Canguru'

Nu știu, poate de la cărțile lui Jules Verne sau de la aventurile lui Marco Polo, de la minunata poveste a lui Cristofor Columb sau de la fantasticele călătorii ale lui Magellan, de la seria Pirații din Caraibe de la nemuritorul film cu Barbă Neagră sau, mai nou, de la capodopera Titanic , dar am o oarecare adorație pentru corăbii. În copilărie vizitam un unchi care avea ca hobby confecționarea de corăbii și avea o adevărată colecție de care eram fascinat. Prin liceu chiar mi-a trecut o perioadă prin cap să mă fac marinar și m-am închipuit nu de puține ori conducând vase pe oceanele lumii. Dar nu a fost să fie... Nu a fost să fie nici măcar să mă aflu prin preajma vreunei nave mai serioase, în afara boat-trip-urilor de pe la mare sau din Herăstrău. Asta, până acum câteva zile, când am avut ocazia să iau la picior cel mai celebru spărgător de gheață din Suedia, Sankt Erik. Totul a pornit de la documentare, care mi-a intrat în sânge odată ce am profesat zeci de ani ca ziarist. Îna...

Toată lumea vrea să ajungă la Paris. Parisul este obiectivul turistic numărul 1 al Franței, dar nu ar trebui să fie nici singular, nici prioritar. Pentru că există multe alte orașe din Hexagon care merită vizitate, care au farmecul lor aparte, diferit de atmosfera pe care o întâlnești pe bulevardele "orașului iubirii". EURO 2016 mi-a purtat pașii la Lyon, al treilea oraș ca mărime și importanță al Franței. Cei circa 450 de km i-am făcut cu trenul de mare viteză TGV, în condiții de lux și în doar două ore (adică tot atât cât fac de la Pitești la București, 100 de km și un pic). Dacă vreți un sfat de călătorie, rezervați și achitați din timp un bilet de tren pe orice rută din Franța cu TGV-ul, fiindcă prețurile sunt foarte mici. De exemplu, pe Paris - Lyon (400 km, clasa 1, bilet rezervat cu trei luni și jumătate înainte) am achitat 68 de euro, dar am auzit pe cineva care a luat mai din timp și a dat doar 18 euro, în timp ce un Paris - Lille (120 km, bilet cumpărat cu o zi ...

De la început trebuie să spun că am ajuns acasă, aventura mea de 17 zile în Franța s-a încheiat. Cu toate astea, mai am destul de multe povești de spus. Poate că nu vor mai fi la fel de complexe ca atunci când le-am gândit și le-am trăit, dar simt că trebuie să le aștern pe hârtie (aia virtuală) ca să mă pot bucura peste ani de ele. La Paris m-am plimbat, m-am distrat, m-am simțit bine și aș mai fi stat încă vreo lună ca să văd și să fac tot ce îmi propusesem. Dar timpul fiind limitat, am tăiat de pe listă (aia virtuală) multe și am lăsat ca ultimă destinație ATELIERUL BRÂNCUȘI . În plină campanie Brâncuși e al meu , prin care orice român poate să doneze bani pentru achiziționarea Cumințeniei pământului , am ajuns la "Centrul Cultural Georges Pompidou" să vizitez și eu, ca orice concetățean care își respectă valorile, "Atelierul Brâncuși". Brâncuși a fost pentru mine o fascinație de-a lungul timpului. Mai întâi a apărut ca o revelație în viața mea când, pe la ...

În mitologia greacă, Câmpiile Elizee formau acel tărâm paradisiac la capătul lumii, unde se aflau pășuni înfloritoare și o primăvară veșnică, unde nu era caniculă și nici nu ploua și unde Zefirul doar adia pentru a-i răcori pe zei și eroi, cei merituoși care își clăteau fruntea în apele pline de nectar ale râului Lethe. În ziua de azi, Câmpiile Elizee formează acel bulevard lung și lat din mjlocul Parisul, unde se află parcuri de un verde nemaintâlnit și o primăvară veșnică, dar unde e destul de frig fiindcă plouă la fiecare sfert de oră și unde Sena mângâie ruinele unor muzee ce adăpostesc povești și creații ale zeilor și eroilor nemuritori. Champs-Elysee. Cel mai celebru bulevard din lume! Îmi vin în minte câteva comparații pe care să le fac, dar practic nu există nimic care să merite să-i stea alături. Parisul are zeci, dacă nu sute, de atracții, dar primul pe lista de priorități a oricărui turist ar trebui să fie o plimbare pe Champs-Elisee. Iar dacă vrei să-i plătești tributul...

După cu probabil vă dați seama, sparg puțin "monotonia" jurnalului meu cu amintiri şi trăiri din Paris, fiindcă au fost două zile de meci consecutive şi nu am avut timp să mă dedic unui episod. Aşa că o să las şi aici, pe blog, un articol pe care l-am postat pe pagina de internet arges-sport , scris tot la Paris, articol care a beneficiat de peste 25 de share-uri pe Facebook şi 8.000 de vizualizări pe net, cifre incredibile pentru un site care nu are decât două săptămâni de la lansare. Povestea articolului este scurtă, dar interesantă. Cătălin, colegul meu de excursie, a găsit un France Football vechi la anticari, l-a cumpărat şi înăuntrul lui am găsit un articol elogios la adresa lui Dobrin. Vă imaginați surpriza incredibilă, mai ales că poza este inedită pentru presa din România. Aveți aici link-ul articolului, dar pentru eternitate, şi pentru cei care nu au accesat încă site-ul, o să-l las şi aici pe blog: http://arges-sport.ro/index.php/euro-2016/238-exclusivitate-...

Când am lansat acest blog, acum mulți ani în urmă, am făcut-o pentru a avea un fel de jurnal. Nu secret, fiindcă internetul nu este un spațiu privat, dar măcar unul în care emoțiile, trăirile, momentele importante din viață să îmi fie împărtășite de un cerc restrâns de apropiați. Ei bine, simt că astăzi, 21 decembrie, s-a consumat un astfel de moment emoționant. Este vorba de predarea stafetei de la Palatul Cotroceni. După 10 ani de mandat, președintele Traian Băsescu îi lasă constituțional locul noului președinte ales, Klaus Iohannis. De ce emoționant? Pentru că ceremonia de investire nu este ceva ce vezi foarte des în viață, este o solemnitate de o seriozitate maximă, garantată de prezența gărzii de onoare a președintelui, de spațiul plin de încărcătură istorică și de speranțele pe care ni le punem cu toții în rigurozitatea nemțească a alesului nostru. Mâine se vor împlini 25 de ani de la Revoluție. Mi-aduc aminte ca ieri cum am auzit de la tata, în șoaptă, primele zvonuri despre...

Cam pe vremea asta, în fiecare an, ne aducem aminte că am avut un curajos domnitor acum aproape 550 de ani, asta fiindcă luna octombrie este asemuită cu petrecerile de Halloween. Ştiu, alăturarea pare imbecilă, dar ce să-i faci dacă americanii ne-au preluat, aşa cum au înţeles ei, şi promovat mitul lui Dracula? Nu ne-a costat nimic să vedem cum se vorbeşte  la superlativ de Vlad Ţepeş, Transilvania şi România, aşa că am înghiţit fără prea multe rezerve legendele cu vampiri, conţi, lilieci, păianjeni uriaşi şi alte scary things .  Mie, unul, Vlad Ţepeş mi-a fost drag încă de mic. A fost domnitorul meu preferat, alături de Mihai Viteazu, dar de oltean îmi plăcea doar pentru că-l avea bodyguard pe Preda Buzescu. Nu ştiam eu pe vremea când învăţam la şcoală despre Ţepeş că el va ajunge vedetă pe platourile de la Hollywood. Mie îmi plăcea că era adeptul dreptăţii, era tiran, dar corect, era crud, dar recunoscător. Dar acum, că a câştigat şi la Loteria Vizelor pentru Stat...