Canguru'

Nu știu de ce, dar dintre toate Revelioanele petrecute în viaţa mea, cu cea mai mare plăcere îmi amintesc doar de cele cu părinţii, din anii 86-90, deși am făcut mai de toate în noaptea dintre ani: am fost și la munte, am petrecut și în club, dar și în restaurante de lux, am stat și acasă, am fost și la țară, am petrecut și la rude, am fost și la concert în aer liber, în fața Primăriei. De fapt, știu de ce... Îmi amintesc că în perioada amintită era o emulație generală în familie, care-mi lipsește de foarte mulți ani: unii pregăteau zeci de feluri de mâncare, alții pregăteau băuturile, se tocmeau "lăutarii" sau se amenaja camera de petrecere! Fiindcă am uitat să spun, dar ai mei organizau Revelioanele la noi în apartament, unde invitau 3-4 familii complete: vecini, colegi de serviciu sau neamuri. Și uite așa ne strângeam vreo 20 de persoane care nu aveau nevoie nici de televizoare HD, nici de smartphone-uri, nici de laptopuri sau tablete cu Facebook ori youtube pentru a s...

Când am lansat acest blog, acum mulți ani în urmă, am făcut-o pentru a avea un fel de jurnal. Nu secret, fiindcă internetul nu este un spațiu privat, dar măcar unul în care emoțiile, trăirile, momentele importante din viață să îmi fie împărtășite de un cerc restrâns de apropiați. Ei bine, simt că astăzi, 21 decembrie, s-a consumat un astfel de moment emoționant. Este vorba de predarea stafetei de la Palatul Cotroceni. După 10 ani de mandat, președintele Traian Băsescu îi lasă constituțional locul noului președinte ales, Klaus Iohannis. De ce emoționant? Pentru că ceremonia de investire nu este ceva ce vezi foarte des în viață, este o solemnitate de o seriozitate maximă, garantată de prezența gărzii de onoare a președintelui, de spațiul plin de încărcătură istorică și de speranțele pe care ni le punem cu toții în rigurozitatea nemțească a alesului nostru. Mâine se vor împlini 25 de ani de la Revoluție. Mi-aduc aminte ca ieri cum am auzit de la tata, în șoaptă, primele zvonuri despre...