Să trăiți bine, varianta 2014
Când am lansat acest blog, acum mulți ani în urmă, am făcut-o pentru a avea un fel de jurnal. Nu secret, fiindcă internetul nu este un spațiu privat, dar măcar unul în care emoțiile, trăirile, momentele importante din viață să îmi fie împărtășite de un cerc restrâns de apropiați.
Ei bine, simt că astăzi, 21 decembrie, s-a consumat un astfel de moment emoționant. Este vorba de predarea stafetei de la Palatul Cotroceni. După 10 ani de mandat, președintele Traian Băsescu îi lasă constituțional locul noului președinte ales, Klaus Iohannis. De ce emoționant? Pentru că ceremonia de investire nu este ceva ce vezi foarte des în viață, este o solemnitate de o seriozitate maximă, garantată de prezența gărzii de onoare a președintelui, de spațiul plin de încărcătură istorică și de speranțele pe care ni le punem cu toții în rigurozitatea nemțească a alesului nostru.
Mâine se vor împlini 25 de ani de la Revoluție. Mi-aduc aminte ca ieri cum am auzit de la tata, în șoaptă, primele zvonuri despre revolta de la Timișoara și cum căutam pe vechiul radio de bucătărie postul Europa Liberă, pentru știri despre situația din vestul țării. Apoi, cum într-o zi de 22 decembrie, fiind la fotbal cu prietenii pe Maracana, am văzut pâlcuri de bărbați țipând "Jos Ceaușescu!", trecând podul de peste Argeș entuziaști, cu steaguri tricolore. Și, nu în ultimul rând, dramatica seară de Revoluție transmisă la TVR plus următoarele zile înfricoșătoare, până la deznodământul fericit consfințit prin câteva focuri de armă la Târgoviște.
Klaus Iohannis este speranța upgradată a românilor. Pentru prima oară după 25 de ani, simt din nou că țara mea va avea o nouă șansă să se facă bine. Spre deosebire de 1989, în 2014 Iohannis vine după Băsescu, și nu după Ceaușescu. E adevărat, vine să însănătoșească o societate furată, umilită, bolnavă de ură, cum era și acum 25 de ani, dar măcar vine pe fundamente europene și pe principii mondiale bine cimentate de Traian Băsescu. E adevărat, Băse a avut și el multe bube, dar că nu ar fi fost un bun român, care nu și-ar fi sacrificat chiar și viața pentru binele României, nu se poate spune! S-a luptat cu hoții din Parlament și cu corupția și numai datorită lui simțim azi că DNA și Justiția ne răzbună pentru atâția ani de jaf din averile noastre, din averea poporului.
E un nou început pentru România. Băsescu pleacă, Iohannis intră în Palatul Cotroceni. Mai mult decât o poză oficială, mai mult decât un șablon, e emoția din spatele tabloului. Marinarul și-a făcut datoria, marinarul poate să plece! Neamțul ne-a reaprins speranțele, neamțul trebuie să facă România să meargă ceas!
Ei bine, simt că astăzi, 21 decembrie, s-a consumat un astfel de moment emoționant. Este vorba de predarea stafetei de la Palatul Cotroceni. După 10 ani de mandat, președintele Traian Băsescu îi lasă constituțional locul noului președinte ales, Klaus Iohannis. De ce emoționant? Pentru că ceremonia de investire nu este ceva ce vezi foarte des în viață, este o solemnitate de o seriozitate maximă, garantată de prezența gărzii de onoare a președintelui, de spațiul plin de încărcătură istorică și de speranțele pe care ni le punem cu toții în rigurozitatea nemțească a alesului nostru.
Mâine se vor împlini 25 de ani de la Revoluție. Mi-aduc aminte ca ieri cum am auzit de la tata, în șoaptă, primele zvonuri despre revolta de la Timișoara și cum căutam pe vechiul radio de bucătărie postul Europa Liberă, pentru știri despre situația din vestul țării. Apoi, cum într-o zi de 22 decembrie, fiind la fotbal cu prietenii pe Maracana, am văzut pâlcuri de bărbați țipând "Jos Ceaușescu!", trecând podul de peste Argeș entuziaști, cu steaguri tricolore. Și, nu în ultimul rând, dramatica seară de Revoluție transmisă la TVR plus următoarele zile înfricoșătoare, până la deznodământul fericit consfințit prin câteva focuri de armă la Târgoviște.
Klaus Iohannis este speranța upgradată a românilor. Pentru prima oară după 25 de ani, simt din nou că țara mea va avea o nouă șansă să se facă bine. Spre deosebire de 1989, în 2014 Iohannis vine după Băsescu, și nu după Ceaușescu. E adevărat, vine să însănătoșească o societate furată, umilită, bolnavă de ură, cum era și acum 25 de ani, dar măcar vine pe fundamente europene și pe principii mondiale bine cimentate de Traian Băsescu. E adevărat, Băse a avut și el multe bube, dar că nu ar fi fost un bun român, care nu și-ar fi sacrificat chiar și viața pentru binele României, nu se poate spune! S-a luptat cu hoții din Parlament și cu corupția și numai datorită lui simțim azi că DNA și Justiția ne răzbună pentru atâția ani de jaf din averile noastre, din averea poporului.
E un nou început pentru România. Băsescu pleacă, Iohannis intră în Palatul Cotroceni. Mai mult decât o poză oficială, mai mult decât un șablon, e emoția din spatele tabloului. Marinarul și-a făcut datoria, marinarul poate să plece! Neamțul ne-a reaprins speranțele, neamțul trebuie să facă România să meargă ceas!
Comentarii