Faceți căutări pe acest blog

luni, 30 august 2010

Luna Dan Brown

Luna august a fost pentru mine "Luna Dan Brown" în ceea ce priveşte lectura. Nu exclusiv, fiindcă am strecurat printre cărţile acestuia şi alte titluri... Şi a fost o lună frumoasă! Am lecturat patru cărţi ale lui Dan Brown: Conspiraţia, Fortăreaţa Digitală, Îngeri şi Demoni şi Codul lui Da Vinci. Aşa cum era de aşteptat, ultima a fost cea mai mişto, caut acum să găsesc Simbolul Pierdut...

Ca un fost (şi, probabil, viitor) jurnalist, am fost atras în primul rând la cărţile lui Dan Brown de documentarea perfectă pe care a făcut-o! Aşa ceva mai rar, a riscat, mai ales în Conspiraţia şi în Fortăreaţă, să devină plictisitor şi să-şi piardă cititorul cu amănunte de specialitate şi cu termeni de neînţeles. De altfel, cele două mi se par şi foarte asemănătoare, un punct în minus pentru faptul că personajele şi acţiunea par a fi ca două picături de apă. Probabil că ele au fost scrise la câţiva ani distanţă, dar eu, care le-am citit cam în acelaşi timp, am sesizat că fata e identică, intriga la fel, ca şi personajul negativ, suspus într-o agenţie secretă a Statelor Unite (NRO vs NSA).

În schimb, Îngeri şi Demoni şi Codul lui Da Vinci au făcut toţi banii (expresie inutilă, întrucât cărţile le-am împrumutat de la Bibliotecă). Nu ar avea rost să mă apuc acum să povestesc acţiunea sau să fac sinopsisuri, toată lumea le-a citit sau măcar a văzut filmele. Acţiunea e excelentă, personajele, la fel, deja Robert Langdon e un fel de erou.

N-aş putea spune că Dan Brown a devenit scriitorul meu preferat, dar îmi place stilul lui foarte mult. Ast şi pentru că mi-a plăcut întotdeauna să intru în miezul societăţilor secrete (gen Masoneria), sau să citesc despre ele.

sâmbătă, 28 august 2010

Zero barat

Nu l-am cunoscut personal pe noul manager al lui FC Argeş, puştiulică ăsta de Cătălin Barbu, dar am avut ocazia să îl văd la o emisiune în direct şi să aud multe păreri despre el. Impresia pe care mi-am format-o este dezastruoasă. Un înfumurat penibil, care nu a realizat nimic în viaţă, care a promovat doar fiindcă, probabil, l-a lins în fund cum a putut mai bine pe Penescu, pentru că altfel nu se poate explica cum a putut trece de la onoranta funcţie de antrenor secund al echipei a treia a Argeşului, la cea de manager!

În emisiunea tv pur şi simplu mi-a venit să vomit! Atâta s-a lăudat singur, atâta şi-a aranjat părul cu mâinile, de parcă era Tom Cruise, pe puţin, atâta îngâmfare şi aroganţă la un loc!!! Doamne, mai există astfel de specii de oameni? E incredibil cum se ciufuzdea în direct, cum se lăuda singur, cât de frumos şi de bun este el! Fără pic de modestie, fără respect faţă de cei care au făcut ceva pentru FC Argeş, glorii pe care le-a criticat...

Şi ce se întâmplă ieri? Citesc un interviu cu el în TOP. Ziarul Peneştilor... Ca să nu credeţi că am exagerat cu ceva înj legătură cu băiatul ăsta, iată un fragment din interviu:
"Sunt un tânăr manager, care acum 10 ani, terminam junioratul la FC Argeş, avându-l ca antrenor pe Radu Constantin şi în acel moment niciun coleg de-al meu nu a fost promovat la echipa mare. În timpul acela FC Argeş pierdea fotbalişti importanţi cum ar fi Daniel Opriţa, Bogdan Stoica şi eu".

Deci el, un fotbalist important, a fost scăpat printre degete de club! Cine p..a mea a auzit de fotbalistul Cătălin Barbu? Unde dracu' a jucat ăsta, de se dă mai mare decât Mutu, poate şi decât Dobrin? Mi-a plăcut reacţia unui cititor (bine, au fost multe şi toate împotriva acestui Barbu, dar cu foarte multe înjurături):
"prostie si fudulie — Mircea 2010-08-27 19:48 - Şi zi aşa, domnu manager Barbu, FC Argeş a pierdut un jucător bun ca tine? Ia zi mah lingăule, şi după ce te-a pierdut Argeşul, unde te-ai dus şi unde ai făcut performanţă? Pe la ce cluburi din Bundesliga ai activat, sau nici nu ştii ce e aia?Află că pe vremea când FC Argeş pierdea imbecili ca tine, producea în schimb FOTBALIŞTI precum Mutu, Dică, Neaga sau Coman. Ce să-ţi fac mah nenorocitule dacă n-ai fost la nivelul lor, te-ai dus să speli closeturi în Germania. Şi vii tu acum, ultimul handicapat, şi te descotoroseşti de Ianovschi, adică tocmai cei care i-au produs pe FOTBALIŞTII pe lângă care eşti un ZERO BARAT!"

Până una-alta, FC Argeş a ajuns ciuca bătăilor şi nu ştiu cine ne mai salvează de la retrogradarea în Liga a III-a! În mod sigur, managerul de succes Cătălin Barbu acolo ne va duce!

vineri, 27 august 2010

Undo

Ce simplu e la calculator: ai greşit ceva, dai undo şi gata, poţi să reiei fraza sau desenul de unde e bine... Dacă ar fi existat un undo şi în viaţa erală, ce bine ar fi fost! Nu aş fi dat foarte multe, pentru că de multe ori e bine să-ţi şi asumi ce faci în viaţă, dar de câteva ori aş fi apăsat pe click tare şi cu siguranţă! Aş vrea să dispară din jurul meu anumite persoane, anumite evenimente, să-mi creez eu propria viaţă, pe care aş fi vrut s-o am.

Din păcate, încă nu suntem roboţi sau calculatoare... Măcar un hide, un erase, ceva...

Tare

Şeful spune un banc tare. Toţi râd în hohote, în afară de un singur angajat.
- Tu de ce nu râzi? îl întreabă colegii.
- Păi, eu oricum îmi dau demisia mâine!

miercuri, 25 august 2010

Mi-e dor de...

- vacanţele petrecute la ţară pe vremea copilăriei, când ne strângeam opt verişori şi ne jucam cât era ziua de lungă, seara mâncam mămăligă cu lapte bătut şi brânză, de la caprele cu care nimeni nu voia să meargă, când citeam la lumina lumânărilor, fiindcă nu se inventase becu' şi dimineaţa plecam în vale după apă de la fântână, cu două găleţi de 10 litri în mâini şi făceam o oră înapoi până acasă...

- de prăjiturile cu nucă făcute în casă de mama...

- de serile de la bloc, când se oprea curentul şi noi jucam pe un întuneric total "pititea", "flori, fete, filme sau băieţi" sau "telefonul fără fir", fro' două'j'dă copii...

- de apartamentul ca o cutie de chibrituri în care am copilărit, unde mă jucam fotbal în sufragerie cu fratele meu şi spărgeam oglinda de la toaleta mamei...

- de ursuleţul meu de cauciuc cu care am plâns în braţe o zi întreagă, după ce l-am regăsit la întoarcerea de la mare...

- de vacanţele de câte o lună şi jumătate petrecute la Năvodari cu cortul, cu ai mei...

- de multe altele, în concluzie: DE COPILĂRIE!

luni, 23 august 2010

Sunt domn... de companie

Sâmbătă am debutat într-o nouă carieră: cea de domn de companie. Un fel de damă de companie, dar un termen mai select, ţinând cont că am ţinut companie unei prietene de familie la o nuntă, la care bărbatul ei şi prietenul meu nu a putut merge. Şi, aşa cum le-am promis prietenilor de la clubul de lectură, am să povestesc cum a fost prima experienţă în calitate de domn de companie.

Aşa că pus la patru ace (costum H&M, cămaşă Zara Man, pantofi de la John - asta aşa, ca să sune bine pentru cei care nu sunt din Piteşti, că restul ştiu ce e Gionu' - şi Prada socks - a se citi aşa cum am scris, nu Prada sucks), am descins dintr-un Mercedes clasa E la Castel. Petrecerea a fost super tare, meritul principal avându-l cei cinci băieţi de la Câmpulung, care au făcut un show senzaţional, aşa cum am mai văzut doar la Călin Geambaşu în 2007.

Am avut chef să mă dau în spectacol, nu o mai făcusem de mult, să dau frâu liber distracţiei... Am participat la toate nebuniile de acolo, chiar şi la Dansul Pinguinilor numai pentru bărbaţi! Credeţi-mă, de pe margine nu cred că era o imagine tocmai măgulitoare pentru noi, dar cel puţin fetele au râs cu gura până la urechi... Şi cred că aş fi câştigat şi un premiu, dacă acel concurs de rezistenţă la Braşoveanca ar fi fost răsplătit cumva! Păi cu cine s-au gândit ei să se pună, cu mine, care fac jogging până la 10 km pe zi şi cu partenera mea, născută... în Braşov? Numai noi ştim ce viteză aveam la final, cred că eram pe FW 8x sau chiar 16x!

Şi ca să nu se spună că doar am mâncat, am băut şi m-am distrat până la 6 dimineaţa, am rămas şi cu câteva maxime de mare valoare din folcloru' românesc:
- "Cu ce m-am ales în viaţă: ce-am băut, ce-am mâncat, şi ce am strâns în braţă!"
- "Lucru mare-i omenia, mai presus ca bogăţia"
- "Cine cântă şi petrece, mai uşor prin viaţă trece"

So, cine nu are partener pentru nunţi, botezuri, cumetrii, etc, apelaţi cu încredere!

PS - Între timp, s-a consumat şi a doua experienţă, semn că meseria e de mare viitor! Am fost cu Oana la filmul Ucenicul vrăjitor, cu Nicholas Cage şi Monica Bellucci. Mişto fantasy, dar mai mişto a fost Monica, părerea comună a mea şi a Oanei fiind că e din ce în ce mai frumoasă, chiar dacă a trecut de o mie de ani (vârsta ei din film)! Zilele viitoare am invitat-o şi eu pe Oana, i-am acordat revanşa, pentru Întâlnire explozivă, aşa că se poate numi d(o)am(n)a mea de companie! Oi fi zis ceva rău...?

vineri, 20 august 2010

Să plătesc pentru piraterie?

Am spus-o de mai multe ori pe blog, aici, sunt total împotriva pirateriei, de orice fel, cu accent pe muzică şi filme. Recunosc că în tinereţe mai dădeam şi eu jos de pe net filme, dar de mai bine de un an nu am mai făcut-o. De ce? De ce să fur munca unuia care a tras din greu pentru filmul sau muzica respectivă? Nici mie nu mi-ar conveni să nu mi se plătească pentru munca mea...

Buuun... Să intru în subiect: termin eu de citit Marile Speranţe, superba, minunata carte a lui Dickens. După două zile de bocit, după ce mi-am revenit, mi-am zis că e cazul să revăd neapărat filmul, cel pe care, mi-aduc perfect aminte, l-am văzut în 1998! Cel cu suava Gwyneth Paltrow, cu frumuşelul Ethan Hawke şi cu inimitabilul Robert de Niro.

Purced către centrele de închiriat pe care le cunosc, erau trei în Piteşti. Constat că două s-au închis, iar la al treilea am o surpriză destul de neplăcută. Tipul de acolo, pe care-l stimez, fiindcă este doxă în istoria filmului, îmi spune că nu are DVD-ul, dar mi-l poate aduce în schimbul a 100 de mii de lei, pe un CD. Hmm... Îi spun respectuos că nu sunt de acord, altfel l-aş fi dat de mult jos de pe net, la care el mă cam persiflează! Puţin a lipsit să-i spun că eu nu piratez, şi cu atât mai mult, nu plătesc pentru ca altcineva să pirateze...

Acum să văd unde dracu' găsesc filmul, că sunt disperat! Dacă îl are cineva pe DVD, please!!!

PS - Şi ca să mă laud un pic: cu cine credeţi că am alergat azi de dimineaţă? Am avut companie selectă: arbitrul FIFA Alexandru Tudor!!! Super!

luni, 16 august 2010

Câinele e pieton?

Am fost oprit azi de Poliţie. Staţi liniştiţi, n-am luat amendă. Oricum nu aş fi plătit-o, mai am două neachitate. Aştept să le plătesc la anu', odată cu impozitul... Vorba unui prieten de pe Facebook: "Rog miliţienii să nu-mi trimită amenzile acasă, pentru că nu sunt acasă!". Am discutat frumos cu nenea poliţaiu', iar el a fost înţelegător şi m-a lăsat să plec. Dar dacă vă spun de ce m-a oprit...

Eram pe bulevardul Brătianu, în dreptul Primăriei, mergeam spre Magnolia. La trecerea DE PIETONI de acolo, o maşină de pe prima bandă era oprită, semn că dă prioritate cuiva să treacă strada. Din depărtare privesc şi încetinesc, dar nu văd pe nimeni, aşa că nu opresc, ci trec peste trecere. La roata mea, un căţel! Nu am dat peste el, mai avea un metru până la mine. Merg mai departe şi în dreptul IPJ-ului văd un poliţai. Hopa, îmi trag repede centura de siguranţă, dar omu' albastru mă vede şi-mi face semn să trag pe dreapta... Damn it!

Vine la geam şi nu-mi cere actele, mă întreabă decât dacă ştiu de ce m-a oprit. "Că n-am oprit la trecere?", întreb eu şmecher... El râde şi zice: "Nu, pentru că nu aveaţi centura pusă". "Dar acum o am, până atunci am fost sigur că nu mi se întâmplă nimic, dar dintr-odată mi s-a făcut teamă şi am zis să mă asigur"...

Bine, am văzut că oricum poliţaiu' nu avea chef de procese verbale şi altele, drumul fiind prea aglomerat, de-aia mi-am şi permis să glumesc cu el. Dar sincer vă zic: am crezut că m-a oprit pentru că nu am am stat la zebră! Şi, normal, întreb şi eu: "Câinele e pieton"?

PS - Apropo de câini... M-am dat deştept şi am vrut să fac o aroganţă zilele astea, iar acum stau şi-mi ling rănile...

luni, 9 august 2010

Pe invers

Aţi condus vreodată o maşină cu volan pe dreapta? Eu nu, dar în Malta am stat în stânga şoferului şi mi s-a părut foarte ciudat, îmi venea să mă feresc de maşinile care veneau din faţă sau să întind mâna spre volanul inexistent. E un sentiment ciudat să faci ceva, pe invers.

Azi am fost rugat să ajut la instalarea unui router wireless şi la efectuarea unei conexiuni la internet pe un laptop... arab! În afară de faptul că am lucrat "în orb", bănuind doar pe unde apăs şi ce scrie pe acolo, mi-a fost extrem de greu să mă obişnuiesc să caut "X-ul" de la Close în colţul din stânga sus şi să introduc literele şi cifrele, de la username, password sau de la IP, de la coadă la cap!!! Bine că pe acel Packard Bell era instalat Windows 7 pe care-l cunosc binişor şi că ştiu literele pe tastatura qwerty pe de rost, că altfel nu ştiu ce făceam!!!

duminică, 8 august 2010

Kangoo Jump

Navingând în derivă azi, am dat peste un site care e rudă cu mine: www.kangooaerobic.ro. Astfel am descoperit şi eu că există un sport, numit kangoo jump, este o latură a aerobicului, cu particularităţile sale. Cea mai vizibilă e aceea că mişcările sunt efectuate în ghete speciale, numite kangoo boots. Când le-am văzut, mi-am adus aminte că am văzut în primăvară, în Herăstrău, un tip cu ghete dintr-astea, alerga pe alee şi făcea nişte sărituri uimitoare!

Ce e senzaţional, dacă aveţi curiozitatea de a intra pe site-ul lor, e că acest sport îţi face un abdomen incredibil! Vreau şi eu, vreau şi eu! Nu mai vorbesc de modelarea întregului corp... Sunt şi comentarii interesante, nu numai poze, testimonials din partea celor care practică deja de ceva timp kangoo jump. Păcat că nu sunt ore şi în Piteşti, dar nu e exclus să apară, fiindcă am văzut că au venit deja cei de la Bucureşti de două ori pe aici: odată la Piteşti şi altă dată la Bascov.

vineri, 6 august 2010

De ce e frumos fotbalul!

Da, fotbalul e frumos! Poate că nu mulţi sunteţi de acord cu mine, fiindcă nici eu nu sunt, dar câteodată fotbalul poate fi frumos. Foarte frumos! Şi pe gustul femeilor sau non-microbiştilor...

Luaţi ca exemplu filmuleţele de mai jos. O echipă de anonimi din Islanda, acolo unde fotbalul se joacă după programul de pescuit, a reuşit să aducă zâmbetul pe faţa a sute de milioane de microbişti din întreaga lume, fie că sunt rivali sau ţin cu aceeaşi echipă. După fiecare gol marcat de ei, islandezii pun în scenă câte un rol, cu care îşi manifestă bucuria. Uitaţi-vă la filmuleţe, sunt foarte scurte, şi spuneţi-mi voi dacă nu le ţineţi pumnii de acum încolo, ca să dea cât mai multe goluri!

PS - Asta e postarea mea cu numărul 400 pe blog!









Curcă, frumoase golurile, nu-i aşa?

Am devenit un nesimţit! Aseară, la Hajduk - Dinamo 3-0, am realizat că nu mă mai tăvălesc pe jos de nervi din cauza cretinilor din apărarea lui Dinamo, aşa cum o făceam cu ceva timp în urmă, că nu mai înjur, că nu-mi mai vine să arunc televizorul pe geam... Pur şi simplu priveam în gol! Aşa cum a privit şi minunatul nostru portar Curcă, nimic altceva decât o copie cu cioc a lui Dolha...

Oare de ce, m-am întrebat? Nu mai iubesc pe Dinamo? Nu mai tremur de emoţie când îi văd pe jucători intrând pe teren? Nu mai rezonez la imnul suporterilor, care-mi sună permanent în cap, ca şi când aş fi pe stadion? Nu, din fericire nu e nimic din toate astea! Pur şi simplu m-am obişnuit. Am realizat că a juca fără portar e deja tradiţie la Dinamo şi a pune patru jaloane în apărare în loc de patru fundaşi care te iau cu fulgi cu tot e o strategie îndelung exersată, mai ales de conducerea dinamovistă. Cum să mă mai enervez, când plec din start cu realitatea că orice şut pe poartă e gol şi orice apropiere a adversarului de careu e raid de periculozitate maximă?

Exact acum o săptămână scriam, tot pe blog, despre cât de mult a schimbat-o în bine Andone pe Dinamo. Rămân la aceeaşi părere... Dar mai scriam şi cât de descoperiţi suntem în apărare, iar pe Curcă îl făceam Curcă beată. Nu mai ştiu cine, mi-a reproşat că Curcă (nici nu merită să evit cacofonia) e bunicel şi a apărat bine în primele meciuri. Vai mama lui de portar, care nu ştie să prindă o minge şi le boxează pe toate...

"Ce nu înţeleg eu e cum mama dracului nu reuşim să ne întărim exact acolo unde am avut probleme mari în ultimii trei ani: în poartă şi în apărare. A trecut vara şi nu am fost în stare să luăm un portar valoros! Am rămas să ne bazăm pe Curcă, ce are aceeaşi valoare cu numele pe care-l poartă! Şi beată, pe alocuri... Dolha e catastrofă, în schimb aducem pe Bălgrădean şi Naumoski, nişte rezerve. Ce naiba mă, nu puteau să-i dea 250 de mii de euro lui Dani Coman şi să renunţe la toţi ăştia patru, care mai mult ca sigur că, împreună, îi costă mai mult? Şi când îl ai pe Coman, nu-ţi mai trebuie decât un portar de la juniori, rezervă..."


Aseară Curcă ne-a tras-o din nou! A luat trei goluri de tot căcatul, mai bine îl opream pe Claudiu Niculescu şi-l băgam în poartă, că-şi dădea sufletul mai mult decât acest animal care-şi bate joc de câini. De toţi cei mulţi, care suferă în faţa televizorului. De Scarlatache, Moţi, Homei şi Pulhac nu mai vorbesc, am spus-o de multe ori pe blog, aici, că nu au ce căuta la Dinamo. Valoarea lor nu e nici de Dinamo 2. Am ajuns să-l regret pe Blay, să tânjesc după Lucică Goian, alt mare fost gafeur...

Păcat de Torje, păcat de ambii Cristea, păcat de Niculae, de Kone, de N'Doye! Nu or fi toţi fotbalişti mari, dar, frate, pun osul la rupere... Păi Torje aseară devenise el fundaş, că în grija lui Scarlataş...

Aş cere ca Borcea şi Badea să fie împuşcaţi sau bătuţi cu pietre de suporteri, pentru că o vară întreagă nu au fost în stare să aducă doi fundaşi centrali şi un portar şi pentru că nu au reuşit să-l legitimeze pe Helder. Dar dacă îi omorâm şi pe ăştia, intrăm dracu' în faliment... Mai bine stau şi aştept... Încă un an, şi încă un an... Tot pe blog am spus: nu contează că alte echipe româneşti merg bine an de an în Europa, eu aştept ca măcar un an să dăm lovitura. Sunt răbdător, mai am vreo 35-40 de ani de trăit...

Până atunci, l-aş întreba totuşi pe Curcă: au fost frumoase golurile? Că de la televizor au părut frumoase, dar nu ştiu cum s-au văzut de aproape...

miercuri, 4 august 2010

Kaka Maka

GE-NI-AL !!!

Mulţumesc Radu şi felicitări Divertişilor!

Până la moarte

S-a încheiat sondajul şi mă bucur că prietenii deja mă cunosc. La întrebarea: "Ce fel de câine credeţi că sunt?", 100% dintre răspunsuri au fost: "Până la moarte". Pentru cine nu ştie, ăsta e sloganul suporterilor dinamovişti...

marți, 3 august 2010

Sunt bolnav de cancer în stare terminală

Asta o să fie replica mea adresată celor care se mai miră "Vaaai, cât ai slăbit! Eşti bolnav?". Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă întâlnesc cu oameni pe care nu i-am mai văzut de cel puţin o jumătate de an şi care se uită cruciş că am dat câteva kile jos. Sigur, mă uit în oglindă şi văd şi eu că m-am mai tras la faţă, dar în rest am un tonus muscular formidabil, pe care nu cred că l-am avut în viaţa mea!

Lumea nu mai ştie să facă deloc complimente?

Sunt sigur că uimirea lor va fi mai mare când vor auzi "boala" de care sufăr!

luni, 2 august 2010

Testament Antigona

În week-end am dat gata două cărţi, pentru că pe căldurile astea, în afară de plajă şi citit nu prea ai ce face. Iar dacă le şi combini, e şi mai mişto. E vorba de Testamentul, de John Grisham şi Antigona, de Sofocle. Total diferite...

Despre prima nu prea am ce spune, decât că autorul a dezvoltat o idee bună pe vreo 450 de pagini, deşi putea să salveze pădurea şi să o comprime la maxim 100... Asta pentru că am intuit de la început deznodământul poveştii, iar schimbarea radicală petrecută în penultima pagină a fost, cred, mai degrabă ideea editorului, decât a autorului, pentru a-l lăsa mască pe cititor. Dar nu prea mai era nevoie, era deja târziu... În câteva cuvinte, miliardarul american Troy Phelan e pe moarte şi îşi scrie testamentul. Cei şase copii şi fostele trei neveste de-abia aşteaptă să scape de datorii cu cele 11 miliarde de dolari care urmează să le vină, numai că Troy le-o trage original şi lasă întreaga avere unei fete din flori, acum în vârstă de 42 de ani, despre care nu ştia nimeni nimic. Misionară a Domnului la graniţa dintre Brazilia şi Bolivia, Rachel refuză moştenirea fabuloasă, pe care o lasă asociaţiilor de binefacere. Banal, nu?

În schimb, m-a surprins Antigona pentru cât de bine e scrisă şi cât de actuală e. Recunosc că e o alegere ciudată, dar nu o citisem niciodată, şi am cunoscut odată, demult, pe cineva cu numele Antigona, şi nu-i ştiam povestea...

Antigona, fiica lui Oedip (cel căsătorit cu mama lui), sfidează porunca actualului rege al Tebei, Creon, şi îl înmormântează creştineşte pe fratele ei Polinike. Creon decisese ca Polinike să rămână neînmormântat fiindcă a atacat Teba ca duşman, provocând moartea fratelui lui bun, Euridice. Antigona îşi înmormântează ambii fraţi, apoi acceptă pedeapsa lui Creon cu demnitate:

"E aşa frumos să mori
Cu sufletu-mpăcat! Voi hodini cu cel
Ce mie mi-a fost drag, cui dragă eu i-am fost
Şi sfânta vină-mi va fi fost. Mai îndelung
Vom fi-ndrăgiţi de morţi, decât de cei ce-s vii
În ţărnă voi dormi pe veci!"

Problema apare pentru regele Creon atunci când fiul lui cel mic şi iubit, Hemon, îi reproşează că a luat o decizie gravă şi radicală faţă de iubita lui, Antigona. Creon îi cere lui Hemon să renunţe la dragostea pentru Antigona, fiindcă el nu va da înapoi de la pedeapsa pe care i-a dictat-o fetei lui Oedip, cu toate că Oedip, regele de dinaintea lui, i-a fost prieten devotat.

"Pe-ale cetăţii rânduieli să le păzim
Şi cârmuiţi de vreo femeie nu ne vrem
De-ar fi să fim din cârmuire răsturnaţi,
Măcar să fim de-un om, dar de-o muiere nu!"

Super asta cu muierea, nu? Ei bine, aflând ce vrea să facă regele, proorocul oficial Tiresias (un fel de Neti Sandu al Tebei) vine într-un suflet şi îi spune lui Creon că e o mare greşeală, ce va atrage după sine numai tragedii.

"Gândeşte fiul meu, toţi oamenii greşesc;
Când însă ai greşit, dar vrei s-o-ndrepţi, atunci
Nu te-ndărătniceşti, eşti înţelept... Vei fi
Şi fericit! că-mbăţoşarea în greşeli,
Să ştii, greşeli cu droaia trage după ea."

Deşi se sperie puţin, fiindcă ţinea întotdeauna cont de ce-i prezicea Tiresias, regele Creon o ţine pe-a lui şi o pedepseşte drastic pe Antigona pentru că i-a încălcat porunca şi l-a înmormântat pe Polinike. Răzbunarea zeilor e cumplită: atât Hemon, cât şi regina, soţia lui, îşi curmă viaţa, nemaisuportând să trăiască alături de un om fără nici un pic de suflet. Tragedia se termină cu un rege Creon dărâmat, fiindcă ştie că numai orgoliul lui prostesc i-a răpus două fiinţe iubite.

Ce m-a surprins foarte mult la această poveste este însă opinia Antigonei despre pierderea unui frate, opinie care se pare că a dat mult de gândit filosofilor greci, secole de-a rândul. Ea spune că decât să-şi piardă un frate, mai bine îi murea soţul sau un fiu, fiindcă un bărbat sau un copil poate să mai găsească/facă, dar un frate, odată pierdut, nu mai poate fi înlocuit, fiindcă părinţii ei nu vor mai putea concepe un copil! Ciudat, nu?

Şi în încheiere, tot în Antigona am reţinut o superbă odă dedicată omului, pe care v-o transcriu aici. Cine are răbdare s-o citească, nu va avea nimic de pierdut:

"În lume-s multe mari minuni,
Mai mari ca omul însă nu-s!
Purtat de vânt, străbate mări,
Prin hulă şi prin val spumos,
Prin val vuind vijelios.
El an de an, fără istov,
Cu plugul lui tras de catâri,
Răstoarnă brazda în pământ,
O,-n veci neistovit pământ!

Născocitor, a prins în laţ
Jivinele de prin păduri
Şi păsările din văzduh;
A prins în iţe de năvod
Şi peştii din adânc de mări;
Mai cad tot în capcana lui
Şi fiarele de prin câmpii
Şi de prin munţi - viclean ce e!
Pe armăsarii încomaţi
I-a înhămat, i-a pus în jug,
Cum a înjugat el de prin munţi
Pe taurii cei ne-mblânziţi.

El, singur, zborul gândului
Şi-al vorbii dar le-a dibăcit
Şi ştie-a cârmui cetăţi.
A izbutit a se feri
De geruri aspre şi furtuni,
Că-i spornic tare-n născociri!
Şi tot ce fi-va, va-nfrunta;
Pe Hades doar a-l ocoli
El nu va izbuti nicicând,
Măcar că leacul multor boli
Ce n-aveau leac, el le-a găsit!

duminică, 1 august 2010

Ce mănânc azi?

Deocamdată mâncăm carne, tocăniţe, supe, fructe sau salate, dar nu peste mult timp vom ajunge să îngurgităm nişte paste concentrate cu tot aportul nutriţional, sucuri puternic vitaminizate sau batoane care fac cât o masă. Cam cum am văzut în Arabella, acum vreo 25 de ani.

Mi-am dat seama de asta după o discuţie cu un prieten, când am realizat că ieri am mâncat ţinând cont în primul rând de Omega 3, carbohidraţi, fibre şi antioxidanţi pentru anihilarea radicalilor liberi.

Poftă bună!