzut decât Marțianul dintre filmele nominalizate pentru "Cel mai bun actor în rol principal". Nu pot să fac, așadar, nicio comparație între Leonardo DiCaprio și ceilalți patru actori. Dar un lucru pot să-l spun: nu m-a convins în The Revenant :(

Filmul The Revenant este impresionant prin poveste, realizare, transpunere a ideii, scenografie și efortul supraomenesc depus pentru a filma în locuri imposibile. Dar rolul lui DiCaprio este destul de șters. Nu știu, poate că e vina scenaristului, care nu a fost foarte inspirat în a crea imaginea unui personaj impozabil. Adică se vede că DiCaprio scrâșnește acest rol, se chinuie să-l facă impresionant, dar nu prea reușește, și asta nu e vina lui. Frate, să ai la îndemână un supraviețuitor al unui atac criminal al unui urs grizzly, în munți și în plină iarnă, iar tu să îți bați joc de poveste, asta da bilă neagră imensă!

Eforturile actorului sunt bagatelizate de gafele scenaristului! Cum să-l bagi în apă înghețată o jumătate de zi și să crezi că un om (nu mai punem la socoteală că era slăbit fizic, nemâncat de vreo 2 săptămâni și în recuperare) poate supraviețui hipotermiei? Sau în scena cu dormitul în carcasa calului, să crezi că se dezbracă seara de hainele ude și le îmbracă dimineața uscate... WTF! În mod normal, la temperaturile alea de sub 0 grade Celsius, hainele lui Hugh Glass ar fi putut fi sprijinite de copaci, atât de înghețate ar fi devenit.

Lăsând la o parte scena atacului ursului, care este SEN-ZA-ȚI-O-NA-LĂ, dar care este meritul regizorului, singura scenă în care am fost impresionat de prestația lui Leonardo DiCaprio este cea de la final, când Glass se luptă cu Fitzgerald (interpretat de Tom Hardy) pe malul râului. Scena e foarte realistă prin duritatea cadrelor și prin naturalețea mișcărilor. Este o bătălie între doi lei răniți de moarte, dar care își caută fiecare ultimele resurse fizice pentru a-i da lovitura finală celuilalt. Dacă tot filmul, Leo ar fi avut scene dintr-acestea, poate că nu mă mai îndoiam acum de oportunitatea câștigării Oscarului.

Site-ul thrillist.com a realizat, folosind mai multe criterii, un TOP 20 al rolurilor lui Leonardo DiCaprio. Vă vine sau nu să credeți, dar The Revenant (care în sine este o capodoperă) ocupă abia locul 14!!! TOP 3 este format din Lupul de pe Wall Street (locul 1), Aviatorul (locul 2) și Titanic (locul 3). Deci ce vorbim noi aici?

Concluzia: dacă Leo va lua Oscarul va fi nu pentru că l-a meritat în 2016, ci pentru că nu l-a luat în 1997 (Titanic), 2004 (Aviator), 2010 (Shutter), 2012 (Django) și 2013 (Lupul).

miercuri, 24 februarie 2016

Dragostea. La perfectul simplu

Nu știu ce e de capul acestui Dragobete, dar dacă e despre dragoste, azi am avut parte de cea mai clară dovadă de dragoste. O demonstrație de cât de tare pot să unească unele dintre cele mai neînsemnate lucruri.

Citeam linistit, la un Tchai. Erika vine și mă întreabă:
- Ce citești?
- "Prizonieră în pânza de păianjen".
- E frumoasă?
- Nu'ș ce să zic. Am așteptări mari, fiindcă e continuarea trilogiei Millennium. Știi tu, cărțile alea, "Bărbați care urăsc femeile", "Castelul din nori s-a sfărâmat"...

(Poate că nu citește ea cât aș vrea eu sau cât citeam eu la vârsta ei, dar Erika vrea să îi povestesc mereu ce se mai întâmplă în cărțile pe care le lecturez. E la curent cu tot ce citesc și e foarte curioasă cum evoluează acțiunea din fiecare carte. Trilogia Millennium a fascinat-o, special pentru ea am cumpărat și DVD-urile cu ecranizarea celor trei romane ale lui Stieg Larsson).

- Asta îmi citeai atunci la lumânare?
- ... (fac o pauză ca să îmi aduc aminte la ce anume se referă) Poftim?
- Nu știi că îmi citeai mereu ca să adorm pe vremea când nu aveam curent și îmi era urât?
- Aaa, nu, cartea aia era "Prințesa din castelul de caramel".
- Aha, mi-a zis, s-a întors și a plecat.

Viața nu a fost mereu frumoasă și ușoară. Niciodată nu este, dar din păcate sunt momente în viața oricărui om (eu așa cred) când greutățile și necazurile aproape ne doboară. A fost o perioadă urâtă, când împreună cu Erika (avea 6 ani) am trecut peste o iarnă fără lumină și fără gaze. Câteodată și fără nimic de mâncare, norocul era că ea mânca la grădiniță. Seara ne culcam devreme, la lumina lumânării, citind. Îi citeam cu glas tare ca să nu-i fie urât de întuneric. Înfofoliți și îmbrățișați.

Au urmat momente și mai grele, dar "iarna" a trecut și a răsărit din nou soarele. Nu îmi închipuiam că Erika mai ține minte acele momente grele. Până azi... Sincer, mi-au dat lacrimile după ce a ieșit din cameră. Mi-am dat seama că greutățile CHIAR TE UNESC, și fără dragoste nimic bun nu poate ieși. Fără dragoste și fără cărți! O surprind deseori cu momente din copilăria ei despre care nu-și amintește nimic. Momente frumoase, de joacă sau de veselie. În schimb, ea ține minte cartea pe care i-o citeam atunci când nu aveam lumină, la lumina lumânării.

Dragostea e un sentiment complex care se sedimentează în timp, cu secvențe cu impact emoțional puternic, pozitive sau negative. Sunt imagini și trăiri pe care sufletul le înmagazinează, nu înainte de a le evalua pe o scară imaginară. Dragostea nu e neapărat despre un buchet de flori sau o declarație de complezență, e despre ceea ce ești capabil să dăruiești din inimă, este fluxul de sentimente pe care îl transportă inima către creier, și retur, trecând prin câteva stații obligatorii: sufletul, memoria sau recunoștința.

PS - Până și cana se potrivește scenei. O întâmplare, e singura cană specială de ceai din casă

sâmbătă, 20 februarie 2016

Demență în stare pură

N-am mai râs de mult timp cum am făcut-o ieri după-amiază! Se vede treaba că trebuie să mă uit mai des la Antena 3, am greșit când am luat hotărârea de a șterge canalul ăsta din listă, acum muuuulți, muuuulți ani. Noroc că mi-am luat televizor nou și posturile tv erau deja memorate. Așa m-am pricopsit și cu Antena 3.

Am dat ieri pe ei ca să văd manifestația din Piața Constituției. Recunosc că nu aveam de gând să urmăresc scălămbăiala lor, dar primeam semnale încurajatoare de pe Facebook, de la cei care se uitau, și mi-am dat seama că pierd un show pe cinste. Și bine am făcut! Am nimerit exact când CRBL le cerea pensionarilor să arunce mâinile în aer!!! Bă, ej'nebun? Concert cu CRBL pentru mulțimea septuagenară din Piață? :)))) Așa ceva e antologic! A fost primul semn că dileala e supremă pe Latrina 3 (așa îmi place mie să alint acest canal) și că OTV-ul era un post serios pe lângă el.

Și ce mi-au văzut mie ochișorii pe micul ecran (mă rog, nu e chiar așa mic...)? Vreo 2.000 de pensionari agitați ca-n tramvai într-o zi caniculară de vară, care luau foc ori de câte ori bufonii de Gâdea, Badea, Ursu, Ciuvică sau Dana Grecu rosteau cuvintele magice: băsism, Băsescu, Macovei, cătușe, Kovesi, Elenaudrea, etc.

Am stat vreo 2 ore și m-am amuzat când pe Facebook, cu prietenii mei virtuali, când pe tv, cu Irina Loghin cântându-le bătrâneilor. O manifestație mai hazlie prin penibilitatea ei nu am văzut nici măcar în filmele românești de comedie, nici chiar în scenetele de la Cronica Cârcotașilor sau Unguru' Bulan! Cum, mă, să aduci pe scenă ca să vorbească de moralitate pe Dan Capatos? Sau pe fufele botoxate și siliconate de la Antena Stars? M-am c..at pe mine de râs! Sau pe Morar, care zicea "Când am plecat de la Baia Mare, tata mi-a zis să fiu cinstit și să nu-l fac de râs, mai bine să fiu sărac decât să fur", și atât de cinstit a fost, încât a pierdut un proces în care e acuzat de furt intelectual :)))))

Sincer, lăsând la o parte glumele și ironiile pe care le-am citit sau eu însumi le-am formulat pe Facebook, mi-a fost milă de mulțimea aia de oameni bătrâni, probabil mulți dintre ei senili sau chiar demenți. Atenție, nu jignesc pe nimeni, demența e o boală frecvent întâlnită la persoanele de vârsta a treia și ea se instalează pe fondul instabilității psihice cauzate de erodarea sistemului nervos. Când zici unui bătrân că e dement, ai 75-80% șansă să îi nimerești una dintre afecțiunile de care suferă! Nu e nicio jignire.

Mi-a părut rău de faptul că o gașcă de imbecili, precum cei enumerați mai sus, profită de aceste persoane în vârstă și în mod cu totul și cu totul conștient le manipulează, le inoculează anumite idei și percepte care sunt departe de adevăr. Și hai să nu vorbesc doar în vânt, să dau și un exemplu. Mugur Ciuvică a luat cuvântul la un moment dat și, precum un solist rock aflat pe scenă, a început să agite lumea cu acele cuvinte magice: băsism, Băsescu, Macovei... Când a simțit că mulțimea e suficient de nervoasă, a dat drumul unei minciuni incredibile: "Băsescu, Macovei și ai lor fac de la ora 18 un miting în Piața Universității împotriva noastră, a Antenei 3 și a dvs, telespectatorii noștri fideli". Imediat a venit corul de huiduieli și înjurături. Un jeg de minciună, bineînțeles că nimeni nu făcea niciun contra-protest, iar Ciuvică și toți ceilalți de pe scenă știau acest lucru, dar l-au aruncat de bun fără niciun fel de scrupule.

Pentru mine, acest moment a fost clar că Antena 3 și-a spălat pe creier telespectatorii fideli. Într-un fel e și normal, lucrează la acest deziderat de ani de zile. Publicul Antena 3 este hipnotizat și se activează la comanda "Băsescu!". Publicul Latrinei 3 este precum un pitbull care se plimbă cuminte alături de stăpân, iar la un simplu "So pe el!", în cazul nostru "Jos Băsescu!", înnebunește subit și atacă tot ce e în jurul lui.

Din fericire pentru siguranța noastră corporală, acești pitbulli bătrâni doar latră, nu mai pot să și muște. Probabil că Gâdea, Badea și ceilalți manipulatori notorii ar fi dorit ca pitbullii lor să fie de vârsta lor, să fie în putere și să poată declanșa o revoluție în orice moment doresc ei, dar din păcate pentru ei, minciunile și scenariile lor fantasmagorice nu au prins decât la un public de o anumită factură: bătrân, bolnav, frustrat, învățat cu propaganda stalinistă din comunism.

Așa cum vă ziceam, nu prea mă uit la Latrina 3. De fapt, ultima oară când am dat pe acest canal, a fost în seara alegerilor, în noiembrie 2014, când am vrut să văd cum plâng în direct scursurile jurnalismului românesc după înfrângerea arogantului de Ponta. Așa că nu știu cum sunt pauzele lor publicitare, dar după ce ieri am văzut care e publicul țintă al AnGhenei 3, pot să-mi dau seama cum arată calupul de reclame:
- COREGA - Fixează placa și poți striga "Jos Băsescu" fără teama că ar putea să-ți cadă
- PARALELA 75 - Redescoperă-ți tinerețea într-un circuit turistic Olănești - Govora - Voineasa - Sovata - Băile Herculane
- TELESHOPPING - Tigaia DryCooker cu reducere de 50%
- eMAG - Lichidare de stoc la numeroase produse: telefoane fixe, televizoare pe lămpi, reșouri, sifoane, galene, teniși Drăgășani, săpunuri Cheia și Vis, etc
- C.E.C. - Azi la CEC un leu depui, mâine îl lași moștenire
- REVULSIN - De-acum poți să arunci mâinile-n aer!
- CRISTAL - Pasta de dinți Cristal, face dinții ca de varan
- EDITURA SENIOR - Cumpără acum cartea "Bătrânul și marea" și primești gratuit colecția Old Shutterhand
- BANCA ETERNITATEA - Înscrie-te la programul "Primul loc de veci".
- DISCO CAPȘA - Seară dedicată anilor 80
- REPARAȚII CEASURI - Și tu ești Fossil!
- MERCADOR - Ai un Oltcit de vânzare? Vrei să scapi de Mobra din subsolul blocului? Ai pus un borcan de murături acum 20 de ani? Copilul tău nu vrea să se plimbe cu Moskvichul? Pui anunț pe Mercador și găsești cumpărător!

Hai, sănătate!