Faceți căutări pe acest blog

luni, 29 iunie 2009

Si eu l-am iubit pe Mike

Cam tarziu, trebuie sa recunosc, ii aduc si eu un ultim omagiu lui Michael Jackson, omul care a continuat istoria muzicii dupa disparitia lui Elvis Presley. Si eu am fost fan Michael Jackson, asemenea milioanelor de tineri din perioada 1980-1990, cea mai buna din cariera lui Mike. Ascultam cu mare placere hiturile lui, ii dadusem indicatii clare tatului meu (Dumnezeu sa-l ierte) sa-mi cumpere din Bulgaria discurile lui, pe care le puneam la pick-up la maxim, spre disperarea vecinilor.

Cand am auzit ca vine in Romania, la concertul din 1992, am facut pe naiba si am cumparat bilet! Eram in discutii oricum cu o fata, membra de onoare in fan-clubul Michael Jackson din Bucuresti, era chiar sora sefului fan-clubului. O abordasem prin posta, cu plicuri, deh, atunci nu existau nici telefoane mobile, nici messenger, nici Internet... Si dupa un schimb asiduu de scrisori, am intrat in posesia biletului, apoi am fost si la concert, cea mai interesanta experienta din viata mea, din punct de vedere muzical!

Tin minte ca am plecat la Bucuresti cu 2 zile inainte de concert, pentru a socializa cu fanii, poate si pentru a incerca sa ma imprietenesc mai bine cu tipa care mi-a facut rost de bilet :P. Fata era frumusica, o migniona bruneta cu ochi intepatori, numai ca momentul a fost ales prost, fata era prea indragostita... de Mike! Ne-am intalnit, am discutat cate in luna si in stele, dar invariabil ne intorceam la Michael Jackson si muzica lui. A, apropo, imi amintesc ca tipa era verisoara buna cu Bianca Brad, mi-a aratat o gramada de poze din zilele ei bune (tocmai ce fusese Miss Romania), era in voga atunci. Chiar mi-a obtinut si un autograf de la ea! Din pacate, toate amintirile stranse in 1992, cand aveam doar 18 ani, s-au dus, le lipisem pe un caiet gen Jurnal, pe care l-am pierdut la un moment dat, cu atatea mutari ce au survenit in viata mea.

Sa revin la concert... Am plecat spre stadionul National, actualul Lia Manoliu, de fapt actualul santier, foarte devreme. M-am descurcat cu greu cu metroul, eram singur-singurel, pe la ora 10 dimineata am ajuns si am intrat pe teren, aveam bilet pe teren. Am fost extrem de aproape de scena, de fapt asta a fost si motivul pentru care am plecat devreme. Circa 10 metri aveam de scena, dar pana sa inceapa spectacolul era mult. Muuuult... Am stat mai mult de 12 ore in picioare, fara nimic de mancare sau bautura fiindca nu era permis, am vazut cum sute de tineri lesina in jurul meu si sunt luati cu salvarea si nu o data am avut impresia ca urmez si eu... Din fericire, dragostea de Michael m-a tinut viu... Cel mai greu a fost cand deja in spatele meu se umpluse terenul si se creau valuri, eram storcosit de aceste valuri, nu aveam echilibru si ne pravaleam unii peste altii, dar am rezistat eroic.

Show-ul a fost incredibil, va dati seama. Nici acum nu-l uit, am secventele vii in minte, cu aparitia lui misterioasa, cu coborarea ingerului, cu dansul MoonWalk, cu momentul Heal de World... Of, ce vremuri minunate... Am si acum spectacolul inregistrat pe o caseta video, numai ca nu mai am video =))

Ce s-a intamplat dupa aceea, tine de domeniul fantasticului. Michael s-a schimbat enorm, au intervenit copiii, nu mai era Peter Pan-ul cel care nu dorea sa se schimbe vreodata, apoi scandalurile si operatiile, retragerea prematura, hulirea si uitarea. Si eu am urmat acelasi drum. Nu mi-a mai placut Michael, concertul din 1996 m-a prins in Bucuresti cu facultatea, dar nu m-a mai interesat. Deja nu prea mai eram fan. Iar in ultimii ani, tot ceea ce facea Michael, cu aparitiile lui socante, nu facea altceva decat sa ma faca sa-l ironizez la maxim. Poate si eu trecusem de faza Peter Pan (apropo, azi am alergat ca nebunul prin oras sa cumpar Adevarul cu cartea Disney, care nu e alta decat... Peter Pan!). Pacat ca s-a ratat, fiindca eu cred ca s-a ratat, pacat fiindca putea deveni chiar mai mare decat Elvis.

Tot ceea ce se intampla acum, dupa moartea lui, este absolut normal. Toata recunoasterea mondiala, toate stirile pozitive, rememorarea carierei lui, necrologul zilnic de care are parte, toate acestea vin ca urmare a faptului ca a fost candva un star iubit de milioane de oameni. Si eu, ca multi alti fosti fani readusi la lumina de acest eveniment nedorit, am redevenit nostalgic dupa vremurile de demult. Ce mult l-am iubit pe Mike!

miercuri, 24 iunie 2009

Bye-bye Marica! Hello Altidore!

In ultimii 3 ani, in fotbalul mondial s-a vorbit despre Romania doar ca echipa care a administrat ultima infrangere campioanei europene, Spania. Se intampla in 2006 printr-un gol marcat de Marica, iar de atunci Torres, Villa sau Xavi au stabilit doua recorduri mondiale, de victorii consecutive si de meciuri fara infrangeri.

In seara asta, americanii ne-au sters din istoria fotbalului. Dupa un meci absolut incantator, SUA a batut Spania cu 2-0 in semifinalele Cupei Confederatiilor! Campioana Europei n-a avut nicio sansa, nici sa castige, nici s-o bage in poarta, pentru ca americanii au fost perfecti!

Cine mai are vreo indoiala ca SUA va deveni campioana mondiala in scurt timp? Din '94, cand s-a reinventat soccerul in America si pana acum, fotbalul a progresat fantastic peste Ocean! Pai daca-i dai 200 de milioane de dolari numai lui Beckham pentru un an, nu e normal ca 20 de milioane de copii sa mearga la soccer instantaneu?

Atentie! SUA e pe locul 14 in clasamentul FIFA! A batut Spania si s-a calificat in finala Cupei Confederatiilor, adica un Campionat Mondial neoficial! Nu va mai dura mult si vom avea ca idoli un Altidore sau un Dempsey, pe care-i vom cauta pe Google mai abitir decat pe Michael Jordan sau Allen Iverson!

Bye-bye Marica!

American (wrong)Way

Nu cred ca sunt singurul care a ravnit la "American Dream", cel putin in adolescenta mi se parea ca modul de viata american este perfect, un exemplu de urmat de catre toata lumea. Sigur, de vina erau serialele care mi-au marcat pubertatea, adica "Beverly Hills 90210" sau "Melrose Place", dar si deschiderea de orizonturi post-decembrista, in contrapartida cu sistemul comunist de care tocmai scapasem.

Intre timp m-am mai maturizat si eu si am descoperit unele fisuri in "Lumea Noua", care nu e chiar perfecta... Americanii au un mod de viata interesant, de urmat, dar au si ei tacanelile lor. Si ce ma distreaza cel mai tare e atunci cand americanii fac misto ei insisi de cutumele lor. De-aia mi-a placut "la blana" serialul "Seinfeld", de-aia ma uit cu placere la "Jay Leno" si, mai nou, la "Larry David", pe HBO.

Ma veti intreba "Who the fuck is Larry David?", si va recunosc faptul ca am urat primele episoade, programate de HBO in locul lui "Californication", intrat in vacanta dupa sezonul intai. Si daca mai adaug si ca personajul principal are peste 70 de ani si este un anti-erou, va dati seama ca n-am vrut sa vad nici macar o secunda, vreo 10 episoade... Dar mi-am dat seama tarziu ca gresesc, si ca filmul e chiar haios. Larry David e scenarist celebru la Hollywood, e cel care a creat Seinfeld, si-si joaca propriul rol in serialul cu acelasi nume. Larry e un batranel simpatic, iubit de toate vedetele posibile, dar care face numai boacane si intra in niste situatii care te fac sa razi ca pe vremea lui Kramer. In plus, are o autoironie savuroasa...

De ce scriu de el si de ce asa de mare introducerea? Pentru ca ma distreaza felul in care trateaza Larry stilul idiot de viata american si pentru ca eu cred ca si noi am avea multe de invatat. Si in viata, si in industria cinematografica...

Iata si cateva exemple de faze antologice: intr-un episod Larry pune mana pe "cable guy" dupa luni de asteptare si, in timp ce-l pazea sa faca treaba, il suna nevasta. Asta era intr-un avion care se prabusea si vroia sa-i spuna lui Larry ca-l iubeste, dar Larry, disperat sa nu-l piarda pe tipu' de la cablu, ii inchide telefonul de cateva ori si o roaga sa-l sune peste 10 minute... Super tare!

Sau alta faza e cand rezerva o masa la un restaurant de fite. Dupa multe luni de asteptare, primeste vestea ca a fost acceptat, numai ca Larry anunta ca nu mai e interesat, fiindca l-a parasit nevasta. Numai ca aia nu accepta anularea, pentru ca nimeni n-a anulat niciodata rezervarea, si-l pun sa demonstreze despartirea!

Alte faze luate in balon sunt multe alte chestii sensibile la ego-ul americanilor: terorismul inchipuit, antisemitismul, pierderea locului de munca, ura fata de latini (mexicani, cubanezi, etc) si altele, sunt unele episoade absolut geniale, pigmentate cu foarte multe vedete cu aparitii "as himself".

Ar putea si romanii nostri sa faca astfel de comedii, subiecte sunt cu sutele, e suficient ca un scenarist bun sa se uite la emisiunile lui Mircea Badea...

marți, 23 iunie 2009

Cea mai tare reclama!

Sunt innebunit dupa noua reclama la Bergenbier, "Asteptarea a luat sfarsit"! Pur si simplu, aceasta mi se pare cea mai buna reclama din ultimii, poate 10 ani, sper sa nu exagerez! Excelent au realizat cei de la Leo Burnett acest spot, care mi se pare incredibil de credibil! Mi se pare extrem de cool sa-i vad pe tipii aceia asteptand o bere ceruta intr-un pub ospatarului, care evident intarzie cu livrarea, si facand misto de situatie! Ironii fine si misto-uri de calitate, nu grosolane, fac ca asteptarea sa fie mai placuta. Si chiar ma vad si pe mine in grupul lor, de-asta zic ca este credibila... Iar chestia cu "Acum sufla in sticla... Chivu sufla", e chiar geniala!

Daca nu stiti reclama, uitati-o mai jos...

Super-interviu Mircea Diaconu

Am avut zilele trecute ocazia sa citesc in editia tiparita a revistei Playboy un interviu genial al actorului Mircea Diaconu. Sincer, de cand a intrat in PNL si chiar a devenit senator PNL de Arges, in ochii mei scazuse cota alarmant pentru actorul Mircea Diaconu, pe care l-am admirat dintotdeauna, considerand ca este unul dintre marii artisti pe care i-a dat scena teatrului romanesc. Asta deoarece eu cu PNL-ul suntem ca argeseanu' cu olteanu'... Pur si simplu nu-i sufar pe idiotii dracului (apropo, DNA, multumesc pentru treaba cu Libertatu!).

Dar mi-am schimbat total parerea. M-am bucurat ca un copil ca politica nu a reusit sa-mi fure idolul din copilarie, Mircea Diaconu. Are o gandire extraordinar de sanatoasa, a ajuns la 60 de ani si are multe de povestit, de fapt eu unul am capatat putere de a-mi continua proiectele doar dupa ce am citit interviul! Nu pot reproduce prea mult din ceea ce a scris, deoarece nu am revista in fata, iar pe site-ul oficial nu e decat o parte, dar va rog, daca aveti posibilitatea, aplecati-va asupra acestui interviu! Va va fascina!

http://www.playboyromania.ro/articol.php?id=1247

Se alege prafu' de FC Arges?

Nu sunt un mare fan al clubului FC Arges, dar dat fiind faptul ca timp de mai bine de 10 ani, in doua perioade, m-am ocupat ca jurnalist de viata acestei grupari, mi-am facut o multime de prieteni si relatii si chiar m-am legat afectiv de multi angajati, fie ei fotbalisti, antrenori sau oameni obisnuiti ori din conducere, nici nu-mi este insensibil ce se intampla acum in Trivale.

Cu Cornel Penescu in inchisoare, cu presedintele Cristian Minca suspendat, cu locul nesigur in viitoarea editie a Ligii intai, cu antrenorul de geniu (parerea mea) Ionut Badea aproape plecat si cu alti jucatori care stau cu bagajul la usa (Cristi Tanase, Catalin Doman, poate si altii), nu-i vad un viitor prea stralucit echipei FC Arges. Sigur, acum un an a mai avut o evadare in Liga a II-a, dar atunci era altceva, se puneau bazele unei noi echipe, se lua de la zero totul si chiar pot spune, pana la un moment dat, ca a fost benefica experienta ligii secunde.

Acum este insa altceva... Daca nu e retrogradata, fara sprijinul financiar si moral al lui Penescu s-a vazut ca FC Arges nu poate face mare lucru. A batut pe Rapid si Dinamo, e adevarat, dar asta doar din entuziasm, in rest nu a facut mare lucru... Daca e retrogradata, atunci eu zic ca va fi si mai greu! E aproape imposibil ca dupa o asemenea lovitura si fara sprijinul puternic al unui patron (nici nu se stie cat va mai dori el sa investeasca la club, iata exemplul lui Gigi Becali), e imposibil sa se mai inceapa o noua reconstructie. Valorile se vor duce, din spate vine cate ceva, dar e greu sa faci o echipa competitiva cu juniori, asa ca prevad un viitor sumbru pentru FC Arges. Daca nu scapam de aceasta perioada neagra, cred ca 5-6, pana la 10 ani, FC Arges se va zbate in mediocritate! Pacat!

luni, 22 iunie 2009

Dupa 6 ani...

In ultima perioada imi omor timpul inainte de culcare cu un nou joc pe telefonul mobil, este vorba de Brick Breaker: http://www.digitalchocolate.com/games/mobile/brick-breaker-revolution.html
Mai pe intelesul tuturor, este acel joc in care trebuie sa te pazesti ca mingea de pe ecran sa nu treaca de tine, cel care manuiesti un fel de paleta. Nu este o noutate, decat poate ca a aparut si pe mobil acest joc, numai ca pe mine m-a prins extrem de tare si adorm pe la 2-3 noaptea din cauza lui.

In afara de recordurile pe care vreau sa mi le bat continuu, mai este o motivatie pentru care nu prea ma mai despart de acest joc: mi-aduc aminte ca in vara anului 2003, atunci cand am venit eu la TOP, pe atunci doar un saptamanal care era mai mult oficiosul firmei PIC, toata lumea juca Brick Breaker! Toata lumea avea timp liber atunci si era bataie pe putinele calculatoare din redactie, ca sa jucam acest minunat "game". Eu, Claudiu Dita, Monica Sandu, Marius Cristescu, Ovidiu Oprea soferul, Dan Artarus, Sebi Din sau secre Ramona incingeau tastele, spre disperarea lui Jingao si a lui Liviu Facaleata, aflat cu biroul alaturi de redactia noastra. Ce vremuri, imi amintesc cu nostalgie, cu toate ca au trecut doar 6 ani! Sau e mult de atunci?

Pe vremea aceea nu eram atat de disperati niciunul dintre cei enuntati mai sus. Numai ca pretentiile au crescut, saptamanalul a devenit cotidian, apoi au aparut numeroasele reviste, clubul FC Arges, televiziunea si, nu in ultimul rand, reteaua de hypermarketuri. Asa a ajuns sarmanul Liviu Facaleata, un om pe care l-am stimat enorm pentru puterea sa de munca si loialitate, sa plateasca pentru niste greseli amarate pe care le-au facut pana acum 99% dintre cei implicati in fotbalul romanesc. Dar, negustorul neprins...

vineri, 19 iunie 2009

Mor dupa Zero

Sa mor io, daca piesa astora de la Zero nu ma omoara! E criminala!

Automatele de taxat umane!

Ciudat, nu-i asa? In Pitesti au aparut de ceva timp automatele de taxat pentru parcari, un lucru pentru care am militat mult timp. Stiam de la Brasov inca din anii 2000-2001 ca sistemul merge foarte bine, in primul rand pentru ca nu foarte multi soferi accepta sa plateasca o taxa modica pentru parcarea masinii in centrul orasului, si atunci locurile de parcare libere se inmultesc, si in al doilea rand ca se strang destul de multi bani la buget pentru urmatoarele investitii.

Numai ca la noi, ca la olteni... Aceleasi angajate ale Primariei stau in parcari si "ajuta" soferii sa se descurce la aparat, numai ca de multe ori uita sa-i invete si baga cei 10 mii de lei vechi in buzunar si iti posteaza in parbriz un bon fictiv, asa, de ochii lumii...

O fi bine, o fi rau? E rau pentru Primarie, dar nici nu pot fi total impotriva, deoarece salariile bietelor femei sunt de mizerie si se descurca si ele cum pot, mai mult ca sigur din maruntisul strans peste zi, isi cumpara paine, ceva dulciuri pentru copii acasa sau tigari.

Singurii de vina pentru situatia asta suntem noi, soferii. Cand ne vom responsabiliza si vom achita cu demnitate si corectitudine banii la automat, nu va mai fi nevoie de aceste incasatoare, iar incasarile Primariei ar creste, la fel cum spera Petrom sa creasca Romania in responsabilitate...

Meet Somcherechi

Astazi am avut prilejul de a ma intalni in centrul orasului cu Danut Somcherechi, fostul capitan de echipa al Argesului. Era in tinuta lejera, la plimbare cu sotia si cu baietelul lui. Normal ca nu puteam scapa prilejul de a schimba cateva opinii si amintiri, deoarece Somi a fost unul dintre fotbalistii cu mare bun simt pe care i-am cunoscut vreodata. Mereu cu zambetul pe buze si amabil, Somi pare sa fie acelasi jucator din urma cu 10 ani, si-a pastrat silueta de invidiat si pofta de viata si de fotbal. Un om tonic, asa cum as dori sa fiu si eu, numai ca nu-mi iese aproape niciodata.

A ajuns la 36 de ani, desi asa cum spuneam pare sa aiba cu 10 mai putin, si vrea sa mai joace inca 2-3 ani, poate la Baia Mare, orasul de origine, poate in strainatate, in una dintre locatiile exotice ale Asiei. "Mi-a ajuns vacanta luata dupa desfiintarea Progresului", mi-a zis Somi, ingrijorat de soarta clubului care l-a lansat in fotbalul mare. "L-o retrograda, nu l-o retrograda... Dar ar fi pacat de o echipa asa frumoasa ca cea a Argesului si de un oras asa frumos". Somi a fost in vizita prin Pitesti, nu mai are locuinta aici, dar mi-a spus ca oricand are posibilitatea, trece pe aici deoarece il incarca pozitiv acest oras. Bravo lui!

joi, 18 iunie 2009

Corvoada omului bolnav

Stiam cate ceva, auzisem de la Mircea Badea si de la cunoscuti, dar nu-mi imaginam ca sistemul sanitar romanesc este atat de defect... Din fericire, nu am avut in ultimii 15-20 de ani probleme de sanatate atat de mari, si nici ai mei, incat sa fiu nevoit sa stau la cozi in fata cabinetelor medicale. De asemenea, nu stiam nici cum se elibereaza si se folosesc retetele compensate, gratuite sau mai stiu eu cum. Dar azi am vazut o parte a cancerului generalizat din acest sistem.

A trebuit sa alerg cu socrii pe la doctori, deh ei sunt mai batrani si mai au nevoie de consultatii, de retete, de analize si alte alea. Sculati de la ora 5 dimineata si postati in fata cabinetului de la Centru de Diagnostic pe la 6 si ceva, oamenii saracii au indurat multe umilinte. Hai sa nu zicem neaparat ca de la doctori, cat mai ales de la asistente si alti pacienti, si ei disperati sa nu piarda randul, fiindca si ei se chinuie pentru o amarata de reteta. Dupa pranz am crezut ca s-a sfarsit calvarul, numai ca apoi a trebuit mers la medicul de familie, care sa dea trimiterea catre un centru de recoltari de sange. Cozi, nervi si pe aici, tensiuni inutile pentru niste oameni care oricum stau destul de rau cu inima si sanatatea.

Si cand credeam ca aproape s-a sfarsit, adica a mai ramas doar sa mergem sa luam programarea pentru analize, exact atunci a venit lovitura in moalele capului! Cica sunt locuri la Laboratorul de analize abia pe 3 august! Poftim? 3 august? Adica peste o luna si jumatate? Da, 3 august!

Cum dracului cred guvernantii sau cei din sistem ca un om, care se prezinta la doctor fiindca il doare ceva si nu din hobby, poate fi multumit cu un asemenea raspuns? Adica eu ma duc la medic pentru a vedea ce ma doare, iar el imi zice: "Buuun, ia sa vedem ce ai. Stai jos. Acum iesi afara si intoarce-te peste o luna juma' si-ti zic atunci!". Culmea e ca pe 3 august, trimiterea nu va mai fi valabila, fiindca ea e buna doar o luna, asa ca va trebui reluata corvoada de azi!

Umilinta, numele tau este Romania!

PS - Socrii mei nu erau impacientati deloc, ba chiar pareau multumiti. Cica se putea si mai rau, sa le vina randul prin septembrie...

miercuri, 17 iunie 2009

Badea la Dinamo!

Lunile de pauza pe care mi le-am luat de la acest blog mi-au facut, paradoxal, si un bine, desi m-am framantat de multe de ori ca nu am timp sa ma asez la taste. Ma bucur ca nu am fost nevoit sa scriu de drama de la Dinamo, care este si drama mea... Ce a patit Dinamo in acest retur e de domeniul fantasticului, dar cei care au citit acest blog cu atentie isi aduc aminte ca am anticipat ca Unirea Urziceni va lua campionatul inca de la jumatatea turului!

Pacat ca s-a pierdut inca o oportunitate de a vedea echipa in Liga Campionilor, dar viata e lunga si pana la urma, din pensie mi-oi permite si eu sa merg la un meci al cainilor in UCL... Ca sa ma mai apuc acum sa-mi pun pe hartie trairile, sa spun cine este vinovat, e prea tarziu. Conteaza insa ce va fi in viitor, si viitorul sper sa fie cu Ionut Badea in locul lui Rednic!

Badea este revelatia campionatului, este cel mai inteligent antrenor din Romania, este foarte dispus sa se perfectioneze si, am mai scris, se va ajunge la un moment dat sa se scrie mai mult de el decat de cei din noul val, adica Razvan Lucescu sau Dan Petrescu. Cu el vreau ca Dinamo sa-si inceapa reconstructia, si stiu ca si el vrea la Dinamo!

PS - Merci Radu pentru ca m-ai impulsionat! Asa e, se facea luna, desi eu nu-mi dau seama cum trece timpul asa repede...