Faceți căutări pe acest blog

duminică, 26 iunie 2011

Vodafone spamerul (1)

De ceva timp (cam un an), Vodafone a găsit clientul preferat pentru a-l spama: pe mine. Tac şi înghit. De fapt, citesc. Toate prostiile lor. Fiindcă deja telefonul meu a ajuns la limita de 500 de sms-uri, m-am gândit că ar fi cazul să şterg toate porcăriile primite de la Vodafone. Dar nu înainte de a vă împărtăşi şi vouă câte ceva din înţelepciunea lor. Fiind vorba de muuuulte mesaje, o s-o fac în serial. Mai întâi, uite ce mi-a scris la sfârşitul anului 2010 că voi avea parte în 2011. Un fel de horoscop:

HOROSCOP SCORPION
- Luni favorabile:
lunile Mai şi Iunie vor fi cele în care te vei simţi cel mai împlinit pe partea sentimentală şi vei fi mai mulţumit
- Noroc: 2011 îţi va aduce mai mult noroc când vine vorba de bani şi de obţinerea lor. Ai şansa să profiţi de câteva ocazii foarte bune
- Dragoste: vei avea senzaţia că nu se întâmplă nimic special legat de viaţa ta sentimentală, însă la vară te vei lăsa ispitit de către cineva

Golazo, golazo, golazo!

Golul cu care Mexicul a învins SUA în finala Copei America l-a înnebunit nu numai pe simpaticul comentator mexican, ci întreaga lume. Giovani Dos Santos, despre care am mai scris aici şi pe care l-am cunoscut personal la Barcelona, are ceva din Messi şi nu am înţeles niciodată de ce Pep Guardiola nu l-a păstrat, ci l-a vândut la Tottenham. Poate pentru că doi de Messi nu pot juca în aceeaşi echipă... Priviţi numai ce gol a putut să dea americanilor!

PS - Deci comentatorii de limbă spaniolă îmi plac la nebunie, pentru stilul incredibil în care se bucură la goluri. Ăsta e criminal şi cum îl alintă pe Chicharito Hernandez, copilul minune al lui Manchester United: "Il Chicharito! Il Chicharito, Chicharito, Chicharito! Ay, ay, ay!", ca în refrenul de la Meneaito! :))

vineri, 24 iunie 2011

Cât e şpaga, frate?

Stau pe o terasă în centrul Bucureştiului. Frumuşică... Destul de scumpă pentru amplasamentul ei, adică pe trotuarul unei străzi extrem de aglomerate... Stradă pe care se circulă cu greu, fiindcă sunt maşini parcate şi pe o parte, şi pe alta.

Pe căldura asta, singurii care se zbat sunt nişte ţigănuşi, care caută locuri goale de parcare şi îi direcţionează din mişcări ample pe şoferii care doresc să oprească. Ştiţi fenomenul... Dacă nu v-aţi lovit direct de el, măcar de la ştiri sau din articolele de ziar.

După vreo juma de oră de privit această activitate intensă, mă decid să fac nişte calcule şi să sondez puţin piaţa câştigurilor. 2 din 3 şoferi le dau şmecheraşilor ăstora bani. 5 sau 10 lei, în funcţie de cât are omu' schimbat. Ţiganii nu întind mâna, dar din priviri te obligă să-i dai ceva... Unul din trei le dă cu flit. Curajoşi tipi, dar cam puţini. Pe străduţa asta, până la un cot, dincolo de care nu mai văd, sunt parcate 75 de maşini. Deci 50 de şoferi plătesc între 5 şi 10 lei. Deci câştigul mardeiaşilor, zilnic, este:


7,5 lei (media plăţii) x 12 ore (între 8:00-20:00) x 50 şoferi = 4.500 lei


Fraţilor, deci ăştia fac 45 de milioane zilnic pe o singură străduţă din Bucureşti! Şocat după acest calcul minim, zic eu, fiindcă eu cred că sunt şi mai mari câştigurile, mă uit după aparatele de taxat ale Primăriei. Nu există! Cum, Primăria Bucureşti nu taxează parcarea în oraş? E posibil aşa ceva? Până şi în Piteşti se taxează cu 1 leu pe oră, şi mi se pare foarte civilizat pentru oamenii civilizaţi să dea 1 leu, dar să-şi ştie maşina în siguranţă. În schimb, văd panouri peste tot cu parcarea interzisă. Da, da... De parcă ar ţine cineva cont de ele.


Normal, imediat îmi vine în cap întrebarea: Frate, cât o fi şpaga lunară? Şi unde se duce, pentru ca primarul, viceprimarii, primarii de sector, Consiliul Bucureştiului şi toate organele de conducere ale Capitalei, din tot spectrul politic, să închidă ochii?


Vă daţi seama cât ar fi încasările Primăriei, dacă bucureştenii i-ar scuipa între ochi pe ţiganii ăştia împuţiţi şi ar plăti 2 lei pe oră la aparatele de taxat?


În primăvară am fost la Szeged, în Ungaria. Acolo o oră de parcare e aproape 10 lei şi, dacă nu ai cumpărat tichetul de la chioşcurile de presă, te-a luat dracu'! Poţi să-ţi vinzi maşina liniştit ca să-ţi plăteşti amenda. Ungurii te amendează cu câteva zeci de milioane bune şi dacă ai pus tichetul în aşa fel încât să nu poată fi citit bine prin parbriz! Dar stai, vorbim deja de altă ţară şi altă civilizaţie...

joi, 23 iunie 2011

Evanghelia după Jobs

O singură nedumerire am: după ce citește din Evanghelie, îi dă Shut Down și apoi le dă ecranul mirilor la pupat?

miercuri, 22 iunie 2011

Să ne tot trageți pe dreapta!

Examen de capacitate, azi, la matematică:

Se dă o mașină bună, cu acte lipsă și cu un șofer plictisit, care merge cu viteză regulamentară de la punctul A la punctul B. La mijlocul drumului, la punctul A1, șoferul este văzut de oamenii legii vorbind cu nesimțire la telefon. Să se afle suma amenzilor primite și să se calculeze numărul de zile în care conducătorul auto va sta la cozi să-și recupereze talonul de înmatriculare și plăcuțele de înmatriculare.

Ei bine, dacă școlarii ar fi avut astăzi o astfel de problemă de rezolvat, sigur șmecherașii care nu au pus în viața lor mâna pe manualul de mate ar fi fost punctați mai bine decât copiii inteligenți sau tocilarii. Asta pentru că ar fi dat un răspuns la bâză, adică exact cum s-a și întâmplat cu mine, la Costești. Polițistul respectiv a făcut bâză de Codul Rutier, s-a amuzat că nu a mai găsit niciodată un om atât de în neregulă, și i-a dat drumul! Adică mi-a dat drumul pe străzi așa, nepenalizat!

Mulțumesc Poliția Costești! Nu promit că nu o să mai fac, dar cel puțin asigurarea RCA, expirată de fix 16 zile, am s-o reînnoiesc! Când mi se aduce aminte de ea într-un mod așa de frumos, nu am cum să nu mă revanșez!

vineri, 17 iunie 2011

Profesori de lemn

"O şcoală integratoare, care să aducă plus valoare reuşitelor şcolare şi nevoilor de dezvoltare comunitară. Viziunea noastră reprezintă îmbinarea tuturor formelor şi metodelor educaţionale pentru formarea şi certificarea competenţelor, cu care să se intervină în construirea unui mediu prielnic de dezvoltare continuă a cetăţeniei democratice, în cadrul comunităţii locale, care să valorifice experienţele, rezultatele, resursele şi valorile naţionale şi universale."

Şi ne mai mirăm de ce ies copiii tâmpiţi...

miercuri, 15 iunie 2011

100 de ani

Da, atât ar fi împlinit astăzi bunicul meu din partea mamei, dacă ar fi trăit. Poza pe care am găsit-o în sertarul cu amintiri a fost făcută în 1996, adică la 85 de ani. A mai dus-o trei ani şi a murit de bătrâneţe.

Popa Barbu. Popa era numele de familie. Un bătrânel foarte simpatic, blajin, liniştit, cu mare dragoste de Dumnezeu, care a crescut şase copii în cea mai curată credinţă şi cinste faţă de oameni şi lucruri. Şi n-a fost uşor, deoarece peste el au trecut două războaie şi o criză dură.

Îmi amintesc că în vacanţele petrecute la Cocu (judeţul Argeş) era partenerul nostru de joacă. Ne strângeam toţi verii, eram tot timpul peste 10 bucăţi şi ne distram la maxim în micuţa, dar încăpătoarea gospodărie de la marginea unei păduri superbe. Iar tataie Barbu ne supraveghea şi de multe ori intra în jocul nostru. Seara, ori ne citea (la vârsta de 80 de ani lectura fără ochelari), ori ne povestea aventurile lui din Rusia, din timpul celui de-al doilea război mondial. Ce vremuri...

Cu tataie Barbu am şi una dintre cele mai importante amintiri din copilărie! Eram mic, poate 10 ani, maxim 12... Ne jucam la ţară ca de obicei, când verii mei m-au supărat fiindcă nu voiau să mă includă în echipa de fotbal. Le-am zis: "Eu plec acasă"! "Pleacă"! Şi am plecat... Am luat-o pe jos vreo 10-15 km, după care m-a pescuit de pe drum o betonieră de la tata de la serviciu. Eram mort! Ca în filmele cu proşti, şoferul m-a văzut pe drum şi s-a întrebat, într-o doară, "bă, ăla n-o fi băiatu' lu' nea Mihai?". Şi era...

Singurul care s-a sesizat că lipseşte Adi a fost tataie. După ce i-a certat p-ăilalţi că m-au lăsat să plec, la vreo două ore după ce dispărusem s-a apucat să-mi ia urma. Mai întâi, şi el, tot pe jos. Apoi s-a suit într-o rată. La un moment dat, a văzut un copil care semăna cu mine. A urlat la şofer să-l lase acolo şi l-a strigat pe puştan: "Mă, Adiţă! Vino-ncoa'". Dar ăla s-a speriat şi a luat-o la fugă... Bunică-meu, după el... Săracu', a sărit garduri, podeţe, a alergat câteva uliţi, ca să-şi dea seama la final că nu eram eu! Toată ziua m-a căutat, abia seara a ajuns, terminat, la Piteşti, să le dea alor mei vestea cea rea! După ce eu făcusem un somn de mai mare dragul...! Credeţi că mi-a zis ceva? M-a luat a doua zi la ţară şi o lună de zile a povestit în tot satul păţania lui, glumind el însuşi de ceea ce a putut să i se întâmple.

100 de ani! Oare oi trăi s-ajung la vârsta asta?

sâmbătă, 11 iunie 2011

Pacea interioară

Şi-am fost la Kung Fu Panda 2! Simpatic, uneori hazliu, mai mereu deconectant. Păcat că a fost 3D... Frumos a fost că după vreo juma de oră au intrat trei malaci în sală şi s-au aşezat fix în spatele meu. Mă aşteptam din moment în moment să fiu brutalizat fizic sau sonor de aceste brute, dar se pare că au venit la film ca să-şi redescopere dulcile amintiri din copilărie. Fiindcă râdeau şi se gudurau ca nişte plozi nătângi! Iar eu, cu ocazia asta, mi-am descoperit pacea interioară.

Apropo de pace interioară, este lait-motivul care traversează filmul ca un fir roşu (na, că parcă fac comentarii ca pe vremea liceului). Oricum, de pacea interioară pe care încearcă să şi-o găsească Po se leagă cele mai bune poante. Şi, cu ocazia asta, mi-am amintit şi de un banc super-tare:

Cică, dacă vrei să-ţi găseşti liniştea şi pacea interioară, nu trebuie să faci mare lucru, ci să te concentrezi puternic, să-ţi elimini toate gândurile negative şi să le înlocuieşti cu imagini angelice, într-un cuvânt mirceabadean, să devii Zen! Zeeeen!!! Şi să urmezi cinci paşi elementari:
1. Imaginează-ţi că te afli la munte, lângă un izvor.
2. Păsările se aud ciripind în aerul rece şi curat.
3. Nimic nu te poate deranja aici – nimeni nu cunoaşte locul tău secret.
4. Sunetul unei mici cascade crează un fundal sonor liniştitor.
5. Încearcă să-ţi imaginezi cu claritate figura persoanei pe care o ţii cu capul sub apă…