Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 30 septembrie 2009

Votu'! Cat e votu'?

Mai sunt cateva ore pana se inchid urnele! Mergeti la vot, dragii mei, va cheama datoria morala de cetatean! Orice vot conteaza!

Ou sont les vacances d'antan...

Acest articol nu e chiar o aberatie, dar este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". Tema de azi a fost propusa de Iulia si a sunat asa: "Ce mica-i vacanta mare!".


Dupa atatea aberatii, tema propusa de Iulia ma obliga sentimental sa abordez subiectul cat se poate de serios. Zilele trecute am fost sa o iau pe fetita mea in varsta de aproape sase anisori de la tara, acolo unde a petrecut mare parte din vacanta. Dupa mai bine de trei luni, (chiar, ce mica-i vacanta mare, ce repede a trecut vara!) timp in care am vazut-o destul de des, fiindca nu pot sta fara ea mai mult de cateva zile, am avut din nou placerea de a petrece acele minunate clipe "tata - fiica" fara ca nimeni sa nu ne intrerupa discutiile "academice" sau jocurile noastre.

In aceasta vara s-a maturizat foarte tare, parca-mi si pare rau ca nu mai e la stadiul de copilas nevinovat. Nu mai spune lucruri traznite, ci ma provoaca la niste dialoguri pe care eu le consider cu mult peste nivelul ei. Asa sunt insa copiii din ziua de azi, mult mai deschisi la nou decat eram noi, asta si pentru au mult mai multe canale de informare decat am avut noi la varsta ei.

Chiar pe drum mi-a pus doua probleme cu care m-a incuiat! Prima data m-a intrebat de ce sunt vopsiti copacii de pe marginea soselei cu alb... I-am raspuns ca oamenii fac asta pentru a-i proteja de daunatori, altfel copacii s-ar usca si nu ar mai da rod. Apoi, ca din senin, a venit "ghilotina": "Dar stalpii de ce sunt si ei vopsiti cu alb?"... La cateva minute distanta, dupa ce am intrat in Costesti, m-a intrebat: "Tati, Costestiul este oras sau sat?". "E oras, ca are multe blocuri, are fabrici, banci si hypermarket", i-am raspuns. "Atunci de ce sunt vaci pe strada, ca la Pitesti nu am vazut nicio vaca"!

Nu mai spun cu cate cantece si jocuri noi a venit din vacanta de vara, pe care le-a experimentat pe mine, cu cate cunostinte noi ("Tati, stiai ca eu nu mananc nicio prajitura cu conservant? Si cand imi mai cumperi ceva, sa te uiti la termenul de expirare!") si cu cate alte conceptii noi ("Nu mai joc fotbal cu tine, pentru ca fotbalul este pentru baieti")...

Pentru ea, vacanta nu s-a terminat, s-a mutat de la joaca de la tara la joaca de la gradinita. Cu toate astea, regreta in felul ei sfarsitul verii, ii este deja dor de fetitele de la tara si ma intreaba cat mai dureaza pana cand o s-o las din nou la bunici. Mica-i vacanta mare, sa vezi cat de mare va fi iarna!


In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume: Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

marți, 29 septembrie 2009

Ratacit din spatiu

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". Giuliaszavo ne-a provocat: Trebuie sa participati la o misiune la o baza lunara, unde veti fi lasat singur timp de 2 luni, sau daca refuzati trebuie sa locuiti la un far, pe o insula mica, undeva în largul Atlanticului.


In urma cu ceva timp am fost informat ca am castigat o excursie in spatiu, oferita de o subsidiara a NASA din Romania, in cadrul unui concurs de sms-uri organizat de OTV! Nu am spus nimic pana acum, pentru am fost obligat prin contractul semnat cu americanii sa nu divulg secretul, pentru ca misiunea pe Luna sa nu fie sabotata! Stiam doar ca voi merge alaturi de doi miliardari, unul rus si altul american, ambii platind sume frumoase pentru aceasta excursie! Ca sa va sochez pana la final, va spun ca deja m-am intors in tara, dupa niste peripetii incredibile, dar eu va voi povesti-o pe cea mai importanta!

Din cauza unei defectiuni aparute imediat dupa decolare, am fost informati ca ne vom prabusi in Atlantic si, daca avem noroc, vom fi salvati de o misiune de recuperare. Noi trebuia doar sa facem tot posibilul sa ramanem in viata. Din fericire, am aterizat in mare, la cativa kilometri de o insula, la care toti trei am ajuns inot, sleiti de puteri. Din pacate, de data asta, am fost intampinati chiar pe tarm de niste canibali, care ne-au luat, ne-au legat cu capetele in jos si am fost carati intr-o tabara. Aici, seful tribului de canibali ne-a spus clar, intr-o romana perfecta (mi s-a parut mie ca timbrul vocii imi este cunoscut, parca semana cu cel al lui Andrei Gheorghe :P), ca va scapa cu viata doar cel care va reusi sa gaseasca singurul papagal dintr-o colivie plina cu 99 de papagalite.

Intra primul americanul, ca a zis ca el are cei mai multi bani si tara lui conduce lumea. Dupa vreo ora iese, plin de gainati si de pene, cu o pasare in mana. Se uita sefu' de trib si zice: "Nu, e papagalita!". Si-l mananca in fata noastra...

Intra al doilea rusu', dupa ce ma ameninta ca-mi omoara familia daca intru inaintea lui! Sta asta vreo trei ore, iese sleit de puteri, plin si el de gainati si fulgi pana peste cap, dar deznodamantul e acelasi, pentru ca gasise tot o papagalita...

Intru si eu si dupa doar 10 secunde ies cu o pasare in mana. Canibalii, disperati, se uita ca la un pranz copios la mine, neavand incredere in simturile mele. Se uita sefu' sub coada si incremeneste: era papagalul!

- Bai smechere, cum ai reusit asa de repede sa gasesti singurul papagal din atatea pasari?
- N-a fost mare lucru. Am intrat, am spus "Sa traiti bine", si cineva mi-a raspuns: "Sa-mi sugi p..a".


In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume: Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

luni, 28 septembrie 2009

Road closed! No trespassing!

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". Gamalia ne-a provocat: Imaginati-va ca ati gasit Masina Timpului. Unde ati fost si ce ati vazut?


Caut innebunit cheile de la cadoul primit de la Suzi a mea de aur, vreau sa fac o tura cu masina visurilor mele. Deocamdata nu ma intereseaza marimea si bogatia, vreau sa testez caii putere ai Infiniti-ului, sa dau muzica tare, sa fac sa vibreze cartierul cu cel mai nou hit al lui DJ Rynno & Sylvia. Ma uit pe masuta din hol, nimic, ma uit in cui, apoi in bolul cu chei, iar nimic. Damn it! Imi trece un fior rece pe sirea spinarii. Ma intreb: oare daca dorintele astea ale mele ascunse sunt la fel de bune ca cele primite de Brandan Fraser de la Elisabeth Hurley in Pact cu diavolita? Nooo, nu pot trai un astfel de cosmar. Si totusi, unde sunt cheile? Draguta de Suzi ma scoate din ra.., din incurcatura. Joaca fotbal cu o cartela neagra. Daaaaaa, Infiniti nu are cheie, sunt cretin.

Zbor pe usa cu gandul de a ma duce la hypermarket, ca sa le iau de mancare felinelor. Cel putin Suzi merita din plin cea mai tare delicatesa! Clar, ma duc la Carrefour, ca sa gonesc putin pe autostrada! God, you're beautiful! Ce bijuterie, parca e masina viitorului, imi zic in gand ca dobitocul. Stiu ca de obicei ma ia gura pe dinainte, dar nu-mi trece prin minte acum ca de fapt am spus un mare adevar... In exuberanta mea nu vad nimic altceva decat portiera, apoi habitaclu de OZN: un miros de piele noua imi imbie narile, in timp ce usa se inchide singura in urma mea iar eu, ca un prostanac, incerc sa trag de ea. Leduri colorate, sunet heavenly de ambianta, gadgeturi peste gadgeturi asteapta sa le accept, sa le admir, sa le ating! Apas un buton de telecomanda si motorul porneste, toarce ca o pisicuta. Ca Suzi, ma gandesc eu, si ii multumesc din nou pentru bucuria pe care mi-a facut-o.

Se aprinde ecranul GPS-ului, un mesaj de intampinare in real-motion ma face sa ma simt important. Robotzelul ma intreaba unde vreau sa merg, si-mi ofera o lista de orase. Apas repede, ca sa trec peste pasul asta, Slatina (era primul dupa Pitesti, in ordine alfabetica). Oricum nu mai calc eu pe acolo dupa trei ani in care mi-a ajuns sa stau printre olteni, eu ma duc la Carrefour! Daca as fi stiut ca de fapt totul este calculat sa ma duca la disperare... Apas pedala de acceleratie, torsul se transforma intr-un pahait nervos, de pisica salbatica! Tin cu greu in frau fiara pana ies pe autostrada, si apoi da-i! Robotzelul din bord ma avertizeaza sa nu trec de 200 km/h, dar eu sunt prea fascinat ca sa-l mai ascult... 220, 250, 280... Trec pe langa un echipaj de Politie, fuck them, am bani sa platesc cea mai tare amenda ever!

Dintr-odata in fata mea se deschide cerul! Ce fac, imi iau zborul? Auci, nu am intentionat asta! Trec printr-o perdea de campuri electrice si ma trezesc in neant. Nu mai vad nimic! Shit, unde sunt? Nu mai am controlul volanului, robotzelul imi zice ceva, dar sunt prea infrigurat ca sa-l ascult. Ce se intampla cu mine? Apas ecranul tactil al GPS-ului, dar acesta e blocat. "Destinatia Slatina", imi zice... "Anul 2034"... Ba, ma lasi? Asta e chiar masina viitorului! Si m-a dus la Slatina? Mii de draci, daca doream sa merg in viitor, sigur nu ma duceam la Slatina. Si anul, ce e cu anul? A, am dat SKIP la alte intrebari ale robotzelului, ce naiba oi mai fi omis? Sa ma astept la ce e mai rau?

Ma dau jos din OZN, nimic schimbat in orasul de rahat. Totul e asa cum l-am lasat in 2003, ba chiar mai rau! Inseamna ca si oamenii sunt la fel... Trei bezmetici se holbeaza la mine. Ii intreb: "Unde dracu' parcai?". Aaaaa, rahat, vorbesc olteneste! "Vere, veni adineauri din trecut, zburai peste 35 de ani si nu aflai nimic pana acum despre zilele de azi"! Duc instinctiv mana la gura, imi dau o palma peste ceafa si zic: "Shut the fuck up"! Asta e, trebuie sa vorbesc englezeste, ca sa scap de calvar.

In timp ce incerc sa ma orientez in spatiu, un oltean 'ot se sui la volan, trase ca disperatu' de portiera si imi suti masina! Baaaaa, ce te apuca? Olteneeee, vino'ncoa' ca ma nenorocisi! Olteneeeeeeeee!!!!

Masina a viitorului imi trebuia!


PS1 - In acest film, niciun oltean nu a fost ranit. Scuze oltenilor, nu am nimic cu ei (pe fata).
PS2 - Am "omorat" personajul, ce e prea mult strica! Nu veti mai avea parte de el (desi remake-uri si continuari se pot face oricand)...



In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume: Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Trage, manca-ti-as!

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data".


Nu vreau sa mi-o luati in nume de rau, dar duminica mi-e imposibil sa postez ceva, sunt plecat intr-un loc unde nu am nici 3G pe telefon. Pentru ca respect din tot sufletul acest joc in care m-am implicat, pentru ca va respect pe toti, am sa postez ceva pe tema indicata de compadvice, dar este ceva pe fuga. Promit sa ma revansez zilele urmatoare. De asemenea, nu o sa fiu pe faza nici pentru a modera comentarii, asa ca nu va suparati daca-mi lasati ceva scris si nu va aparea decat luni. Va multumesc pentru intelegere!

Doua bancuri in tema propusa de compadvice, sunt bancuri ce mi-au placut "la blana", nu sunt cautate pe fuga, pe internet. Desi poate sunt rasuflate...


* Adrian Nastase, Ilie Sarbu si alti meseriasi, printre care si eu (asta asa, ca sa ma includ in tema), la o vanatoare de mistreti, acum cativa ani. La un moment dat, grupul de vanatori incercuieste un porc si toti incremenesc de frica. In fata mea, Ilie Sarbu, striga ca disperatul la mine, care am cea mai buna pozitie de tras:
- Trage ma! Trage odata! Trage in p..a mea!
Si am tras...

* - Ce iese din incrucisarea dintre un rechin si un pestisor de aur?\
- Un pui de rechin care-ti indeplineste ultimele trei dorinte!

Sa aveti o duminica placuta!


In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume: Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

Suziiiiiiii...!!!!!

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". Tema de azi este propusa de cell61: "Ai prins pestisorul de aur. Ce ai de povestit?"


Ploua de 24 de ore. E un octombrie tarziu foarte trist, rece. Ma indrept spre casa putin dupa miezul noptii, azi am muncit extrem de mult, nu am avut timp nici macar sa mananc ceva. Mi-e atat de foame incat prefer sa ma bag in pat, altfel cred ca as devora intreg frigiderul. Fug de la masina de stropii reci care imi lipesc tricoul de piele intr-o senzatie de nesuportat. Ajung in casa scarii si, ca de obicei, nu-mi gasesc cheile prin buzunare. Frigul imi patrunde mai adanc, pana in suflet, trag o injuratura in gand. In sfarsit, gasesc cartela de intrare si ma arunc disperat spre usa. Din cauza semi-intunericului de pe scara, trag un sut unui obiect neidentificat, asezat chiar in fata usii... Ma uit mai bine, e un borcanel sferic care se clatina, un suvoi de apa mi se varsa peste adidasi, de parca nu as fi fost si asa ud... Mai trag o injuratura! Din fericire nu sparg nimic, reusesc sa prind borcanelul si intru in casa.

Aprind lumina. Oau! Ce dracu' mai e si asta? Un acvariu dintr-acela rotund, bombat, ca in desenele animate cu Tom si Jerry. Inauntru e un mic coral, adapost pentru un pestisor care e acolo, il simt. Nu apuc sa ma uit bine la el, ca cele trei pisici sar pe mine sa le dau de mancare. Le e o foame de lup, ma rog, de pisica salbatica, e normal, am lipsit toata ziua si le-am lasat doar un castronel de granule. Shit! De dimineata am golit cutia! La naiba, tampit mai sunt, am uitat sa le iau de mancare! Ma, imi vine sa ma strang de gat, cateodata ma urasc pentru ignoranta de care dau dovada fata de dragutele de feline. Ce fac acum, ca nu e niciun non-stop pe langa mine, si nici chef nu mai am sa ies pe frigul si ploaia asta insuportabila? A, pestisorul asta ar trebui sa le potoleasca setea de aventura, daca nu foamea... Macar le dau de lucru pana de dimineata. Le las sa se chinuie sa-l pescuiasca, stiu tot din desene cat de innebunite sunt sa se joace cu labutele prin acvariu. Coada intinsa, pisicutelor!

Doamne, ce somn imi e! Si frig... Si sunt ud. Dau centrala la maxim, arunc hainele jilave in masina ca sa le bag maine la spalat, intru in dormitor si caut telecomanda. Unde naiba e? Unde... Moleseala... Uuu, ce bine e, caldura... Patul... Immmmm...

Ce cald e, ce bine. Si ce lumina! A, e dimineata! Soarele-mi bate direct pe fata, obrajii imi ard. Am dormit dus, nici nu mai stiu ce am facut aseara, cred ca de la oboseala si de la dogoarea caloriferelor m-a cuprins un somn de poveste. Apropo de poveste, ce-or face micutele mele? Or fi mancat pestisorul? Ma ridic cu greu din pat si ma duc direct spre bucatarie, sa-mi fac izbavitoarea cafea. Doamne, dar ce e dezastrul asta? Cioburi pe jos, apa pe toata gresia, pamant intr-un colt. La naiba, cretinele alea de pisici au daramat acvariul! Unde sunteti diavolitelor, ca va omor! Shani, Kitty, ati innebunit? Ambele birmaneze de un anisor si ceva se reped care pe unde apuca, inseamna ca stiu ele ce stiu, ele au facut boacana asta. Suzi, unde esti? Suziiiii?

De sub canapeaua din sufragerie iese mai intai o aura care ma face automat sa-mi pun mana la ochi! Simt ca lumina asta orbitoare imi arde nu numai irisul, ci si creierul! Ba, ma lasi? Asta ce naiba mai e? Reusesc cu greu sa focalizez. Imi trag tricoul in care am dormit peste fata, ca sa mai atenuez puterea fascicolului de lumina, si privesc atent. Nuuu, cred ca visez. E clar, nu m-am trezit, visez inca. Dar e un vis frumos. Chestia aia luminoasa e Suzi, vechea si fidela mea pisicuta birmaneza de 13 ani. Ha, ha, ha, ma bufneste imediat un ras infundat. Vino incoa' puiule! Auuuu, baga-mi-as... Auuuuuuuuu! M-am taiat in talpa cu un ciob! Stai putin, pai asta... Asta... Asta inseamna ca nu visez! Cum dracu'? Suzi? Ce ai patit?

Iau pisicuta in brate, o mangai pe blanita ei moale ca o bucata de matase frantuzeasca. Toarce. Nu pot s-o cert. Sangele se scurge pe gresie, ma doare talpa piciorului de mor. Duc instinctiv mana la rana, dar ma opresc. Ce am pe palma? Un praf auriu. O tin in continuare pe Suzi in brate, ma uit la ea cu indoiala, sta cuminte... ca o pisicuta. Doamne, tricoul! E auriu! Suzi? O scutur putin si din ea curge o pulbere aurie, asa cum am vazut eu in Peter Pan, ca face Tinkerbell. Nu, asa ceva e ireal. Durerea din talpa ma contrazice si, pentru prima oara, imi vine un gand nebunesc. Si daca...?

Nu, nu se poate! Cum? Am avut pestisorul de aur in mana si eu l-am dat hrana la pisici? Sunt chiar tampit daca s-a intamplat asa ceva! Nuuu, sunt tampit ca ma gandesc la povesti dintr-astea de adormit copiii. Si totusi... Nu e decat o modalitate de a afla daca... In timp ce-mi framantam creierii, ma indrept usor spre baie ca sa-mi spal rana. Intre timp am patat pantalonii de pijama de sange, in spate am lasat o dara urata, daca mor acum or sa zica anchetatorii ca am fost omorat. Sau mancat de pisici... O sa ajung subiect de stiri la ProTV si la Antene, Dan Diaconescu o sa faca transmisii din apartamentul meu. Ma cuprinde un ras isteric in timp ce trag de nadragi in jos. Dintr-odata rasul ma ineaca! Ochii mi se injecteaza din nou! Ce dracu'? Am visat ceva aseara, ca nu-mi aduc aminte? Daca am visat, inseamna ca ori a fost Angelina Jolie, ori Andreea Raicu, ori Cosmina Pasarin, ca altfel nu se explica! Bai, stai ca de fapt e ceva ciudat la mijloc, eu niciodata... O palma, doua, inca trei degete. Asta sa tot insemne 30 de centimetri! 30? Cum? Cum cum? Suzi... Pestisorul... Deci e adevarat?

Uit de tot, de sange, de pisica, de durere, de pantaloni in vine si ma reped la geam. Un Infiniti negru e parcat chiar sub geam! Oau! Portofelul! Repede, portofelul! L-am lasat in geanta laptopului. Unde e geanta? Unde dracu' e geanta, ca mor de curiozitate? O gasesc in sufragerie, chiar pe canapeaua de unde a iesit Suzi mai devreme. E cam burdusita, ce o fi patit? O deschid si un teanc de euro imi explodeaza in fata! Nu se poate! Suziiiiiiiii...! Multumesc Suziiiiiiiii...!!!! Laptopul, repede laptopul. Nu mai nimeresc tastele, il deschid cu niste miscari de salbatic. Hai odata, conecteaza-te in p..a mea odata! Internetul ma-tii! A, stai ca nu am bagat cablul... Ce tampit sunt! www.gsp.ro... Aaaaaa, nuuuuu! Dinamo e tot pe locul 2, dupa Brasov! Ia sa vad campionatul trecut... Cum? Locul 3? Deci nu joaca in Liga Campionilor! Shit! Am irosit cele trei dorinte...
Suziiiiiiiiiiii...!!!!!!

PS - Scuze pentru marimea aberatiei, scenariul era mai dezvoltat, cu un alt deznodamant, dar m-am gandit ca si asa am scris prea mult.


In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume: Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

vineri, 25 septembrie 2009

Nu trageti in blonde!

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data".


Elena Udrea e o bomba! Nu o bomba sexy, ci una cu fitil. Deocamdata, fitilul e aprins, dar pariez ca se va stinge in curand. Micul Ludovic nu va indrazni s-o rapeasca pe frumoasa Elena din Palat, pentru ca este constient ca va declansa Razboiul Basescian!

Despre ce vorbim noi aici? Despre Elena Udrea... Hulita din ce in ce mai tare in ultimul timp (telespectatorilor Antenelor li s-au adaugat acum si cartitorii turismului romanesc), Blonda de la Cotroceni se tine tare pe pozitie. Mie, unul, imi place de ea. Pe langa aspectul fresh pe care-l afiseaza zi de zi, admir la ea curajul de a se pune contra tuturor celor care o contesta. O femeie care dovedeste curajul ei este intotdeauna de admirat, mai ales acum cand, prin ea, este atacat insusi presedintele tarii.

Nu-i inteleg pe cei care o inteapa sistematic pe Elena Udrea. Sunt din ce in ce mai multe atacuri legate de aspectul ei. Credeam ca dupa 10 ani de democratie, dupa episoadele Ciorbea si Constantinescu, ne-am mai cizelat putin si nu mai judecam omul dupa aspectul fizic. Dupa "Chiorul" si "Tapul", vezi-Doamne defecte majore ale oamenilor politici enuntati mai sus, a aparut acum "Blonda de la Cotroceni" sau "Pitipoanca de la Palatul Victoria". Unde este demnitatea noastra? Femeia se intretine si arata bine, nu e ea atat de sexy pe cat se vrea, dar este oricum o aparitie! Din acelasi registru, Helen e tinta ironiilor legate de numele ei dupa casatorie, Cocos. A indurat atat de multe marlanii, incat atunci cand ea a inventat-o pe cea cu "Organ" i s-a suit lumea in cap. I se reproseaza activitatea politica, dar nu vad de ce ea ar trebui sa traga ponoasele a 20 de ani de democratie ratata de politicienii corupti care au populat Parlamentul pana acum... Si, in sfarsit, e atacata pentru slabele performante ca ministru al turismului. Am doar doua cuvinte pentru detractori: "Dracula Parc". Si cu asta cred ca am spus totul despre predecesorii ei...

Nu vreau sa par aparatorul Elenei Udrea, nici nu are nevoie de mine, dar nu inteleg rautatea cu care i se vrea raul. Nu a fost nici cea mai buna, nici cea mai proasta de pana acum. E clar ca prin ea e atacat sistematic Basescu. Tocmai de aceea mi se pare aiurea constituita si Comisia parlamentara care o ancheteaza. I se reproseaza Elenei Udrea ca a acordat un contract unei agentii pentru promovarea Romaniei la Paris, in timpul turneului de la Roland Garros. Bun, poate n-o fi fost cel mai ortodox mod de acordare a contractului, asta ar fi trebuit sa fie scopul anchetei parlamentare declansate, si nu altul, dar aici ar fi trebuit sa se tina cont de faptul ca Elena Udrea a apelat la cine trebuia! Cine altcineva ar fi putut penetra piata pariziana decat adevarate glorii ca Ilie Nastase, Gica Hagi sau Nadia Comaneci? Cine ar fi putut finanta decat BRD-Societe Generale, adica institutie bancara cu radacini in Franta? Firma Amaliei Nastase este cunoscuta la Paris, sa nu se creada ca in Franta nu exista oameni ce pot decide pe baza de prietenii si interese. Timpul era prea scurt, promisiunile erau prea certe ca promovarea va fi un succes, asa ca eu cred ca totul a iesit OK. Altii cred altceva... Eu am vazut pe Champs Elizee panouri mari cu Romania, din suta in suta de metri, si m-am simtit mandru ca sunt roman. Poate ca altii nu vad lucrurile asa. Treaba lor...


In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume: Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

joi, 24 septembrie 2009

Se inchide Brico Plus!

Criza economica face prima mare victima in Pitesti (printre alea mici m-am numarat si eu)! Brico Plus se inchide oficial, zvonuri existand totusi de mai mult timp. Ca sa mai salveze ceva, oamenii au bagat reduceri zdravene, sa vezi acum "criza" la romani, cum se vor calca pe cap pe becuri sau surubelnite la juma' de pret...

So, I'll see you there later!

Vrem apa, vrem caldura!

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data".

Inevitabilul s-a produs, caldura si apa calda au dat faliment! Nici nu se putea altfel intr-un oras dintr-o tara lipsita de personalitate si perspectiva, intr-o societate salbatica, patronata de interese marunte in ceea ce priveste bunastarea oamenilor obisnuiti, dar si de interese majore pentru averile personale. Cum s-a ajuns ca Termoficarea sa dea faliment, iata un nou subiect de scandal si acuze reciproce, pe care ne e greata sa le mai urmarim. Noi vrem apa calda sa ne spalam, mizeria in care ne-ati adus e prea mare, si vrem caldura sa ne incalzim, nu ne mai incalzesc minciunile si promisiunile voastre de doi bani! Ne-ati intors in timp cu 100 de ani, ne vom rascula pentru apa si caldura, nu mai vrem pamant si libertate!

Am centrala si nu ma vizeaza direct acest crah al civilizatiei secolului XXI, dar spre deosebire de cei care ne conduc, mie chiar imi pasa de semenii mei. Chiar nu ma mai intereseaza din vina cui s-a intamplat, sunt destul de matur sa-mi dau seama ca este vina unui cumul de practici derulate pe parcursul celor 20 de ani de "libertate". S-a gestionat prost o mostenire importanta lasata de regimul comunist (ca si altele, gen CFR, turism, drumuri, paduri, constructii), s-a furat la greu si, in general, a existat o bataie de joc generala. Acum nu se mai poate face nimic, noi romanii suntem incapabili sa pastram ceva, asa cum nu putem sa construim ceva decat daca avem vreun interes. E in natura noastra.

In ianuarie 1990 asteptam ajutoare de la straini: blugi, haine, gume, conserve, televizoare color si frigidere. In ianuarie 2010 suntem la fel de saraci, de murdari si inghetati de frig, si din nou asteptam ajutoare. Numai ca nu mai vrem haine second sau electrocasnice, p-astea ni le-am luat cu totii pe credite, acum asteptam cu adevarat o mana de ajutor din partea Europei. Save our souls!

In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume: Cell61, Compadvice, Daurel, Florin, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Incertitudini, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

TEMA PENTRU MAINE: "Elena Udrea - pro sau contra"

miercuri, 23 septembrie 2009

Capitala dauneaza grav sanatatii

Azi am fost la Bucuresti, m-am trezit la 5 de dimineata si m-am intors pe seara, asa ca sunt prea obosit si nervos cu nervii ca sa mai fac recenzia la filmul "The Ugly Truth / Adevarul gol-golut", pe care l-am vazut marti. Ma culc devreme ca sa-mi revin, pentru ca joi trebuie sa aberez la greu...

Fiind ultimul samaritean in viata, am acceptat sa duc pe cineva la clinica Medlife, din Giulesti. Vin in Bucuresti in medie de 2 ori pe luna si de fiecare data plec disperat din cauza traficului, mizeriei, nesimtirii si a tuturor nenorocirilor ce se intalnesc la tot pasul, in Capitala. Si, obligatoriu, cu o insuportabila durere de cap...

Nu aberez acum pe marginea fiecarei teme, e prea tarziu si sunt prea multe de zis, dar nu ma pot abtine de la un comentariu legat de traficul infernal din Bucuresti. Nu e posibil ca in zeci de ani nimeni sa nu faca nimic pentru fluidizarea traficului! E inuman, e injositor, e o batjocura ce se intampla pe strazile din Bucuresti! Azi am facut aproape 2 ore de la intrare si pana pe Calea Grivitei, un traseu de maxim 10 minute in mod normal. Totul blocat pe 3-5 km... Erau momente cand oamenii se dadeau jos din masina ca sa-si cumpere covrigi, am vazut soferi motaind la volan ca in metrou sau citind carti, se inainta 1 metru in 5 minute! Stiam ca asa se va intampla, asa cum stiu si bucurestenii... Si ei, ca si mine, au plecat muuult mai devreme de acasa, calculandu-si timpul in asa fel incat sa nu intarzie. Insa, spre deosebire de mine, care vin periodic, injur si plec, partenerii calvarului de azi sunt blestemati pe viata!

N-o sa fac acum ca Mircea Badea, aruncand vina pe sistem. Asta e clar, e atat de multa hotie, prostie si nesimtire la varf incat nu se va face niciodata nimic pentru rezolvarea traficului in Bucuresti. E nevoie de parcari, infrastructura, pasaje, sisteme inteligente de fluidizare, etc, prea multe... Eu cred ca solutia e la indemana localnicilor, numai ca bucurestenii (smecherii cu multi cai putere, nu toti) sunt prea ingamfati, prea aroganti, prea fitosi, prea ignoranti, etc, pentru a lua in mana problema...

Din punctul meu de vedere, solutia e simpla: cel putin un sfert sa lase masina acasa si sa ia mijloacele de transport in comun pana la serviciu! Dar pentru multi dintre ei, e degradant sa te plimbi cu autobuzul! Va spun caz concret: intrebat de mine de ce nu ia tramvaiul 41, ca sa ajunga la serviciu in 20 de minute in loc de o ora jumate, un prieten (manager la o companie multinationala) mi-a raspuns cu multe argumente - i se ia masina de serviciu, se poate intalni cu subalterni sau cunoscuti care vor rade de el si nu poate cara laptopul pe autobuz!

Am circulat cu autobuzul si trenul la Barcelona, Roma, Paris, Viena, Geneva, Zurich, Munchen si alte orase europene si n-am descoperit atata prostie ca la noi. Oamenii isi scot laptopurile pe genunchi si stau pe internet intre statii fara pic de rusine. In aceste orase n-ai sa auzi de blocaje in trafic (poate la Roma, dar acolo sunt 350.000 de romani), pentru ca sunt foarte putine vehicule pe strazi: doar autobuze, taxi-uri, scutere, masini de marfa si autoturisme aflate in tranzit. Daca la altii se poate si la noi nu, atunci diferenta e de civilizatie: ei savanti, noi babuini!

Noroc cu VIBE FM!

marți, 22 septembrie 2009

Da! Calabria!

Am cerut acum cateva zile sfatul vostru cu privire la un loc unde as putea o servi o Carbonara buna, in conditiile unei serviri ireprosabile si a unui ambient atragator. Am primit o singura sugestie, dar buna!

Geocer mi-a recomandat Calabria, si iata-ma! Sunt in acest moment in restaurant, astept sa se raceasca spaghetele, dar nu am rezistat si am gustat: excelente! In plus, sunt multumit ca e wi-fi la liber, ceea ce-mi permite sa scriu acest post, dupa care o sa intru pe site-ul Cinema City, ca am chef de un film. Cu ocazia asta ma bag si la concursul anuntat de Dumis.

Asadar, recomand cu caldura Carbonara de la Calabria, portia e dubla fata de cat pot manca eu si costa 15 lei. Sa am pohta ce-am pohtit-o!

PS - La o masa alaturata sunt 4 interlopi, am si vesti despre "lotul Penescu"... Cornel o duce super-bine, mananca ce vrea si e sanatos. Liviu a slabit foarte mult si, cica, de doua ori a vrut sa-si ia viata, iar Titoasca sufera dupa scandalurile din libertate!

luni, 21 septembrie 2009

11.11.11

Ieri a fost 20 septembrie 2009. Nu s-a intamplat nimic deosebit, am fost la tara si am terminat de facut curatenia de toamna (maturat curtea, aruncat vechituri, dat foc la coceni si frunze, etc...). Am ajuns acasa si am savurat victoria alor mei, am baut "3 in 1", am citit o pagina din cartea care-mi ocupa noptile acum si am adormit.

Mai interesant este ca a fost 20.09.2009. Nu le am cu numerologia, nu stiu daca are vreo semnificatie aceasta zi, daca se apropie Armagheddon-ul, daca vin sau nu cutremure, dar imi plac aceste date simetrice, frumoase. Sunt rare si de aceea sunt atractive. Astept cu mare nerabdare ziua mea de peste doi ani! Va fi 11.11.11! Super-cool, nu?

sâmbătă, 19 septembrie 2009

In practica la cules de vie

Dragi prieteni, sunt la tara de doua zile, zile pline de munca specifica. Stau tolanit in pat rupt de oboseala, ma uit la "Serviti va rog" la ProTV si butonez telefonul ca sa aflu rezultatele la fotbal si ultimele noutati. M-am autoexilat in aceasta lume extraordinara de la tara, unde timpul parca sta in loc, unde nimic altceva nu conteaza decat rutina zilnica a muncilor din gospodarie. Imi place emisiunea la nebunie, pentru ca in cursa noastra aiuritoare printre necesitatile cotidiane, uitam de unde am plecat noi (sau ai nostri), uitam de traditii, de prieteni, de bunici, de viata de la tara, de vacante, de tranhumanta, de origini...

Am dat curs alor mei si am hotarat sa vin sa-i ajut la culesul porumbului, al viei, al nucilor si prunelor, etc. Am coborat galoanele si mi-am inchipuit, trecand peste datoria morala pe care o aveam fata de ai mei batrani, mi-am inchipuit ca sunt in practica (n-am zis la emisiunea "Serviti va rog" ca sa nu spuna carcotasii ca ma cred vreo vedeta). Am trait doua zile super. Am muncit enorm (aprecierea nu-i a mea), am carat peste 20 de tarne de porumb pana sus, in hambar, am cules la struguri de ma doare spatele de mor, am maturat curtea, am facut mustul si am spart nuci dupa ce au fost culese de pe jos, ce mai, am trait parca alta viata, una mai dura, dar mult mai plina de farmec decat cea terna de la oras.

Sunt 15-20 de ani de cand m-am dus ultima oara cu caprele, de cand am cules via si am asistat la facerea tuicii la tara. Pierdusem din vedere farmecul vietii de la tara, asa ca in aceste zile am avut zeci de flash-back-uri pline de nostalgie. Mi-am adus aminte si de zilele cand mergeam la practica, la cules de porumb sau de struguri, cand munceam pe rupte, cinstit, in timp ce colegii mei trageau chiulul sau, in cel mai bun caz, mata de coada, si de doamnele profesoare care ne pandeau la capatul randului si ne pontau galetile cu produse. Sunt amintiri placute pe care nu le voi uita niciodata si pe care le voi aprecia intotdeauna la adevarata lor valoare, in ciuda enormei dureri de spate si oboselii crancene cu care m-am ales...

PS - Scuze pentru incoerenta! Deh, oboseala mentala, nu numai fizica... Ca sa nu mai zic ca am postat de pe telefon, deci am scris vreo suta de sms-uri...

miercuri, 16 septembrie 2009

Sondaj nou

In josul paginii am initiat un sondaj nou. Celalalt era prea vechi, de vreun an de zile, si imi strica aspectul blogului. Acum, ca l-am mai aranjat putin, am schimbat si sondajul, urmand ca in timp sa nu mai uit de acest gadget.

Si fiindca "cine-mparte, parte-si face", mi-am ales privilegiul de a vota primul!

Succes romanesc la VMA!

Am comentat recent pe blogul Ralucai un articol legat de batalia dintre bloggeri si jurnalisti. Concluzia a cele spuse de mine acolo era ca acord un credit mai mare jurnalistilor decat bloggerilor, pentru simplul fapt ca sunt putin mai pregatiti.

Ei bine, dupa nici 48 de ore mi-am schimbat intrucatva opinia. Am urmarit pe mai multe posturi tv informatiile si stirile legate de VMA-ul (Video Music Awards) din acest an. Deci, jurnalistii au avut cuvantul... Ei bine, jurnalistii au fost atat de slab pregatiti incat nu au facut altceva decat sa preia un amarat de scandal de la VMA, cel cu Kanye West, pe larg prezentat pe toate canalele media din State, si nimic altceva. Nici macar pe cei mai importanti castigatori nu i-am aflat... Pacat ca ignoranta si slaba cultura muzicala a ziaristilor nostri au facut sa treaca neobservat un mare succes romanesc la VMA!

Putini stiu ca piesa "Live Your Life" a lui T.I. (featuring Rihanna) este un cover foarte reusit dupa "Dragostea din Tei", superba piesa compusa de Dan Balan, cu care O-zone a cucerit lumea! Pentru aceasta melodie, T.I. a luat premiul Best Male Video.

Acum, judecati si voi... Ce stire credeti ca ar fi avut un impact mai mare la buletinele de pe Antena 1, ProTV, MTV sau Music Channel: cea cu Kanye West, sau cu Dan Balan si a lui dragoste din tei?

marți, 15 septembrie 2009

Sunt tablagiu

A trecut febra FIFA, si cea Snake, si ultima, BrickBreaker! Mai nou omor telefonul cu Backgammon, adica table, cum se mai zice pe la noi pe la tara... Stau noaptea pana la 2-3, dar sincer nu stiu de ce, pentru ca oricum nu am adversar. Bat mereu "calculatorul", cred ca o singura data am pierdut, dar cu toate astea dau drumul joc dupa joc! Mai nou, ca sa simt si eu ca am un adversar bun, joc impotriva mea, si simt in acelasi timp ca pierd, asa cum simt ca inving! Stiu, m-am tampit dracului de tot...

Nu stiu de ce m-a luat febra tablelor abia acum, desi stiu sa joc de la trei ani! Nu m-a atras foarte tare niciodata sa joc table, dar nici ignorant nu am fost. Daca m-a invitat cineva sa joc, am acceptat, si nu m-am facut de ras. Cred chiar ca am palmares "all time" pozitiv, dar asta e alta poveste, pentru ca nici adversari foarte impatimiti nu am avut. Mi-aduc aminte ca am prins jocul de la tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, care toata ziua juca in fata blocului. Pe vremea aceea era continuu un campionat de table, stateau barbatii gramada unii peste altii si isi asteptau randul cu orele. Nu prea avea el noroc de zar, dar avea stiinta jocului si era mai mereu la masa, lucru de care eu eram foarte mandru.

Mi-amintesc cu nostalgie de acele vremuri, unele dintre cele mai frumoase din copilaria mea. Nu pentru ca holbam ochii si urechile la aia cum se enervau si injurau atunci cand nu le intra zarul, ci pentru ca era o perioada fara griji, in care ma plimbam cu bicicleta, ma jucam cu prietenii, plecam pe Trivale sau jucam fotbal, iar in pauze ne strangeam pe langa tablagii sa vedem ce mai fac.

Tot de atunci dateaza si dragostea mea pentru Dinamo! Tata avea un prieten bun, Nea Ene, Dumnezeu sa-l ierte si pe el, fost securist de temut, iesit la pensie "pe caz de boala". Asta era un mare dinamovist, tot timpul agitat sa recruteze... Deh, defect profesional. Ca sa-l enerveze pe tata, imi dadea cate o moneda de 3 lei (cine stie, cunoaste...) de fiecare data cand strig ca tin cu Dinamo. Si uite asa, dintr-o joaca, am ajuns fanul "cainilor". Apropo, ca sar de la una la alta, m-a intrebat cineva recent, cat se poate de serios: "- Adi, tu esti caine?". Super-tare!

Revenind la table, eu joc in draci, desi nu stiu ce inseamna punctele pe care mi le da Backgammon-ul cand castig si, sincer, nici nu ma intereseaza. E vorba de placerea jocului, pentru ca nu ma vad insirand coloane de metri intregi de X-uri (marturi) sau linii, asa cum facea tata pe vremea lui.

luni, 14 septembrie 2009

Ah, ah, Nescafe!

Ce pofta am de un Nescafe!

Miss AbrambITALIA

Sambata noaptea, in timp ce butonam telecomanda in lipsa de chef, de somn si de ceva interesant de vazut la televizor, am dat peste concursul Miss Italia, transmis in direct pe RAI UNO. Recunosc, nu sunt un fan al concursurilor de miss, asa ca am trecut rapid peste. Dupa o tura, si-nca o tura, si-nca o tura, m-am oprit totusi pe italieni, motivul fiind ca prezentatoarea concursului era Lorella Cuccarini, o vedeta tv de la ei pe care am admirat-o inca de pe vremea cand aceasta facea furori pe canalele lui Berlusconi, pe la inceputul erei cablului tv in Romania... Ehe, ce vremuri...

Ei bine, am revazut-o cu placere pe Lorella, care de 15 ani nu s-a schimbat aproape deloc, singura diferenta fiind ca acum nu mai are scene coregrafice in program, este mult mai statica. Normal, a mai imbatranit un pic... Si am mai observat o schimbare la ea: este foarte distrata! A gresit de atat de multe ori in prezentarea ei, incat lumea de la noi ar fi fluierat-o la scena deschisa, iar ziarele de scandal ar fi facut-o praf! Calma, calma, e! A incurcat de nu stiu cate ori numele concurentelor, a anuntat castigatoare partiale gresite, iar la finalul primei zile a mai facut o gafa, de data asta teribila! Pentru ca Miss Italia s-a desfasurat pe parcursul a doua zile, la finalul primeia trebuia sa se decerneze titlul Miss Moda Italia uneia dintre nominalizatele de catre juriu. Dupa indelungi parlamentari, patru au fost finaliste, iar dintre ele, Lorella trebuia sa anunte castigatoarea. A eliminat doua si, pentru a mai pastra suspensul, a mai tras de timp si apoi, verdictul! Bucurie mare pe castigatoare, lacrimi, primeste flori, ia esarfa de castigatoare si, stupoare! Lorella e anuntata de un membru al juriului ca a gresit! Ce facuse ea? Citise lista pe de-a-ndoaselea! Ha, ha, ha!!! Saraca, si-a cerut mii de scuze, cinci minute si-a cerut scuze, s-a ratoit putin si la juriu, pentru ca a scris lista in alta ordine decat vorbisera ei, a imbratisat-o pe fata care fusese anuntata drept castigatoare, si-a mai cerut de sute de mii de ori scuze si apoi le-a chemat pe toate fetele pe scena pentru a relua decernarea.

Credeti ca a fluierat cineva? Credeti ca s-a suparat cineva? Nu! Toata lumea a luat-o ca pe o intamplare nefericita, a iertat-o pe Lorella si lucrurile au mers mai departe fara probleme. Asta e diferenta de civilizatie dintre noi si ei, si nu poti spune ca italienii sunt exemple de moralitate...

PS - Super-spectacolul! Prezentari criminale, o coloana sonora care m-a dat pe spate, frumusete pe scena si in sala, invitati de 24 de carate (Paris Hilton printre ei), ce mai... Un show extraordinar. Mi se pare ca sambata e seara in care se va desemna castigatoarea! De urmarit!

vineri, 11 septembrie 2009

Bourene! Schimba-ti bou'!

Am aflat ieri de la matusa mea o intamplare total nefericita, in care numele deputatului Cristian Boureanu pica la mijloc (sa nu zic "de rahat"), din pacate. Cu asemenea gafe, un om politic de tineretea si anvergura lui Cristi Boureanu poate pierde extrem de mult! Sa explic...

In dorinta de a obtine o audiere, matusa mea s-a deplasat personal la cabinetul deputatului pe care eu, personal, il admir. N-a gasit deschis, dar a luat de pe usa un numar de telefon, pe care l-a apelat cateva minute mai tarziu. I-a raspuns bou' lui Boureanu (asa poate fi numit angajatul lui, nu? Daca gresesc, oricum comportarea lui il defineste perfect), iar dialogul purtat la telefon a aratat cam asa:
MATUSA: - Buna ziua, am sunat pentru a obtine si eu audiere la domnul deputat!
BOU': - Trebuie sa veniti la cabinet, nu se poate prin telefon.
MATUSA: - Pai am fost la cabinet, dar era inchis.
BOU': - Reveniti atunci altadata. Dar, nu va suparati... Pot sa va intreb si eu ceva?
MATUSA: - Va rog!
BOU': - De unde aveti numarul meu, pentru ca e telefonul meu personal si nu-l dau nimanui!
MATUSA: - L-am luat de pe usa! (nota mea - desi ar fi vrut sa raspunda: "- Ba, esti prost?")
BOU': - Nu se poate!
MATUSA: - Domnule, dumneata razi de mine? Nu te cunosc, asa ca nu as avea de unde sa am numarul dvs. din alta parte.

Incredibil, nu? Draga Cristi, tu esti un tip destept, de ce trebuie sa te inconjori de asemenea specimene?

PS - Nu mai spun ca matusa mi-a mai spus un lucru destul de grav, din punct de vedere civic: sefu' de cabinet a conditionat audierea de semnarea unei adeziuni la PDL! O fi legal? Cinstit nu e sigur!

joi, 10 septembrie 2009

Vreau o Carbonara buna!

N-am mai mancat de mult o Carbonara si mi-e o pofta nebuna! Cine-mi poate recomanda si mie un loc unde se serveste o Carbonara adevarata? Eu stiu doar de Conti, dar nu-mi mai place acolo pentru ca stau o juma de ora sa vina cineva sa-mi ia comanda, o ora sa mi-o aduca si inca o juma de ora ca sa-mi faca nota si apoi sa platesc.

LATER EDIT: E clar, ma duc tot la Conti...

N-avem echipa, n-avem valoare!

Nu sunt Borcea, nici Jiji, Mititelu sau Iancu, sunt doar unul dintre cei 22 de milioane de selectioneri... Normal, am propria viziune despre Nationala Romaniei de fotbal, despre selectia pe care as fi facut-o pentru meciurile cu Franta si Austria si despre Razvan Lucescu. Culmea e ca mai toate opiniile mele se aseamana cu cele ale jalnicilor conducatori de cluburi enumerati mai sus...

1. Criticile patronilor. Mi se par corecte, sunt spuse din suflet, nu din interes, cum incearca sa se apere sefii FRF. Cei patru au fost huliti zilele astea pentru ca, vezi Doamne, s-au luat de Razvan, dar ei nu au facut decat sa-si spuna parerea sincera, daca tot au fost intrebati...

2. Nationala. E praf! Jucam mai rau decat pe vremea lui Pitzi! Asa-i ca trebuia sa ascultati sfatul meu, sa inchiriati DVD-ul cu Romania - Danemarca?

3. Selectia. Pe interese, Razvan le face o concurenta teribila fratilor Becali! Daca tot nu avem calificari, macar sa mai crestem putin cota finilor sau protejatilor. Jucatori ca Surdu, Roman, Lazar, Codrea sau Mazilu sunt cu zecile in campionat, de ce suntem pedepsiti sa-i vedem mereu la lot? Hai sa-i aducem si pe Dudita, Forminte, Chibulcutean sau Ciprian Tanasa, ca e stranier si oricum a dat de 5 ori mai multe goluri decat Mazilu! Acum pe bune, cum dracu lipsesc de la orice convocare jucatori de geniu sau muncitorii? Costea, Torje, Bourceanu, Alexa, Prepelita, Andrei Cristea, Nicolita sau Burdujan sunt foarte valorosi, sunt in forma, "baga material la greu" si au si experienta. Cu plimbareti pe teren ca (virgula) Codrea, cu d-astia care n-au reusit un dribling, ca Roman sau o trecere de adversar, ca Surdu, n-o sa revenim niciodata la nivel de echipa nationala!

4. Razvan Lucescu. Eu cunosc doi de Lucescu jr.: cel Rapid si cel Brasov. Cand a avut jucatori de valoare, a practicat cel mai frumos fotbal din Romania. Tin minte ca juca atat de ofensiv, incat baga in teren trei fundasi, patru mijlocasi si trei atacanti! Dupa ce a mers la Brasov, din cauza subtirimii lotului, a trebuit mai intai sa-si propuna sa nu piarda. De-aia a ajuns sa scoata 7 rezultate de 0-0, 12 egaluri si 4 rezultate de 1-0! Deci concluzia e clara: daca are echipa, face spectacol, daca nu, se carpeste sa faca egal cu oricine...

Asa ca nu-i cereti lui Razvan sa faca minuni! N-avem echipa, n-avem valoare!

miercuri, 9 septembrie 2009

Ai grija ce-ti Dor(yan)esti!

Am terminat de citit cartea castigata la concursul propus de Raluca, "Portretul lui Dorian Gray", si inca stau in expectativa... Am promis ca fac o recenzie a lucrarii lui Oscar Wilde, dar sunt bulversat. Ma simt incapabil pe moment de a scrie ceva din simplul motiv ca finalul cartii mi-a daramat toata constructia pe care mi-o facusem pe parcurs.

Cunosc sentimentul, am mai trait de cateva ori astfel de intamplari. Daca mi se permite comparatia, "Portretul..." este ca un meci de fotbal prost si lalai in primele 80 de minute, dupa care echipele se dezlantuie intr-un spectacol uluitor de goluri si evenimente pe care tu, ca jurnalist ce trebuie sa trimita o cronica sub presiunea inchiderii editiei ziarului, nu stii cum sa-l interpretezi, in lumina celor intamplate mai devreme. Si, cand in sfarsit ti-ai recapatat inspiratia si crezi ca ai facut o relatare desteapta, in prelungiri se mai inscrie un gol, care schimba total si castigatorul, si destinul echipelor, dar si, obligatoriu, cronica ta! Mi s-a intamplat de cateva ori ca inainte de a apasa pe "SEND" sa trebuiasca sa schimb tot articolul, asta in timp ce Jingao sau Emilian (depinde de perioada) fierbeau de nervi ca nu pot trimite ziarul la tiparit.

Asa si cu "Portretul...". Jumatate din carte esti plictisit cu niste discutii filozofice ale unor britanici de rang inalt, care mai de care mai aberante, mai narcisiste sau mai mitocane (dupa caz). Doi barbati, pictorul Basil Hallward si lordul Henry, sunt fascinati, ba chiar indragostiti de un tanar de o frumusete si o gingasie rara, Dorian Gray, un Narcis al Angliei inceputului de secol XIX. Ambii il gratuleaza cu daruri si virtuti si-l bombardeaza cu sentimente vecine cu dragostea. Credeti-ma, e destul de greu pentru un barbat sa citeasca declaratii de iubire infinita adresate tot unui barbat, asa ca am depasit cu greu momentul, plus ca Oscar Wilde are si un stil de a transforma orice simpla descriere intr-o insiruire de metafore nesfarsite...

Aflat in gratiile Divinitatii, care i-a asezat pe soclu o asemenea muza, Basil asterne pe panza cea mai reusita lucrare a sa: portretul lui Dorian Gray. Tabloul este atat de frumos incat il face gelos pe insusi Dorian care, intr-un exces de sinceritate de un egoism absolut, emite o remarca banala, dar care se va dovedi a fi esentiala in derularea ulterioara a evenimentelor: "Ce trist este! Voi deveni batran, oribil si inspaimantator. Dar aceasta imagine va ramane vesnic tanara. Cel putin daca ar fi fost invers! Imaginea din tablou sa fi imbatranit, iar eu sa fi ramas mereu tanar! Pentru asta... as da totul! Nu exista nimic pe lume pe care nu l-as da", spune Dorian, nestiind ca de fapt in acel moment isi amaneteaza viata!

Furios pe frumusetea si eternitatea tabloului, Dorian il ia si-l incuie in cea mai intunecoasa camera a palatului in care locuieste, in ciuda faptului ca Basil ar fi vrut sa-l expuna in cele mai apreciate galerii din Londra sau Paris, iar lordul Henry ar fi platit orice pret pentru a-l avea! Mai mult, o vreme Dorian traieste cu spaima bolnava ca prietenii, invitatii de onoare sau chiar servitorii se strecoara in camera pentru a admira portretul si a face apoi comparatii deloc magulitoare la adresa lui... Aceeasi cultura pagubitoare a propriului eu ii aduce eroului prima mare greseala a vietii lui: orgoliul lui nemasurat o impinge la sinucidere pe prima fata pe care a iubit-o. In loc de cainta, Dorian sarbatoreste un eveniment obscur, scotand la iveala pentru prima data caracterul sau putred.

O vreme, actiunea treneaza aidoma unui joc de societate lung si plictisitor. Ba chiar autorul face un salt in timp de circa 11 ani, perioada in care doar ni se sugereaza la ce nivel a ajuns Dorian: inalt in viata de zi cu zi, jos intr-ale sufletului. Pretul platit de Dorian Gray pentru "tinerete fara batranete" a fost mult prea mare. Viata lui se hidoseste cu timpul, aidoma portretului! O pata pe tablou - o crima odioasa, un rid pe fata - o noapte pierduta in bodegile rau famate ale Londrei, o crapatura in panza - o stare euforica data de droguri, etc... Si, cu toate ca duce o viata secreta desfranata, nobilul Dorian Gray ajunge ca la varsta de 40 de ani sa arate la fel de pur ca in acea zi de iunie, cand numara doar 20 de primaveri.

Cuprins de remuscari pentru toate crimele pe care le-a facut (l-a omorat chiar si pe bunul lui prieten, pictorul Basil), Dorian se decide sa se rupa de trecut si sa devina filantrop. Si singura punte catre trecutul abject i se pare chiar infamul portret, considerat a fi jignirea suprema adusa frumusetii si gingasiei lui, asa ca alege sa spintece panza aruncata in cotloanele vilei sale de burghez. Numai ca lama cutitului nu sfasiie numai hidosenia unui portret odata adonisian, ci curma si viata lui Dorian, ba chiar si povestea uluitoare a lui Oscar Wilde! Brusc si nemilos, lasandu-l pe cititor, pe romaneste, prost! Si cu o intrebare pe buze: cum ar fi fost viata lui Dorian, daca el n-ar fi fost atat de narcisist?

As fi vrut sa-l compar pe Dorian Gray cu Jack "The Reaper" sau cu criminalul incantator din "American Psycho", dar finalul abrupt al povestii mi-a taiat brusc avantul. "Portretul lui Dorian Gray" reprezinta zugravirea perfecta a expresiei hollywoodiene "Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se implineasca"!

Citesc poezii, deci exist

E ora 1 noaptea, citesc poezii si n-am de gand sa adorm prea curand pentru ca sunt fascinat! N-am mai citit versuri din clasa a XII-a, cand eram absorbit de geniul lui Stefan Augustin Doinas, cu un plus pentru "Mistretul cu colti de argint", pe care si azi cred ca-l recit artistic fara emotii.

M-am plictisit de "Portretul lui Dorian Gray" si am intrat putin pe blogosfera de pe telefon, ca mi-e lene sa ma ridic din pat. Si uite asa, din link in link, am dat de blogul Simonei Stefanescu (stiti voi, preferata...)! Si pac! Lovitura fatala! Descopar niste versuri uluitoare scrise de o frumusete de fata pe care as fi banuit-o oricand ca prefera revistele glossy in favoarea cartilor!

Delicatetea si profunzimea sentimentelor, reflectarea calda a dragostei pentru semeni sau preaslavirea puterii de atractie a lunii m-au cucerit! Este una dintre putinele revelatii pe care le-am avut in viata si care m-au ravasit atat de tare. Nu sunt un fan al poeziilor, dar faptul ca eu nu am fost in stare niciodata sa compun o poezie ma face sa apreciez cu atat mai mult pe cineva care are acest har!

Asadar, jos palaria Simona, din tot sufletul! Desi blogul tau are ca motto titlul melodiei din "9 saptamani si jumatate", "You can leave your head on", eu insist sa scot palaria in fata talentului tau!

LATER EDIT: Am dat peste un interviu cu Simona realizat de Mariana Artarus, sotia fostului meu coleg de la TOP, Dan Artarus. Descoper din ce in ce mai multe lucruri interesante despre Simona. Bravo!

http://www.bitpress.ro/articole/timpliber/2854/simona-stefanescuintre-televiziune-si-artaun-interviu-marca-stilul-tau.html

marți, 8 septembrie 2009

Mourinho. Fane Mourinho!

Am raspuns ieri (luni) invitatiei bunului meu prieten Razvan de a participa la antrenamentul echipei FC International, pe terenul din Strand. Ma bucur ca am facut asta, pentru ca am avut ocazia de a descoperi un tip adevarat, in persoana antrenorului Stefan Stoica.

Sigur, favoritul meu ramane Ionut Badea, de la FC Arges, dar am avut o revelatie cu "Mourinho din Banie", asa cum i s-a spus lui Stoica dupa ce a salvat Craiova de la retrogradare. Aveam impresia ca e genul de oltean smecheras, unde mai pui ca fusese si secundul lui Protasov la Steaua... Dar omu' e chiar "de gasca", e comunicativ, glumet, prietenos, apropiat jucatorilor si cerebral in gandire.

Fiind primul antrenament al saptamanii, Fane Stoica le-a tinut baietilor o scurta cuvantare, in care le-a vorbit de importanta urmatoarelor doua meciuri, cu Bistrita si Iasi. "Va rog sa va antrenati corect, sa va odihniti si sa evitati excesele", a incheiat tehnicianul, dupa care s-a retras pe banca alaturata mie la o cafea, lasandu-l pe secundul Vasile Manaila sa conduca antrenamentul fizic. Mi-a placut la nebunie! Auzi, sa il rogi pe un fotbalist sa faca ceva! Ori e masochist, ori are o incredere mult prea mare in grupul lui. Cert e ca Fane Stoica e un profesionist 100% si are pretentia ca si cei cu care lucreaza sa se comporte la fel. Ca s-a inselat sau nu dandu-se pe mana fotbalistilor sai va vedea la finalul campionatului.

Deocamdata el e optimist: "Pe mine ma intereseaza sa fac 38 de puncte, nu sa fac scandaluri, si am sa le fac, pentru ca sunt bengos", i-a spus "Mourinho" unui ziarist de la Gazeta, care il implicase fara voie intr-un mic conflict cu Abiodun. "Ba, voi stiti ca sunt baiat de baiat si va raspund la toate telefoanele! De ce imi bagati declaratii in gura, in loc sa ma sunati", a fost mica sapuneala prieteneasca trasa jurnalistului, in timp ce altii ar fi injurat si ar fi facut urat rau! Asta denota caracter si educatie.

Cu un asemenea om antrenand o echipa din Pitesti, o sa ma uit cu placere la meciurile Internationalului de acum incolo. Si, mai stii, poate o bate si pe Steaua...

luni, 7 septembrie 2009

Vika

Rar mi se intampla sa-mi placa atat de mult o melodie si sa nu retin aproape niciodata numele artistului/ilor. In cazul de fata, e suficient Vika si rup boxele!

Hagi bate Mutu

Il iubesc mai mult pe Mutu decat pe Hagi. Imi place de 10 ori mai mult de Chivu decat de Gica Popescu. Stau cu emotii si pumnii stransi atunci cand Coman e in poarta decat pe vremea cand Stelica era tricolorul nr. 1. Imi e mai simpatica generatia actuala decat "Generatia de Aur". Dar sincer, nu se compara cele doua prin nimic, iar balanta inclina clar in favoarea echipei celor doi Gica.

Stiam asta in subconstientul meu, dar evenimentele recente mi-au intarit convingerea. Saptamana trecuta am vazut pe TVR2 emisiunea "Replay", care a prezentat un rezumat amplu al meciului Romania - Danemarca 3-1, din 1989. In contrapartida cu meciul senzational de acum 20 de ani sta, bineinteles, contraperformanta de sambata, de la Paris...

Ambele meciuri de calificare la CM, ambele decisive, ambele - borne in evolutia ulterioara a Nationalei de fotbal... Sunt singurele comparatii care se pot face intre cele doua meciuri despartite de o perioada 20 de ani! Pentru ca in rest, generatia lui Hagi a dat clasa! Ce fotbal jucat cu inima si sufletul in 89 si ce gaini la taiat am vazut in 09...

Tot timpul aveam impresia ca in urma cu 20-25 de ani se juca alt fotbal, si ca din cauza asta generatia lui Mutu nu poate sa aiba rezultate... Adica, pentru ca adversarii au progresat, fotbalul modern este altul, iar noi nu am ajuns acolo la niciun nivel: de performanta, de pregatire tehnica, de progres in ale medicinii, etc pentru ca Romania in sine a regresat, dar nu e deloc asa! Romania a facut un meci incredibil cu Danemarca, am revazut o implicare extraordinara a tuturor componentilor, cu precadere Gica Hagi, Dan Petrescu, Lacatus si, peste toti, Sabau, am sesizat o tactica extraordinara, un ritm ametitor, cu 2-3 ocazii la 5 minute, o euforie senzationala a tricolorilor, pe care nu am vazut-o niciodata la generatia lui Mutu. Dragi prieteni, daca vreti sa vedeti un meci adevarat, inchiriati miercuri DVD-ul Romania - Danemarca si vizionati-l in timpul partidei Romania - Austria! Nu veti pierde nimic, rezultatul se afla oricum destul de usor. Veti avea numai de castigat!

PS - M-a distrat extraordinar comentariul lui Dumitru Graur, inconfundabilul Dumitru Graur cel cu greselile "la minut"! Chiar imi fusese dor de el! M-am spart de ras cand l-am auzit cu "Balint marcheaza in poarta portii lui Schmeichel" sau "LuPU LA balon"!

vineri, 4 septembrie 2009

Pregatit pentru portret


Am intrat azi de dupa-amiaza in posesia premiului castigat la concursul Ralucai. Am fost la Arges TV, prilej de mici nostalgii, dar din pacate nu m-am intalnit cu organizatoarea concursului. Normal, Raluca era pe teren, la munca, in timp ce eu frecam menta prin oras... Totusi, am luat cartea din mainile prezentatoarei mele favorite, Simona :P.

Nu-mi ramane decat sa citesc "Portretul lui Dorian Gray", dupa care sa fac o recenzie adevarata. Din pacate, week-end-ul asta sunt plecat si nu am timp de lectura, dar de luni sunt din nou free.

joi, 3 septembrie 2009

Excitat in hypermarket

Am avut mult timp de pierdut vara asta, si m-am chinuit sa-l pierd in cele mai cool ipostaze. Nu am reusit de cele mai multe ori, dar pot spune, cu aceasta ocazie, ca mi-au venit niste idei nebunesti. Multe dintre ele au fost puse in aplicare, iar rezultatul a fost pozitiv pentru starea mea sufleteasca.

Unul dintre proiectele ciudate care mi-au trecut prin minte (nu prea sunt sanatos cateodata) a fost acela de a citi o carte din scoarta'n scoarta. Nimic spectaculos pana acum, mai ales ca in vara asta am dovedit vreo cinci "almanahe"... Ideea a fost sa reusesc sa o parcurg intr-unul dintre hypermarketurile din Pitesti, fara ca sa fiu intrerupt de vreun supraveghetor, pe motiv ca zabovesc prea mult in fata standului! Iar ca sa fie treaba treaba, si sa ma pomenesc si pe la stiri in cazul in care iese ceva rau, mi-am ales o carte erotica!

Citisem printr-o revista oarecare 2-3 randuri despre "Amant cu voia sotului", o carte care a facut valva in Franta si Canada. Este vorba despre o tipa super-cool, casatorita si cu o casnicie perfecta, care se intalneste intamplator cu un fost coleg cu care, pe romaneste, si-a dorit "sa si-o puna" inca din liceu. Si, cu toate ca nu era nici momentul, nici cazul, isi duce fanteziile la bun sfarsit acum, cand este o femeie fericita si implinita alaturi de sotul ei. Care sot stie de visele erotice ale iubitei, si o sprijina chiar sa si le puna in aplicare, chiar daca el nu facea parte din ele...

Cartea e chiar pornografica, dar este atat de bine scrisa incat se deosebeste total de genul povestilor de budoar ale Laurei Andresan, de exemplu. Este literatura pura, dar o literatura care il va face sa roseasca pana si pe cel mai indecent tip posibil! Si inchipuiti-va ca eu am lecturat-o in Kaufland, cu lumea trecand pe langa mine cu cosurile pline de cumparaturi! Eu citeam de pizda si pula (scuzati, de obicei sunt pudic, dar in scris ma transform), iar oamenii aveau paine si salam in sacosi! Eu ma excitam (bineinteles mental), iar ei se cautau prin buzunare dupa bani! Eu transpiram de emotie, iar ei impingeau la cosuri...

Am citit cartea in trei descinderi la Kaufland si nu cred ca a observat vreodata cineva cat de cufundat sunt in lectura! M-am chinuit sa nu ma exteriorizez, desi cartea e criminala, capitolul intai fiind de-a dreptul exploziv. Chiar de la primele pagini esti introdus intr-un act sexual consumat la cea mai mare intensitate, foarte explicit!

V-o recomand din suflet, pentru a mai sparge monotonia!

Am castigat o carte!

Sunt extrem de fericit! Am aflat adineauri ca sunt castigatorul concursului lansat de Raluca pe blogul ei, premiul constand in cartea "Portretul lui Dorian Gray", de Oscar Wilde. Bine, saraca Raluca m-a anuntat inca de marti, dar eu am fost atat de ocupat zilele astea (ciudat, cele mai pline zile din acest an), incat am vazut abia joi... Si nu am facut altceva decat am trimis un link la o scurta recenzie facuta de mine dupa ce am citit cartea "Invitatia la vals", de Mihail Drumes.

Sunt fericit din mai multe motive. Primul ar fi acela ca mi-am facut rost de inca o ocupatie care o sa ma tina treaz o noapte-doua, asta daca va reusi sa "ma prinda" cartea... In al doilea rand, sunt bucuros ca am castigat si eu ceva, pentru ca niciodata nu m-am ales cu nimic, desi la multe concursurile de gen am participat cu toata implicarea de care as fi putut da dovada (ultimul, un scenariu de film trimis la HBO, pe care eu il consideram cel putin de Hollywood). Apoi, pentru ca am reusit sa captez atentia catorva persoane care mi-au citit recenzia cartii "Invitatia la vals" asupra minunatelor povesti de dragoste pe care Mihail Drumes le-a scris cu zeci de ani in urma. Sunt convins ca "Invitatia...", "Scrisoarea de dragoste" sau "Elevul Dima..." vor fi devorate de iubitorii lecturilor de calitate. Si nu in ultimul rand, sunt multumit ca o parte dintre vizitatorii de calitate ai blogului Ralucai au intrat si pe umilul meu blog, citind prostioarele debitate de mine intr-un ton mirceabadeascian.