Postări

Se afișează postări din iunie, 2011

Vodafone spamerul (1)

De ceva timp (cam un an), Vodafone a găsit clientul preferat pentru a-l spama: pe mine. Tac şi înghit. De fapt, citesc. Toate prostiile lor. Fiindcă deja telefonul meu a ajuns la limita de 500 de sms-uri, m-am gândit că ar fi cazul să şterg toate porcăriile primite de la Vodafone. Dar nu înainte de a vă împărtăşi şi vouă câte ceva din înţelepciunea lor. Fiind vorba de muuuulte mesaje, o s-o fac în serial. Mai întâi, uite ce mi-a scris la sfârşitul anului 2010 că voi avea parte în 2011. Un fel de horoscop: HOROSCOP SCORPION - Luni favorabile: lunile Mai şi Iunie vor fi cele în care te vei simţi cel mai împlinit pe partea sentimentală şi vei fi mai mulţumit - Noroc: 2011 îţi va aduce mai mult noroc când vine vorba de bani şi de obţinerea lor. Ai şansa să profiţi de câteva ocazii foarte bune - Dragoste: vei avea senzaţia că nu se întâmplă nimic special legat de viaţa ta sentimentală, însă la vară te vei lăsa ispitit de către cineva

Golazo, golazo, golazo!

Imagine
Golul cu care Mexicul a învins SUA în finala Copei America l-a înnebunit nu numai pe simpaticul comentator mexican, ci întreaga lume. Giovani Dos Santos, despre care am mai scris aici şi pe care l-am cunoscut personal la Barcelona, are ceva din Messi şi nu am înţeles niciodată de ce Pep Guardiola nu l-a păstrat, ci l-a vândut la Tottenham. Poate pentru că doi de Messi nu pot juca în aceeaşi echipă... Priviţi numai ce gol a putut să dea americanilor! PS - Deci comentatorii de limbă spaniolă îmi plac la nebunie, pentru stilul incredibil în care se bucură la goluri. Ăsta e criminal şi cum îl alintă pe Chicharito Hernandez, copilul minune al lui Manchester United: "Il Chicharito! Il Chicharito, Chicharito, Chicharito! Ay, ay, ay!", ca în refrenul de la Meneaito! :))

Cât e şpaga, frate?

Stau pe o terasă în centrul Bucureştiului. Frumuşică... Destul de scumpă pentru amplasamentul ei, adică pe trotuarul unei străzi extrem de aglomerate... Stradă pe care se circulă cu greu, fiindcă sunt maşini parcate şi pe o parte, şi pe alta. Pe căldura asta, singurii care se zbat sunt nişte ţigănuşi, care caută locuri goale de parcare şi îi direcţionează din mişcări ample pe şoferii care doresc să oprească. Ştiţi fenomenul... Dacă nu v-aţi lovit direct de el, măcar de la ştiri sau din articolele de ziar. După vreo juma de oră de privit această activitate intensă, mă decid să fac nişte calcule şi să sondez puţin piaţa câştigurilor. 2 din 3 şoferi le dau şmecheraşilor ăstora bani. 5 sau 10 lei , în funcţie de cât are omu' schimbat. Ţiganii nu întind mâna, dar din priviri te obligă să-i dai ceva... Unul din trei le dă cu flit. Curajoşi tipi, dar cam puţini. Pe străduţa asta, până la un cot, dincolo de care nu mai văd, sunt parcate 75 de maşini. Deci 50 de şoferi plătesc între 5 şi

Evanghelia după Jobs

Imagine
O singură nedumerire am: după ce citește din Evanghelie, îi dă Shut Down și apoi le dă ecranul mirilor la pupat?

Să ne tot trageți pe dreapta!

Examen de capacitate, azi, la matematică: Se dă o mașină bună, cu acte lipsă și cu un șofer plictisit, care merge cu viteză regulamentară de la punctul A la punctul B. La mijlocul drumului, la punctul A1, șoferul este văzut de oamenii legii vorbind cu nesimțire la telefon. Să se afle suma amenzilor primite și să se calculeze numărul de zile în care conducătorul auto va sta la cozi să-și recupereze talonul de înmatriculare și plăcuțele de înmatriculare. Ei bine, dacă școlarii ar fi avut astăzi o astfel de problemă de rezolvat, sigur șmecherașii care nu au pus în viața lor mâna pe manualul de mate ar fi fost punctați mai bine decât copiii inteligenți sau tocilarii. Asta pentru că ar fi dat un răspuns la bâză, adică exact cum s-a și întâmplat cu mine, la Costești. Polițistul respectiv a făcut bâză de Codul Rutier, s-a amuzat că nu a mai găsit niciodată un om atât de în neregulă, și i-a dat drumul! Adică mi-a dat drumul pe străzi așa, nepenalizat! Mulțumesc Poliția Costești! Nu promit că n

Profesori de lemn

"O şcoală integratoare, care să aducă plus valoare reuşitelor şcolare şi nevoilor de dezvoltare comunitară. Viziunea noastră reprezintă îmbinarea tuturor formelor şi metodelor educaţionale pentru formarea şi certificarea competenţelor, cu care să se intervină în construirea unui mediu prielnic de dezvoltare continuă a cetăţeniei democratice, în cadrul comunităţii locale, care să valorifice experienţele, rezultatele, resursele şi valorile naţionale şi universale." Şi ne mai mirăm de ce ies copiii tâmpiţi...

100 de ani

Imagine
Da, atât ar fi împlinit astăzi bunicul meu din partea mamei, dacă ar fi trăit. Poza pe care am găsit-o în sertarul cu amintiri a fost făcută în 1996, adică la 85 de ani. A mai dus-o trei ani şi a murit de bătrâneţe. Popa Barbu. Popa era numele de familie. Un bătrânel foarte simpatic, blajin, liniştit, cu mare dragoste de Dumnezeu, care a crescut şase copii în cea mai curată credinţă şi cinste faţă de oameni şi lucruri. Şi n-a fost uşor, deoarece peste el au trecut două războaie şi o criză dură. Îmi amintesc că în vacanţele petrecute la Cocu (judeţul Argeş) era partenerul nostru de joacă. Ne strângeam toţi verii, eram tot timpul peste 10 bucăţi şi ne distram la maxim în micuţa, dar încăpătoarea gospodărie de la marginea unei păduri superbe. Iar tataie Barbu ne supraveghea şi de multe ori intra în jocul nostru. Seara, ori ne citea (la vârsta de 80 de ani lectura fără ochelari), ori ne povestea aventurile lui din Rusia, din timpul celui de-al doilea război mondial. Ce vremuri... Cu tataie

Pacea interioară

Şi-am fost la Kung Fu Panda 2 ! Simpatic, uneori hazliu, mai mereu deconectant. Păcat că a fost 3D... Frumos a fost că după vreo juma de oră au intrat trei malaci în sală şi s-au aşezat fix în spatele meu. Mă aşteptam din moment în moment să fiu brutalizat fizic sau sonor de aceste brute, dar se pare că au venit la film ca să-şi redescopere dulcile amintiri din copilărie. Fiindcă râdeau şi se gudurau ca nişte plozi nătângi! Iar eu, cu ocazia asta, mi-am descoperit pacea interioară. Apropo de pace interioară, este lait-motivul care traversează filmul ca un fir roşu (na, că parcă fac comentarii ca pe vremea liceului). Oricum, de pacea interioară pe care încearcă să şi-o găsească Po se leagă cele mai bune poante. Şi, cu ocazia asta, mi-am amintit şi de un banc super-tare: Cică, dacă vrei să-ţi găseşti liniştea şi pacea interioară, nu trebuie să faci mare lucru, ci să te concentrezi puternic, să-ţi elimini toate gândurile negative şi să le înlocuieşti cu imagini angelice, într-un cuvânt mi