Faceți căutări pe acest blog

duminică, 22 ianuarie 2017

Ajax câștigă un meci dificil, cu ajutorul a doi puști de 17 ani

Astăzi, Ajax Amsterdam a avut un meci dificil la Utrecht, pe terenul unei echipe extrem de incomode. Ajax se află în acest moment într-o cursă disperată de urmărire a liderului Feyenoord și nu își permite niciun pas greșit. Dominată destul de copios în prima repriză de echipa gazdă, Ajax a găsit resursele să scoată o lovitură de la 11 metri, dar pe care veteranul Lasse Schone a ratat-o.

Era clar că antrenorul Peter Bosz trebuia să facă o mutare de geniu pentru a debloca meciul, altfel acesta se îndrepta către un meci egal sau, de ce nu, către o înfrângere, deoarece Utrecht a prins curaj după penalty-ul ratat. Și Bosz face chiar două mutări în minutul 74, dar în fața cărora am rămas mască! Scoate doi jucători cât de cât experimentați și introduce doi puștani de doar 17 ani: Matthijs De Ligt și Justin Kluivert!

Da, aveți dreptate, Justin este fiul lui Patrick Kluivert, atacantul care aducea Ajaxului Liga Campionilor în memorabila finală din 1995 cu AC Milan, arbitrată de Ion Crăciunescu! Justin a debutat etapa trecută la echipa mare a Ajaxului, deci se afla acum la abia a doua apariție în Eredivisie.

Ei bine, cei doi au adus acel suflu tineresc care te scoate din minți, dacă ești un adult molcom. Justin, cu două curse nebune pe partea dreapta, a destabilizat apărarea Utrechtului și, dintr-o fază făcută de el, Ajax a deschis scorul și a câștigat până la urmă cu scorul de 1-0.

Despre curajul nebun al antrenorilor de la Ajax am mai povestit pe blog, aici. Acum trei ani, Franck de Boer îl băga în minutul 80 pe Riedewald la un meci în care Ajax era condus pe teren propriu cu 0-1, iar în 10 minute, puștiul de 19 ani, care atunci debuta în Eredivisie, marca ambele goluri ale victoriei, deși el este fundaș central!

Acum câteva zile am scris pe Facebook (e o platformă mai la îndemână decât blogul) că Ajax Amsterdam se pregătește să vândă un jucător la un club din Franța și, astfel, va ajunge la un prag de 80 de milioane de euro încasați pe vânzările de jucători numai în acest sezon! Era vorba de Anwar El-Ghazi, dorit de Lille pe suma de 7 milioane de euro. Deocamdată, transferul a intrat în impas și nu se știe dacă se va mai face, întrucât azi este ultima zi de transferuri în Europa.

Vorbesc aici despre capacitatea acestui club extraordinar de a se regenera imediat. Iată doar două exemple: l-a cedat pe Milik la Napoli pentru 32 de milioane și a titularizat în locul lui pe puștiul de doar 19 ani, Kasper Dolberg. În paranteză fie spus, zilele trecute Ajax a refuzat 20 de milioane de euro de la Borussia Dortmund pentru Dolberg! Apoi, l-a dat la Barcelona pe portarul Cillessen pentru 13 milioane și l-a împrumutat pe Onana, de la Chelsea.

În meciul de azi, despre care am scris la început, Ajax a avut o medie de vârstă de 22 de ani și 10 luni, medie crescută de Lasse Schone, care are 30 de ani. După schimbările efectuate, Ajax a încheiat meciul cu medie de vârstă cu un an mai mică, deci practic victoria a obținut-o o formație în vârstă de 21 de ani și 10 luni.

De câțiva ani buni, Ajax descoperă tinere talente (nu neapărat toți sunt crescuți în celebra academie De Toekomst), le promovează prin intermediul propriei echipe și le vinde pe sume imense. Apoi, pune în locul lor tineri fotbaliști despre care nu se știe nimic, dar care vor ajunge, în 3-4 ani, să fie vânduți la rândul lor pe zeci de milioane de euro. Exemple sunt enorm de multe, plecând de la Zlatan Ibrahimovic, Luis Suarez și Alderweireld (cel mai bun fundaș din Premier League), și terminând cu olandezii Sneijder, Huntelaar sau Blind. Nu mai vorbesc de Eriksen, care a venit la Amsterdam la vârsta de 16 ani direct din Danemarca, iar în 5 ani s-a transferat pe 18 milioane la Tottenham, iar acum a ajuns la o cotă de transfer de 31 de milioane de euro, conform transfermarkt.

Sigur, acest mod de a face performanță nu putea să nu aibă și minusuri. Regretatul Johann Cruyff a criticat în nenumărate rânduri managementul lui Ajax, club în care era membru de onoare în Consiliul Director. Cruyff i-a acuzat pe actualii conducători că au renunțat la marea performanță în detrimentul banilor, și nu se poate spune că nu are dreptate. În zilele de azi, Ajax vinde jucătorii de mare valoare în momentul în care ajung la 21-22 de ani. Dacă i-ar ține până la 27-28 de ani, ar putea să atace din nou fazele superioare ale Ligii Campionilor sau Europa League, acolo unde Ajax mai ajunge în primăvară doar sporadic.

Dar, cu toate că mai e eliminată de Steaua, mai pierde un titlu în ultima etapă în fața unei echipe deja retrogradate, sau mai face nu-știu-ce prostii, Ajax rămâne un fenomen aproape unic în fotbalul mondial și este foarte interesant de urmărit ce se va întâmpla cu acești doi tineri de 17 ani care au fost în stare să decidă un meci.

vineri, 20 ianuarie 2017

Cu tricou de 20 de euro în optimi la Australian Open

Tenisul de azi este despre bani. Am învățat asta cu toții de la Simona noastră cea prețioasă. Ea nu joacă la Fed Cup fiindcă îi e frică să nu se accidenteze, ea nu joacă la București, fiindcă trebuie să ia Porschele lui Țiriac de la Stuttgart, ea nu joacă la Olimpiadă pentru culorile țării, fiindcă îi e frică de țânțari (aiurea, voia să fie în formă la US Open, unde a ajuns până în sferturi și a luat fo 425 dă mii de euro).

Și totuși, mai apare câte un nebun care vine să joace de plăcere! Ultimul mohican este un britanic despre care nu am mai auzit niciodată până la Australian Open, cu toate că e în circuitul profesionist din 2006 şi a ajuns până pe locul 51 ATP.

Daniel Evans a explodat la începutul acestui an, când a jucat și a câștigat prima sa finală la profesioniști, la Sydney. Acum, la Australian Open i-a luat la rând pe favoriți, doar în ultimele două tururi trecând de Marin Cilic și de Bernard Tomic.

Recunosc că meciul cu Cilic nu l-am văzut, dar Eurosport dădea highlight-uri din când în când și am rămas puțin interzis, văzând cât de frumos joacă acest tip. Astăzi, însă, m-am uitat la aproape tot meciul cu australianul Tomic. Primul lucru care mi-a sărit în ochi, și care m-a făcut să rămân în fața televizorului, a fost ușurința și plăcerea cu care Evans lovește mingea. Fără trac, fără nervi, parcă ar juca un meci demonstrativ sau o partidă cu prietenii, în Ștrand! Loburi peste loburi, lovituri în cross, stopuri la fileu, ce să mai, arsenalul unui tenismen elegant. Nu tu încrâncenări, nu tu serve de 250 de km/h, nu tu lovituri cu ghiotura!

Eh, și cum stăteam eu așa și mă uitam la Evans, îmi sare în ochi un lucru: bă, îmi zic, ăsta are tricou fără logo pe el! Mă uit și la pantaloni, și aceia fără logo! Şosetele... albe! Deci, practic, omu' s-a îmbrăcat din piață ca să vină la Australian Open și să dea de pământ cu vedetele tenisului mondial! Doar adidașii erau de la Nike, dar cine știe dacă erau originali sau fake...

Culmea e că la interviul cu Jim Connors de după meci, Evans chiar a glumit pe seama echipamentului său, atunci când a fost întrebat dacă speră că sponsorii se vor bătea pentru semnătura lui... Simpatic, britanicul a spus că tricoul e de 20 de euro și că are două, nu credea că are nevoie de mai multe 😂😂😂. Iar celălalt e spălat, dar o să-l ia la meciul următor.

By the way, omul a câștigat până la sfârșitul anului 2016 vreo 900 de mii de dolari în total, în cei 11 ani de participări la turnee, atât din meciurile de simplu, cât și din cele de dublu. Deci vreo 80.000 de dolari pe an, ceea ce s-ar traduce în vreo 4.000 de dolari pe turneu, dacă a jucat 20 de turnee... Deci dați-vă seama că omul nu și-a scos nici măcar cheltuielile în toți acești ani, ce sponsor să se înghesuie pentru el!

joi, 19 ianuarie 2017

A fi sau a nu fi! Părerea mea:

În aceste zile se duce un război dur în presă pe marginea subiectului "FCSB nu e Steaua". Odată cu apropierea deznodământului final în cam toate procesele dintre Armată și Becali, țara s-a împărțit în două: între susținătorii Stelei CSA-ului și cei ai Stelei FCSB-ului. Campanii peste campanii în presă, înjurături între microbiști, isterii pe la televizor, ce să mai, zilele astea am avut parte de toate!

Ca dinamovist convins și microbist care a urmărit subiectul nu de ieri, de azi, ci încă din anii 2000, când s-a produs "nenorocirea", mi-am format și eu o părere, pe care o să încerc să mi-o expun aicișa, la mine pe blog. Că m-o citi cineva sau nu, bine... Important e că am și eu un punct de vedere.

ACTUALA STEAUA ESTE TUNUL LUI BECALI
Am început cu concluzia. Dar stați așa, că o să și detaliez. Am s-o fac însă luând de la capăt (aproape) toți pașii făcuți în toți acești ani. Iar la final, am să spun și dacă FCSB e sau nu Steaua, cine are dreptate, Gigi Becali sau avocatul Talpan.

1. Babiuc e cheia
Totul pleacă de la fostul ministru al Apărării, Victor Babiuc. Oooo, stați puțin, că de el nu prea s-a vorbit. Oare de ce, fiindcă din punctul meu de vedere, el este vinovat de situația în care a ajuns Steaua acum?

Vă spune ceva numele de Babiuc? Este acela care a făcut schimb cu Gigi Becali de terenuri, dând terenuri foarte scumpe ale Armatei pe niște miriști ale "latifundiarului". Dosarul s-a finalizat cu pușcărie pentru amândoi șmecherii. Ei bine, eu cred că cei doi infractori, Babiuc și Becali, erau puși pe ars rău de tot Armata și s-au gândit să o păcălească și cu echipa de fotbal.

2. Apare AFC Steaua
Profitând de faptul că legea sportului nu mai dădea voie echipelor departamentale să facă sport de performanță, Babiuc se leapădă de Steaua. El ar putea să susțină că a făcut totul legal, dar părerea mea este că a premeditat totul cu Gigi Becali. Păi ce poate fi mai clar decât situația în care s-a ajuns acum?

Niște oportuniști (în cazul nostru Viorel Păunescu, Victor Pițurcă și Gigi Becali) atrag de partea lor niște generali din Armată și foști fotbaliști de glorie ai Stelei și înființează AFC Steaua, o asociație care avea drept scop continuarea activității fotbalistice, fără ca FRF și LPF să retrogradeze echipa pe motiv că Steaua era departamentală și nu mai putea evolua în Liga 1.

Teoretic, Armata ar fi trebuit să vină cu marca, palmaresul, dotările de la stadion și lotul de jucători, iar afaceriștii să vină cu know-how și cu finanțare. Păunescu e numit șef, echipa își continuă parcursul în Liga 1 și cupele europene ca și când nimic nu s-ar fi schimbat. Atenție: Important: Palmaresul e la AFC Steaua!

3. AFC începe să acumuleze datorii
Cum s-au dat cele mai de succes tunuri în industrie, după Revoluție? S-au falimentat intenționat întreprinderile, apoi au fost "salvate" de investitori strategici. Groparul Întreprinderii Fotbalistice Steaua a fost Păunescu, care a început să acumuleze datorii. Iar "salvatore de la patria" cine credeți că apare? Nea Gigiiiiiiiiiiiii!!!

4. Becali își vrea banii înapoi. Banii sau viața (Stelei)
Ca un cămătar adevărat ce e, după vreo trei ani de salvare a Stelei (timp în care el zice că a băgat 10 milioane, iar Pițurcă îi mai taie din ele, dă-le 'reacu', până pe la 4,2 milioane), omul începe să emită pretenții:
- Bă, păi dați-mi banii înapoi!
- Păi stai, nea Gigi, că noi am vrea să îți dăm banii, dar nu prea avem de unde...
- Păi să-mi dea Armata banii, dacă voi nu aveți de unde
- Păi Armata nu are cum să scoată bani din unitate.
- Păi, atunci dați-mi echipa!
- Păi cred că așa o să facem...
(nu știu de ce, dar cred că dialogul este real, inclusiv cu "păi"-urile de rigoare).

5. Generalii se opun
Cât de încântați or fi fost toți de nea Gigi, un tip spiritual și cu mâna spartă (Știi ce zic?), dar să dea un bun al Armatei era prea de tot. Așa că, exceptând câțiva mânjiți bine rău de tot, printre care eu îl deosebesc vag și pe un fost mare handbalist al României, generalii se opun. AFC Steaua trebuie să rămână așa, "vedem cum o scoatem noi la mal", dar nu poate să treacă cel mai de preț bun al Armatei în mâna unui privat.

Are loc celebra ședință, în care oamenii refuză să semneze trecerea AFC Steaua la clubul Steaua al lui Becali. Cu toate astea, Becali prezintă un tabel cu semnături. Unii spun că au semnat doar prezența, nu și cedarea echipei. Caz de cercetare în Justiție, nu ne băgăm. Oricum, cele mai importante semnături lipsesc. Ministrul Apărării (pfiu, din fericire nu mai era Babiuc), niște generali importanți, președintele CSA nu își pun semnătura. Cu toate astea, prin minuni avocățești și tertipuri de genul "nu ai plătit cotizația, ești exclus (care cotizație, mânca-ci-ax?)", apare FC Steaua!

5 bis. Ce se întâmplă cu palmaresul?
Atenție! Important! Palmaresul trece și el, odată cu absolut tot, la Becali! Bine, nu chiar tot... Bunurile imobile (stadionul, terenuri) nu au cum să fie luate. Adică, furi dintr-o casă un scaun, un televizor, un ceas, dar nu poți să furi apartamentul cu totul...

6. Becali se acoperă de acte
Cu aceste acte (total incomplete), Becali obține de la OSIM marca, obține Certificatul de Identitate Sportivă și, mă rog, ce o mai fi obținut astfel încât să pară legitim și să continue să joace în Liga 1 și în cupele europene. Totul merge lin, nimeni nu se prinde de nimic, vin lingăii și se angajează la club, vin steliștii de mici și joacă pentru gloria lu' Becaaaali, vin și antrenează Lăcătuș și Pițurcă, vin fanii la stadion și îl urcă pe nea Gigiiiiiiiiiii sus, sus, sus pe Maybach.

Mai mârâie unii că "stai, domne', că nu e corect", dar presa și opinia publică sunt prea încântate de delațiunile fără non-sens și halucinațiile verbale ale ciobanului încât să-i bage în seamă.

7. Apare Talpan
Băși... pardon... Bă, și când îi era lumea mai dragă lui Jijică, apare un amărât de avocat al Armatei, pe nume Talpan, că cică Steaua e numai una, dar nu e a lui. E a Armatei! Și dă-i proces peste proces...

La început, Becaaaaali, Stăpânul Luminii, își râde în barbă. Și, credeți-mă, are în ce să râdă în hohote, fiindcă are barbă, frate! "Ce palmares, bă? O prostie! Ce siglă, bă? Un desen! Eu sunt Becaaaaaali"... Dar cei mai inteligenți fani ai Stelei încep să se prindă de șmecherie și îl cam lasă să elucubreze în continuare. Tribunele se golesc, Talpan câștigă proces după proces, se aud murmure în mulțime, cam ca la discursul lui Ceaușescu. Dictatorul se repliază și caută privirile lui Dincă, Ceaușeasca, Postelnicu și toți activiștii de la LPF, FRF, GSP pe care i-a hrănit atâția ani.

8. FRF și LPF sunt cu Becali, Justiția e cu Talpan
Ajungem spre finalul povestirii. Nu mai insist, treaba se petrece zilele astea și probabil toată lumea e la curent. În acest moment, sunt două tabere:
a) una pro-Becali, în care se află catraliardele de fani FCSB de pe Facebook, FRF, LPF, generalii mânjiți, foști jucători din anii 2000 și 90% din presa din România;
și b) cealaltă anti-Becali, formată din avocatul Talpan, Justiția care a dat verdicte pe acte, cei mai reprezentativi jucători din istoria Stelei (Pițurcă, Balint, Lăcătuș, Stoica, Bumbescu, Bărbulescu), câțiva jurnaliști cu capul pe umeri și, poate cel mai important, suporterii. Acei suporteri pe care nu îi poți cumpăra, fiindcă dragostea pentru club este strict legată de performanțele obținute în anii 80.

Și dacă am ajuns la performanțe, și-a dat și Gigi Becali seama că palmaresul e foarte important. Și acum susține că palmaresul este la el, spre deosebire de tabăra anti-Becali, care e de partea Armatei, și va fi în continuare, chiar dacă echipa ar trebui să o ia de la 0, din Liga a V-a.

9. Concluzia: unde e palmaresul?
Vă reamintiți când am zis că Becali a luat tot, mai puțin stadionul? Deci el a luat și marca, și sigla, și palmaresul. Spre deosebire de marcă și siglă, pe care Becali le-a pierdut în proces, palmaresul nu are valoare palpabilă. Asta e legea! Marca da, palmaresul nu. Prin urmare, marca e la CSA fiindcă Talpan a recuperat-o în Justiție. Dar palmaresul? Ăsta nu a fost recuperat, fiindcă legea nu dă instrucțiuni. Și atunci avem două soluții:
a) Teoretic, palmaresul este strict legat de marcă și siglă și, chiar dacă Justiția nu a pomenit nimic de el, el trebuie să urmeze calea mărcii și siglei. Dacă Justiția a recunoscut că marca/sigla aparțin CSA, adică echipei istorice, cum e posibil ca palmaresul să se ducă în altă parte?
și b) Ilegal, cum a făcut el trecerea de la AFC la FCSB, Becali a reușit să păstreze palmaresul. Cum spuneam mai devreme, a furat un scaun (marca), un televizor (sigla) și un ceas (palmaresul). După ce a fost prins, a dat scaunul și televizorul înapoi, dar ceasul l-a făcut pierdut. Atâta timp cât Justiția nu a zis nimic de palmares, e normal să susțină sus și tare că palmaresul e la el.

Având aceste atât de multe ipoteze, nimeni în afară de Justiție nu poate să decidă dacă FCSB e sau nu Steaua, din perspectiva palmaresului. Dar părerea mea este că palmaresul ar trebui să se întoarcă la CSA. Din moment ce Justiția a dovedit că trecerea unor bunuri de la AFC Steaua la FCSB a fost ilegală, dându-i-le înapoi, înseamnă că toate bunurile au fost luate ilegal. Că doar un hoț nu vine și fură un scaun, un televizor, un ceas, după care dă scaunul și televizorul înapoi, dar susține că ceasul e al lui dintotdeauna...

Iar când palmaresul se va întoarce la CSA, atunci acest FCSB ar trebui exclus din competiție, să i se retragă toate titlurile și performanțele, deoarece a participat ilegal la competiție, pe baza unui furt dovedit.

Ce se va întâmpla cu Steaua? Va rămâne cu tot ce a câștigat până în 2003, iar dacă se asociază din nou, dar de data asta legal, cu audit, contract și agreement, poate să-și reia activitatea din 2017, 2018, 2019..., de unde vrea, cu palmares, siglă, suporteri și tot.

Părerea mea...

joi, 5 ianuarie 2017

Norocul lui Mutu, presa idioată din România. "Detalii incredibile"

Noaptea trecută a explodat bomba cu bătaia dintre Mutu și Ravanelli, povestită la un post tv francez de un fost coleg al Briliantului la Ajaccio. Am văzut cele 10 minute din emisiune și am citit transcrierea de pe reddit în engleză. Foarte interesant, erau acolo patru dintre foștii colegi ai lui Mutu pe vremea când era fotbalist: Leboeuf, Gallas, Petit și Zubar, autorul dezvăluirilor.
Mă așteptam ca presa de azi să rupă cu acest subiect. Când colo, câte un articol în gsp și prosport, "pitite" sub celebrele titluri capcană, care nu spun nimic, de fapt. Numărul scăzut al comentariilor și faptul că știrile de azi au mutat evenimentul în josul paginilor online îmi certifică faptul că s-a dus dracului presa.

Drept urmare, doi dintre prietenii cu care am stat azi de vorbă, Vlad și Răzvan, scăpaseră subiectul. A trebuit să le povestesc eu. Cum naiba să-l descoperi, dacă poartă titluri mediocre, făcute doar ca să agațe trafic, nu și cititori?

Prosport zice așa: VIDEO | Episodul neştiut în care a fost implicat Mutu! Replica românului pentru unul dintre cei mai mari jucători din istorie: "Eşti un nimeni acum!" Imediat, s-au luat la bătaie
GSP zice așa: VIDEO Bătaie între Mutu și un antrenor! A vorbit un fost coleg al "Briliantului": "I-a suflat fum de țigară în ochi și așa a început tot" » Detalii incredibile

În primul rând, remarcați că titlul acestui articol are 4 (patru) enunțuri! Dacă îl mai punem și pe cel cu VIDEO, se fac cinci! Din start l-ai amețit pe oricare cititor de bun simț care ar vrea să intre pe articol. Când vede cinci rânduri de titlu, a trecut automat în jos, nefiind interesat.

În al doilea rând, se evită în titlu exact intriga. Ceva-ceva scrie GSP la început ("Bătaie între Mutu și un antrenor"), dar se pierde în detalii inutile și termină cu eternul și inutilul "Detalii incredibile". Un fel de "Șoc" sau "N-o să-ți vină să crezi" ori "Nimeni nu și-ar fi închipuit". Doamne Sfinte, apără și păzește, încotro se îndreaptă presa noastră? Atât de slabi sunt redactorii în ziua de azi?

În al treilea rând, nu pot să nu remarc puzderia de semne, care mai de care mai inutile, dar care sunt creația noului mod de a face presă pe Facebook: |, », ghilimele, semne de exclamare, ce să mai... doar smiley-urile mai lipsesc. Dar sunt convins că or să apară și ele cât de curând.

Această modă a titlurilor capcană a fost lansată și este în continuare marca înregistrată gândul.info. O porcărie, dacă e să mă întrebați pe mine. Nu face altceva decât să ducă la îndobitocirea oamenilor, practic ei își bat joc de proprii cititori. De vreo 5-6 ani nu am mai intrat pe Gândul. Prima care a adoptat stilul a fost Sport.ro. De vreo 3 ani nu am mai intrat pe Sport.ro, cu părere de rău fiindcă e marcă ProTV.

Acum, pași către îndobitocire fac și celelalte două ziare online de sport. Mor de nervi când văd titluri gen Reghecampf taie în carne vie: "Asta am să fac!". Să muriți voi că așa a zis Reghecampf? "Asta am să fac"? Eu cred că a zis clar ce o să facă, dar voi nu băgați în titlu, de teamă că nu mai dă lumea click pe articol și nu mai faceți trafic!

Păi, băi deștepților, ideea este TOCMAI ca titlul să te bage în articol! Eu nu o să dau niciodată click pe un titlu de genul "Asta am să fac", ci o să dau click pe titlul care mă atrage. Așa se face jurnalistică, așa am învățat eu la școală! Cum ar fi ca Tolontan să fi titrat la ancheta cu Spitalul Malaxa ceva de genul: "Șoc! Un manager al unui spital a făcut asta"? Ce impact ar mai fi avut?

Revenind la povestea cu Mutu și Ravanelli. Norocul lui Mutu a fost că presa sportivă din România a luat-o rău la vale. Îmi aduc aminte că pe vremuri nu era atât de norocos și titlurile erau cam așa: "Mutu a bătut un ospătar"; "Mutu a făcut sex cu Laura Andreșan"; "Mutu a fost prins dopat". Cu "Detalii incredibile" a reușit să scape dintr-un scandal care nu i-ar fi făcut bine absolut deloc.

Și ca să nu ziceți că am vorbit ca deșteptul, iată și ce titlu aș fi pus eu poveștii acesteia: "Mutu s-a bătut golănește cu antrenorul Ravanelli". Ați fi dat click?