Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 29 iulie 2009

Ingerul Neylini

Super tare melodia, o ascult cu mare placere de cate ori o aud. Ritmul e dumnezeiesc...

M-am impacat cu Zlatan

Cei care ma cunosc stiu ca suedezul Zlatan Ibrahimovic a fost fotbalistul pe care l-am admirat cel mai mult dupa despartirea de Van Basten. Deloc intamplator, cei doi au facut istorie la Ajax, clubul meu de suflet, numai ca odata cu trecerea lui Zlatan la Inter Milano, m-am despartit de el. Nu m-au mai interesat geniul lui, fazele si driblingurile incredibile, va vine sau nu sa credeti, nu am urmarit niciodata vreun meci de-al lui la Inter! De ce? Pentru ca, ca tot omul (cacofonia e voita), am simpatii si antipatii, iar Inter e genul de echipa pe care o urasc sincer. Nu pot spune ca am un motiv, dar pentru mine Inter e ca ciresele: nu le sufar, desi habar n-am de ce... Imi provoaca greata, scarba, stare de voma...

Atunci cand credeam ca l-am uitat pe Zlatan (desi la EURO am facut ce am facut si am fost la doua meciuri ale Suediei doar pentru el), iata ca face o miscare incredibila! Se muta la Barcelona! Cred ca sunt ultimul om de pe planeta care a aflat transferul, dar sigur sunt cel mai fericit! Sa plece el, idolul meu, de la clubul pe care-l urasc sincer la cel pe care-l iubesc dezinteresat, din orasul cel mai frumos din lume, e cea mai buna veste pe care am primit-o in acest an nenorocit.

Multumesc Zlatan! Te voi iubi mereu (pana te vei intoarce la Inter)!

PS - E un paradox: nu pot sa ma hotarasc cu ce echipa simpatizez din Spania: Real sau Barca... Dintotdeauna mi-au placut amandoua, fiecare are farmecul ei special si niciodata nu mi-a sarit in ochi mai mult vreuna dintre ele. Iar transferurile lui Real din ultimul timp nu fac altceva decat sa-mi readuca placerea de a vedea campionatul spaniol cu cea mai mare atentie si placere!

marți, 21 iulie 2009

Tentatia seductiei... la copii

Zilele trecute am asistat in parc la un mic joc nevinovat in care s-au implicat trei fetite si trei baieti, cu varsta de 10 ani, plus sau minus. Inclus la mijloc in spatiul lor de joaca, am privit fascinat cum ia naste instinctul de seductie la om, pornind chiar de la varsta enuntata mai sus. Concret, cele trei fetite au facut absolut tot ce le-a stat in putinta pentru a intra in atentia baietilor si, mai tarziu, dupa ce le-au captat-o, au facut orice ca sa nu para interesate de ei! Vi se pare cunoscut, baieti?

Eram cu Eri si impingeam plictisit leaganul in dreapta si in stanga, doborat si de canicula de la miezul zilei. Fara sa vreau, observ trei fetite de vreo 10 ani care agasau un copilas de vreo 2 si jumatate si, curios sa vad de ce fac ele asta, am devenit mai atent la joaca lor, fara insa a-mi deconspira postura de spion. Fetitele incercau sa-l convinga pe pustiulica (fratele uneia dintre ele) sa alerge in zona bancilor, mai precis a unei singure banci, acolo unde se asezasera trei baieti cam de aceeasi varsta cu ele, cu totii imbracati in echipament sportiv si cu o minge pe langa ei. Frumusei baietii, irezistibili chiar si pentru nebunaticele mele...

Super faze frate au urmat! Mi-am adus aminte, si aproape mi-am dat cu pumnii in cap, de vremurile cand eram si eu copil sau adolescent si ma lasam pacalit de jocurile seductiei initiate de alte fete hapsane... Simulari de cearta, discutii tari ca sa fie auzite, plimbari nevinovate prin fata baietilor, alergari dupa copilasul "neastamparat" care trece "din intamplare" prin fata bancii, bataie cu apa chiar in zona de interes, ca sa nu mai vorbesc de ocheadele aruncate catre victime la fiecare zeci de secunde, iata un intreg arsenal care i-a dat gata pe pacalici...

... care au cazut in plasa ca prostii! Foarte incurcati si vizibil fastaciti, baietii s-au ridicat sa joace o miuta langa tabara fetelor, imprejmuita de trei brazi superbi. Nici n-au ajuns bine la ele, ca vulpitele naiba au plecat din parc, spre casa! Penibila ipostaza pentru fraierusi, mai mult ca sigur prima din viata lor... Ma uitam la ei cum se uitau in zare dupa "coconeturi", unul cu mingea in brate, altul cu ochii tampi si al treilea batand cu gheata de fotbal in pamant aiurea si, toti trei, cu un zambet trist pe fata... Of, numai baiat sa nu fii!

PS - Aveti si voi intamplari dintr-astea, nevinovate, din copilarie?

vineri, 17 iulie 2009

Vanzatorul de placeri

In replica la cartea Loredanei, care m-a dezamagit profund, vin cu un text extraordinar pe care l-am citit azi-noapte pe mobil, fiindca nu aveam somn. Am intrat pe blogul lui Eddie Tone, redactorul sef de la FHM si fost coleg de facultate si am avut placuta surpriza sa descoper un text literar de o mare valoare, Vanzatorul de vreme. Stiam ca Eddie e si scriitor, nu numai jurnalist, dar nu credeam vreodata ca urmeaza sa citesc la el cea mai frumoasa poveste pe care am lecturat-o vreodata in viata mea!

Cititi si va minunati!

http://eddie.ro/2009/07/14/vanzatorul-de-vreme/

Sexting sucks


Am intrat zilele trecute intr-o librarie pentru a vedea ce mai e nou, imi place din cand in cand sa fac un radar al aparitiilor noi, pentru ca sunt convins ca nu tot ce apare pe piata editurilor din Romania se vinde odata cu Jurnalul, Adevarul sau Gazeta Sporturilor.

Asa am dat cu ochii de cartea Loredanei, Sexting. Curios sa vad in primul rand ce abordare are in subiectele de care aflasem din stirile de la Pro si Acasa, am deschis-o. Si acolo mare surpriza chiar de la prima rasfoire: cartea e foarte tamp si naiv machetata, pana si carticelele pentru copii sunt mai atragator facute! In primul rand formatul este foarte mic, ceva de genul fotografie 9 pe 14, adica iti scapa printre maini! In al doilea rand, scrisul este foarte mare, loc suficient intre randuri cat sa nici nu poti citi in diagonala, fiindca te pierzi in hartie alba si, nu in ultimul rand la o prima evaluare, hartia e proasta.

Am trecut peste aceste inconveniente, cu toate ca ma asteptam la o prezentare excelenta, doar nu o data sotia numarului 2 din trustul Pro lanseaza o carte, ca sa nu mai adaug aici ca aceasta este si o vedeta cu pretentii... M-am uitat pe continut: E PUERIL! Parca sunt gandurile unei fetite in pragul adolescentei, care descopera prima data cuvinte interzise precum clitoris, penis, cunningulus si altele... Intr-un capitol, Loredana se apuca sa dea definitia clitorisului si sa ne spuna cat este el de important si cat de bine ar fi sa se scrie mai mult despre el! Oh, my God!

Slaba, slaba, slaba! Cartea e slaba rau, si nu spun asta in calitate de critic literar. E varza! Plus ca ma asteptam sa vad povestiri de alcov despre iubirile ei, sa vad desprinderea de pudibonderie si asumarea unei vieti sexuale de cuplu sau, de ce nu, de adulter! O asa carte sigur ca s-ar fi vandut ca painea calda, mai ales ca pe coperta troneaza o Loredana sexoasa pe care o stim cu totii. Nimic din toate acestea, poate daca ar fi luat lectii de la Laura Andresan ar fi vazut cum se scrie.

PS - In lipsa de alte carti pe acasa, biblioteca am desfiintat-o si am mutat-o la tara, am citit dupa "experienta Loredana" cartea Danei Budeanu, Lectie de Stil (sau cam asa ceva). Nici nu se compara, e o carte scrisa excelent de o tipa nota 10 (cel putin ca stil).

miercuri, 15 iulie 2009

Pitici vs. tatici

In mijlocul orasului, in Piata Vasile Milea, daca nu esti atent poti fi calcat de masina! Trebuie sa te feresti mai ceva ca pe strada, sa-ti calculezi pasii astfel incat sa te strecori printre 3-4 vehicule nervoase, care nu te-ar feri nici sa te pice cu ceara! E o adevarata jungla atunci cand te pregatesti sa treci pe langa biserica Sf. Gheorghe...

Bineinteles ca e o gluma! Infricosatoarele vehicule nu sunt decat niste masinute colorate, unele in roz, altele in verde camuflaj si majoritatea sunt extrem de atragatoare pentru copii. Se inchiriaza cu 3 lei pentru cinci minute, dar daca esti client fidel, primesti si bonusuri in minute extra... Sunt foarte indragite de pusti, si nu numai...

Ma distreaza foarte tare sa ii privesc pe unii tatici care, mai intreprinzatori din fire, au economisit banii de inchiriere a masinutelor si au achizitionat una din magazin, pe care o calaresc plozii fericiti, atat timp cat vor ei. Sau tatii lor... Asta pentru ca frecvent gasesti 2-3 tatici foarte concentrati sa dirijeze prin telecomanda masinutele pustilor, iar impresia mea de fiecare data este ca ei sunt mult mai incantati de jucarii decat copiii! Dar nu-i condamn, pentru ca si eu as fi la fel daca m-as fi gandit vreodata sa cumpar o masinuta teleghidata pentru fie-mea. Deh, copiii din noi...

luni, 13 iulie 2009

Bomba calorica Doncafe

In fiecare seara imi place sa savurez o cafeluta slaba, de preferat la pliculet. Imi place foarte mult cel verde de la Nescafe, dar nu ma dau in laturi si de la altceva... Sau, mai bine zis, nu ma dadeam, pentru ca am avut proasta inspiratie sa cumpar recent niste pliculete de la Doncafe. Continutul e savuros, dar mi s-a parut mie ca este cam dulce la gust, asa ca am luat un alt pliculet si m-am uitat pe el, sa vad ce contine. Trebuie sa spun ca mi-a intrat in obicei sa caut pe etichete din ce e compus fiecare produs pe care-l cumpar, dar nu ca sa evit E-urile, eu sunt ceva mai prost si ma uit doar la calorii. Sa nu aiba multe calorii. Si Doncafe-ul are... Are pentru toate cafelele la un loc! Un pliculet cu aroma de rom, cum luasem eu, avea 500 de calorii! Deci eu am ingurgitat 500 de calorii in 10 minute, dintr-o cafea! Doamne!

Am revenit, normal, la Nescafe si am cautat caloriile, primul lucru pe care l-am facut. Avea 20 si ceva... Deci, va dati seama ce bomba calorica e Doncafe-ul, dar nu numai asta, cat de nesanatos poate fi?

Calvarul Disney





Numai cine nu are copii nu stie ce patimi are un tata lunea dimineata, pana dupa pranz... De pe data de 1 iunie, ziarul Adevarul s-a gandit ca ar fi bine sa ne ocupe noua, parintilor, prima zi a saptamanii, de parca nu ar fi fost si asa destul de greu sa luam in piept lunea... Impreuna cu ziarul, in fiecare luni apare o carte de la Disney, probabil ca stiti reclama data in exces pe programele tv. A inceput cu Cartea Junglei, sunt 12 in total, ultima programata fiind undeva la sfarsitul lunii august, Bambi.



Niciodata nu as fi crezut ca va trebui sa iti pui in miscare toate relatiile posibile pentru a intra in posesia acestei carti, de a apela la toate subterfugiile economiei de piata si de a pierde timp si nervi pentru ca, in sfarsit, sa iti faci copilul fericit! Asta, in ciuda faptului ca povestile respective sunt cunoscute si para-cunoscute, desenate, vizionate la DVD, citite si res-citite... Si, de asemenea, in ciuda faptului ca Adevarul tipareste un numar destul de mare de carti, numai ca acestea se dau, pur si simplu, pe sub mana, ca painea calda pe timpul lui Ceausescu!



Ieri, de exemplu, a fost Cenusareasa. Daca nu ai stabilit o relatie de afaceri cu un vanzator de la taraba, lucru pe care eu nu l-am facut dintr-un anumit motiv, esti un om mort! N-ai aproape nicio sansa ca sa iei cartile respective. Cum spuneam, nu am stabilit de la inceput o relatie fiindca primele doua carti se aflau deja in biblioteca Erikai, luate cu 1-2 ani in urma de la Diverta, asa ca nu a mai fost nevoie sa le iau. Dar ghinion de nesansa: toate listele s-au completat, iar absolut toate cartile care vin acum, sunt deja date!



De dimineata am luat tarabele la puricat. "Mai aveti cartea de la Adevarul?", am pus intrebarea asta cred ca de 50 de ori, si de fiecare data mi s-a raspuns cu "nu". Unii nici n-au mai raspuns, si undeva catre mijlocul zilei considerau ca e de ajuns sa imi zugraveasca un zambet ironic pe fata, ca sa-mi dau seama... Din fericire am gasit pe cineva care mi-a spus ca are cateva, sa trec mai tarziu pe acolo, ca in cazul in care nu apare cineva de pe lista, imi da mie cartea, dar "Va costa mai scump"! Deci, o lista la lista! Normal ca am fost de acord si am trecut pe la ora 14:30, dar omul zice: "E prea devreme". Si atunci intru in vorba cu el, ca sa-i smulg informatii despre cum as putea patrunde si eu in aceasta casta secreta...



"Si oricum nu v-as da cartea, ca sunteti stelist", imi da cu paru'n cap omu' la un moment dat! "Aoleu, mare greseala", ii zic, "asta e tricoul Barcelonei, cu stema originala!". Sa-mi zica mie de Steaua, eu, un dinamovist adevarat! Dar totul a fost spre bine, fiindca am intrat in posesia cartii cu Cenusareasa! Contra extra-cost, normal, asta nu se discuta... Si fara sa mai am acces la lista lui cu cartile viitoare... "Sefu', eu primesc 50 de carti, dar am lista de asteptare de inca pe atata", ma descurajeaza omul...



Si uite asa, in fiecare luni va trebui sa fac maratonul saptamanal pentru o carte pe care copilu' o cere ca din gura de sarpe, dar pe care o rasfoieste de 2-3 ori si apoi o arunca in biblioteca...

vineri, 10 iulie 2009

Renault de rahat

Ma uit zilele astea cu mare placere la Turul Frantei la ciclism, e un obicei pe care mi l-am insusit de mai bine de 10 ani si de care am incercat cat am putut sa tin cont, atata cat mi-a permis timpul. Nu spun acum motivele pentru care iubesc aceasta competitie, pentru ca altceva vreau sa zic, dar un lucru e cert: ma destinde extraordinar de mult. Practic, merg in excursie, in vacanta, fara a cheltui bani. Mai mult, etapa de ieri s-a terminat la Barcelona, cel mai frumos oras din lume, pe care l-am vizitat de trei ori si il cunosc mai bine decat multe alte orase mari din Romania!

Ce vreau sa spun este ca in timpul transmisiei in direct, un calup de publicitate destul de consistent a fost acaparat de Renault (normal, doar e Turul Frantei...). M-a frapat insa una dintre reclame, chiar m-a necajit, pentru ca in ciuda investitiilor majore pe care grupul le are in Romania, la Colibasi, in ciuda profiturilor uriase pe care le-au scos cu Loganul si cu motoarele expirate de la Clio, in ciuda a mii de avantaje obtinute ei isi bat joc putin de Romania. De ce? La o reclama cu Renault Clio curg pe crawl informatii despre tarile cu acoperire GPS, sistem instalat pe masina. Ei, ce va inchipuiti? Sunt trecute acolo toate tarile Europei, inclusiv din Asia (Turcia, Kazahstan, de exemplu), chiar si Bulgaria si Albania, numai Romania nu!

Cum asa domnilor de la Renault? Romania nu? Pai Colibasi nu e in Bulgaria sau Ungaria, daca nu stiati... Rusinica, rusinica!

Oricum retrograda la anul...

Toata lumea deplange soarta echipei FC Arges, dupa retrogradarea ei de catre LPF, inclusiv eu, pentru ca atatia ani petrecuti in preajma clubului m-au legat inevitabil, asa cum am mai scris intr-un post anterior. Dar poate ca este mai bine asa, o noua retrogradare dupa cea din urma cu doi ani... Dupa parerea mea, se poate porni la o noua reconstructie, fiindca cea precedenta nu mi s-a parut a fi una completa. De ce? Pentru ca pe langa Tanase, care este tanar si a scos capul pana sus, la echipa nationala, niciun alt tanar nu a mai confirmat. Doman, cu cele trei goluri ale lui a avut totusi un sezon dezamagitor, Carstoiu a avut ghinionul sa se rupa repede, Voiculet providential de putine ori si numai dupa pauza, si cam atat... Scheletul a fost format tot din jucatori batrani, gen Tames, Dulcea, Iordache, Poenaru, Stan, Lacusta, adica in preajma varstei de 30 de ani si chiar peste...

Eu cred ca oricum am fi retrogradat la finalul acestui sezon, daca Liga se milogea de club si dicta doar suspendari si amenzi pentru conducatori. Pai uitati-va la parcursul din retur, cand Argesul a scos doar 17 puncte! Pai cu 35 de puncte retrogradezi fara emotii, or fara achizitii, asa cum o tot tine Argesul de mai bine de trei sezoane, nu se poate mai mult.

Asa ca, decat o retrogradare pe teren rusinoasa, mai bine o retrogradare la "masa verde", in urma careia pot aparea scuzele (noi am jucat pe teren, fotbalistii nu au nicio vina, etc). Inca un an abordat serios, cu promovari de tineri valorosi si cu achizitii tari si Argesul poate sa scoata din nou capul la suprafata, ba chiar sa faca performanta peste 3-4 ani. Viata nu ia sfarsit in anul 2009, asa cum nu a luat sfarsit nici in 1992, nici in 2007... Conditia este ca lui Penescu sa-i intre mintea in cap, dar cred, ca o paranteza, ca va fi greu ca Penescu sa mai asigure seriozitate in fotbalul romanesc. Poate ar fi mai bine sa cedea echipa si sa ramana in umbra, daca tot vrea sa se implice, sau sa iasa de tot din scena.

Parerea mea...

marți, 7 iulie 2009

De ce m-as abona la Vodafone?

De catva timp sunt asaltat, atunci cand merg prin centru, de impartitori de fly-ere care ma indeamna sa ma abonez la Vodafone, pentru ca am nu stiu cate avantaje. Acu', ce pot sa zic, m-au nimerit... Ca si tiganii care ma abordeaza cu "Ce mai faci? Pe unde mai esti?", ca sa ma aduca in fata bobuletzului sub capac... Adica nu ma poate fraieri nimeni in unele situatii, si una dintre ele este abonamentul Vodafone. De ce m-as abona la Vodafone?

Conform pliantului pe care-l am in fata, cica primesc 100 de minute si 100 de sms-uri in retea, plus 25 de minute in afara retelei pentru 4,9 euro pe luna (atentie, niciodata in reclame nu e continut TVA-ul). Dup-aia, Dumnezeu cu mila, iti umfla factura de pleznesti de nervi. Stiu, credeti-ma, am avut abonament. Repet: de ce m-as abona, atata timp cat pe cartela am 400 de minute si 400 de sms-uri in retea, 20 de minute in retea, iar la reincarcare primesc bonusuri de la 20 de minute in sus, plus ca am si internet pe mobil? Totul pentru 4 euro pe luna, incluzand TVA... Iar daca sunt nesimtit si depasesc, desi nu prea se intampla fiindca am si cartele Cosmote, Orange si Zapp si le folosesc atunci cand sun in reteaua respectiva, nu ma costa decat 200 de mii de lei reincarcarea cu 4 euro.

Din jungla

Aud si ma minunez. Nu pot spune ca am lipsit din oras, fizic, poate metafizic... In 2-3 zile am aflat atatea vesti incat sunt bulversat. Aflu si eu, de exemplu, ca exista doua ziare mai putin in Arges: Observator si Societatea Argeseana cica s-au inchis! Au ramas doar Argesul, Curierul Zilei si TOP! Si dupa cum se vede, primele doua par a fi vesnice, in ciuda tranzitiei, a dificultatilor prin care au trecut, a hulirii sau dezinteresului, Argesul si Curierul par a fi singurele capabile sa duca pe mai departe jurnalistica in judetul Arges. TOP, unde mi-a ramas inima, depinde in mare parte de soarta patronului, cred eu, din-afara vazand lucrurile.

Alta veste pe care am aflat-o si eu de curand e ca noul presedinte al clubului FC Arges este Severius Stancu! Stiam ca Minca este suspendat, dar nu cunosteam interimarul. Acum ce sa spun, Severius... Ca si Cristi, nu e om de fotbal, e doar simpatizant. Ca si la TOP, unde a aterizat din intamplare pentru a-l inlocui pe Iustin Angelescu, la FC Arges Severius o ia de la zero. Nu stiu cat va ramane, dar un lucru e cert: Severius e un om de mare caracter, un tip simpatic, pe care te poti baza in orice imprejurare. Sigur, ii va fi greu la FC Arges, mai ales ca nu-l are alaturi pe Cornel Penescu, dar daca va trece peste perioada asta extrem de dificila, poate fi o solutie de a continua la FC Arges. Cand a venit la TOP a fost privit cu mare neincredere, toti ne feream de el pentru ca stiam ca e omul sefului. Dar in scurt timp ne-am dat seama ca e un tip cu care poti discuta orice, oricum. Dupa ce am plecat de la TOP ne-am mai intersectat drumurile de cateva ori si am stat de vorba cateva minute bune, semn ca atat el m-a apreciat pe mine, cat si ca eu l-am apreciat pe el. Curaj Severerius si mult noroc!

luni, 6 iulie 2009

Cu amintirile in brate

Apropo de imaginile de la Cabana Podragu de care vorbeam mai devreme... Duminica am reorganizat pozele, albumele, casetele video si toata stransura noastra de suflet de 15-20 de ani. Am redescoperit dupa foarte multi ani niste lucruri minunate, care mi-au readus nostalgia in suflet! Am revazut chestii care mi-au stors lacrimi si mi-am amintit de persoane si evenimente de mult uitate! O sa postez si aici niste surprize, sper eu interesante...

M-as duce in creierii muntilor

Citesc pe blogul bunului meu prieten de la Jurnalul National, Sorin Anghel (http://www.schi-romania.blogspot.com/) ca este un loc liber de cabanier sau om bun la toate, la Cabana Podragu, din Muntii Fagaras. Ma tenteaza postul, zau, m-as angaja acolo vreun an de zile ca sa scap de prosti, tampiti, de idiotii de care ma lovesc zilnic, sa uit de probleme, sa nu ma mai uit la televizor sau sa nu mai accesez netul. Dar n-am s-o fac...

Acum pe bune, m-a atras anuntul pentru ca am un oarecare feeling pentru aceasta cabana minunata situata in creierii muntilor. In anul 1992, adica aveam 18 ani neimpliniti, am plecat intr-o drumetie pe munte cu un grup de prieteni, cu cortul in spinare! A fost cea mai frumoasa aventura de acest gen pe care am avut-o in viata mea si, desi am jurat cu colegii mei de atunci ca o vom repeta an de an, bineinteles ca a ramas unica! Am si poze pe care le-am revazut de curand cu placere, si am sa le postez si aici atunci cand am posibilitatea.

Imi amintesc ca am plecat in necunoscut, apeland la niste riscuri uriase, eram un mare teribilist atunci! Acum mai mult ca sigur m-as organiza in cele mai mici detalii daca ar fi vorba sa mai trec prin astfel de aventuri. Am luat "ia-ma nene" de la Pitesti pana la Curtea de Arges, acolo ne-am suit intr-o bena a unui camion, care ne-a lasat la marginea unui drum forestier in apropiere de Capra. Vreti sa va spun ceva? Noi de fapt n-aveam niciun plan batut in cuie, ne propusesem sa trecem muntii si in doua saptamani sa ajungem la Zarnesti, pe trasee de munte pe care insa nu le studiasem, nu aveam nicio harta la noi si nici pe cineva care sa mai fi facut vreodata astfel de drumetii! Va dati seama ce tampiti eram la vremea aia? De-aia nici nu-i condamn foarte tare pe cei care ii vad la televizor, in stiri, ca s-au pierdut pe munte... Cand esti tanar, te arunci cu capul in viata fara sa te gandesti de doua ori...

Am urcat pe munte de la pranz si pana seara, voiam sa gasim o cabana la care sa innoptam, iar ciobanii intalniti ne-au indicat cabana Podragu. Am ajuns acolo dupa vreo 9 ore de mers, morti de oboseala, pentru ca nu aveam deloc conditie fizica... Cabana era deschisa, dar noi am intins corturile la cativa metri de ea, cu toate ca cel de acolo (cabanierul, dar am evitat cacofonia) ne-a avertizat ca vin ursii in fiecare seara. Credeti ce ne-am speriat noi de asa ceva? Noooo. Am dormit ca niste prunci si, fiindca ne-a placut peisajul (aiurea, eram morti de picioare si de spate), am decis sa mai ramanem o noapte, doar ca sa facem mici drumetii prin imprejur. Am descoperit un taram de vis, daca aveti posibilitatea mergeti acolo, faceti-o fara sa clipiti! Exista un lac cristalin cu apa inghetata, niste culmi extraordinare pe care ne-am cocotat, am gasit si scheletul unui elicopter cazut cu putin timp in urma... Ni s-a spus ca nu au fost victime, doar ca aparatul a fost doborat de curentii de aer periculosi... Am baut ness-uri si am mancat conserve si supa la plic la cabana Podragu, dupa care ne-am decis sa mergem acasa, ca nu e de noi muntele. Cu toate astea, coborarea ne-a mai luat vreo doua zile prin munti, am mai innoptat langa o cabana (nu-mi amintesc numele) si apoi am ajuns in orasul Victoria. Si de aici a fost simplu... Cu un nou popas la Bucegi, unde am intins corturile vreo 3 zile, si asta a fost aventura mea pe munte!

Interesant este ca la cabana "am uitat numele" am intalnit un St. Bernard urias pe nume Ajax! Aflat si sub impresia performantelor obtinute de clubul olandez, de Marco van Basten, idolul meu de atunci, dar si pentru ca m-am indragostit de potaie, m-am decis sa imi adaug numelui meu "marca Ajax". Asa a devenit Ajax clubul preferat, pisica pe care am infiat-o in 1995 s-a numit tot Ajax, iar username-ul de la toate e-mailurile mele contin cuvantul Ajax!

Ce vremuri minunate!

miercuri, 1 iulie 2009

Go Dodele, go!


La ora la care scriu acest post, nu se stie daca Liga a retrogradat-o sau nu pe FC Arges, din cauza tampeniilor pe care le-ar fi facut Penescu. Acum se judeca... Ce stiu sigur este ca, din actualul lot, cel mai indreptatit sa plece, indiferent daca vom continua sau nu in prima liga, este Cristi Tanase. Titular la Nationala si dupa un sezon aproape perfect, Dodel a primit o multime de laude, dar si de oferte! Citesc ca este dorit de Sahtior, de Juventus, Fiorentina sau VfB Stuttgart, fara sa mai amintesc de toate cluburile mari din Romania...


Da, e momentul ca Tanase sa plece de la FC Arges, preferabil in strainatate, la unul dintre cluburile astea mari. Mi-e teama ca s-ar putea pierde in Romania, indiferent de echipa la care ar merge. Deja a dat de gustul "piersicii", urmeaza acum sa cinsteasca si niste pahare in cluburile de fitze din Bucuresti, unde ar ajunge in mare viteza la volanul bolidului, care o fi acesta...


Imi amintesc ca nici nu facuse bine primul pas la FC Arges si am fost contactat de un prieten pentru a-i recomanda niste tineri de perspectiva de la Pitesti. Tipu' lucra cu scouterii de la Sheriff Tiraspol, cei care prin aceeasi metoda il gasisera pe Cocis la Cluj-Napoca. Normal ca i-am spus sa-l urmareasca atent pe Tanase, dar si pe Andrei Neagoe si Bogdan Stancu. Era prin primavara anului 2004. Prietenul meu a transmis mai departe, si am inteles ca moldovenii au venit la cateva meciuri ale Argesului, dar nu au fost foarte impresionati. Eram destul de departe de explozia lui Dodel... Cu toate astea, din cate stiu, au facut o oferta de 100 de mii de dolari pentru transferul definitiv al lui Tanase la Sheriff, numai ca s-a opus conducerea.


In ceea ce priveste investitia de incredere de atunci facuta de FC Arges, putem spune acum ca a meritat. Nu stiu insa care ar fi fost traseul lui Dodel in fotbal, poate ca l-ar fi urmat pe cel al lui Cocis si ar fi debutat mai devreme la Nationala! Sau poate nu... Cert este ca acum e momentul ca Dodel sa plece!

Nu suntem handicapati!

Nu-mi plac deloc pancardele ce insotesc semnele de parcare pentru handicapati: "Daca-mi iei locul, ia-mi si handicapul". Mi se pare o mare marlanie sa doresti cuiva sa devina handicapat! Asa cum ne ferim cu totii sa nu facem discriminari atunci cand vine vorba de handicapati, pe care ii numim din respect "persoane cu dizabilitati", asa ar trebui si reprezentantii lor sa ne respecte pe noi.

Eu de obicei nu parchez aiurea in oras, prefer sa caut un loc cu plata si sa ma invart in cerc mult timp, pana cand gasesc un "free-parking place", decat sa enervez lumea cu parcarea mea idioata. Cu atat mai mult, nu las masina pe locurile indicate clar, rezervate handicapatilor... Si cu toate astea ma deranjeaza urarea pe care ne-o fac. Nu suntem handicapati!