Mamă, mamă, ce leapșă mi-am luat!
Cum de mă nimeri pe mine domnișoara cu vârstă de doamnă Andrei Ileana, nu știu! Tocmai când să plec și eu trei zile la mare, ca studenții fără bani (la început de septembrie), jap!, o leapșă pe blog! Cică e gen Liebster Award, nu știu ce e asta, dar sună într-un mare fel. Așa că o să răspund acum cu mare răspundere, mai ales că în ultimele două săptămâni am o afluență de cititori neașteptată, datorită articolului cu Helicobacter Pylori, dar și promovării turneului trupei Iris.
1. De când scrii?
- Mă îndrept spre 6 ani de blogging, dar nu fac o afacere din asta. Am lansat blogul acesta fiindcă era la modă, iar Facebook-ul abia pornise la drum și avea puțini adepți. De fapt, dacă e să mă gândesc bine, eu am convins-o pe Ile să-și facă blog în același timp în care ea m-a convins pe mine să-mi deschid pagină de Facebook. Acum, ea este mult mai activă pe blog, iar eu pe Facebook.
De la început mi-am anunțat intenția de a da acestei pagini o notă personală în dauna uneia comerciale. Am scris editoriale, mi-am exprimat păreri, am făcut și puțină literatură. Recunosc că de multe ori m-am gândit să schimb profilul blogului pentru a-l face mai cunoscut în blogosferă, pentru a câștiga notorietate ca autor, dar mi-am dat seama că sunt prea provincial, nu am acces la multitudinea de evenimente din Capitală.
Asta dacă e să ne referim strict la blog. Dacă întrebarea se referă la scris literar, atunci lucrurile stau altfel. Mi-a plăcut dintotdeauna să aștern pe foaie gânduri sub formă de povestiri, nuvele sau comentarii. Cei care mă știu mai puțin trebuie să afle că încă din anul 1994 am început să concep texte pentru televiziune, știri și reportaje. Am continuat așa până în anul 2008, când m-am retras din presă, dar e important de subliniat că între 2005-2008 am avut o activitate publicistică mai mult decât intensă, cumulând mai multe calități: cea de redactor sportiv și redactor șef adjunct la cotidianul TOP, redactor șef al revistei Forza Viola, editor publicist al mai multor suplimente și colaborator local al cotidianului Jurnalul Național.
După 2008, având încă microbul scrisului în sânge, am pornit un proiect anevoios: o trilogie inspirată din sport, mai precis din fotbal. Am finalizat prima carte, intitulată Micul Gladiator, după care am lăsat lucrurile baltă la mijlocul celei de-a doua cărți. Cum nici prima nu a văzut lumina tiparului, ci doar zace în calculatorul meu, pot spune că proiectul a eșuat. Dar eu sunt mulțumit de faptul că am avut puterea, tăria sau inspirația de a scrie o carte și mă mândresc cu ea. Câteva persoane au apucat să o "răsfoiască", una singură a și citit-o cap-coadă și nu cred că m-aș face de râs, dar vremea ei pare că a trecut. Oricum, romanul are un cititor fidel, pe mine! De vreo patru ori am savurat-o de la prima și până la ultima pagină.
De asemenea, la capitolul realizări beletristice pot să trec fără probleme și o nuvelă polițistă, intitulată Blocul Groazei. Pornită ca un roman, lucrarea s-a restrâns periodic la cererea editorului publicist până ce a ajuns la o nuvelă cu doar 21 de pagini, care nici măcar nu a mai fost publicată din motive pe care nu le-am înțeles. Recent, am dezgropat-o și am oferit-o spre lectură câtorva prieteni de pe Facebook care și-au dorit s-o citească. Nu știu dacă toți cei nouă prieteni au lecturat-o, dar sunt fericit că am primit patru feed-back-uri pozitive, chiar mai mult decât pozitive, dacă pot să spun așa (știu, nu pot, dar e blogul meu și fac ce vreau). Acum vreau s-o transform în scenariu de televiziune și, de ce nu, s-o înscriu la concursul de scenarii anual al HBO.
Și nu în ultimul rând, am mai încercat ceva anul trecut: un action-script comercial, o poveste ce conține "plasare de produse" :D. Concepută sub forma unui serial în patru episoade, povestea a fost un cadou pentru o persoană dragă, dar de fapt a fost mai mult un wanna-be. Recunosc că și aceasta a avut reacții pozitive. Cine e curios, poate reciti cele patru episoade aici (1), aici (2), aici (3) și aici (4).
Idei am continuu, nu cu mult timp în urmă mă bătea gândul să scriu un roman tenebros. Mai demult, cineva mi-a recomandat să scriu un roman erotic, fiindcă am o imaginație incredibilă... Deci, the best is yet to come, dacă nu voi fi la fel de puturos ca și până acum.
2. Ce îți doreai să te faci "când vei fi mare"?
- Ei, fiindcă am dat un răspuns atât de vast la prima întrebare, o să-mi permit să fiu mai expeditiv în următoarele. Știu din experiență că tot ce e mult, plictisește.
Revenind... Culmea este că acum două zile, la o onomastică a unui prieten, în fața unui pahar de vin alb foarte bun și a unui grătar de pește minunat, am mai răspuns la această întrebare! Am vrut să mă fac polițist! Chiar și acum sunt momente când regret că nu mi-am dus visul la îndeplinire, mai ales că polițistul ăla de la Brașov, Marian Godina, a arătat că se poate să porți uniformă, să împarți legea sau să patrulezi, în același timp fiind savuros pe internet sau scriind povești fascinante, pline de umor.
3. Care este în scris tema ta favorită?
- Îmi place să fiu spiritual. Fie că scriu despre fotbal, politică, dragoste, crimă, fie că fabulez sau sunt serios, vreau să mă fac înțeles ușor într-un mod în care să-l îmbie pe cititor să-mi îmbrățișeze stilul literar. Dacă e să dau un răspuns strict, îmi place să scriu mai mult despre sport.
4. Cărțile - pe hârtie sau electronice? Argumente
- Nu-mi închipui că voi ajunge vreodată să citesc cărți doar pe Kindle sau orice alt device. Iubesc să citesc cărți, să le țin în mâini, să le răsfoiesc! De altfel, eu am și un stil anume de a citi o carte. Nu mă apuc de următorul capitol până când nu văd câte pagini are, până ce nu-mi arunc un ochi peste el. Nu știu, asta mă stimulează să-l lecturez cu și mai mare interes! De asemenea, îmi stabilesc borne: ce se întâmplă relevant până la jumătatea cărții, ce personaje apar, ce se repetă, care e modus-operandi, dacă în primele 100 de pagini se bat câmpii sau acțiunea este promițătoare, cum arată primele 10 capitole... Chestii dintr-astea care, poate, pentru unii par bizare.
Ei, bine, gândiți-vă că pe un Kindle nu aș putea face așa ceva. Și nici nu aș putea simți mirosul de foaie proaspăt tipărită (iubesc mirosul cărții ieșite de la tipar!). Singura carte pe care am citit-o electronic este cea a lui Zlatan Ibrahimovic (aici), dar între timp am pus-o în bibliotecă și "în carne și oase".
5. Ce meserie ți-ai alege dacă ai lua-o de la capăt?
- Dacă aș fi proaspăt absolvent de Bacalaureat, dar aș avea mintea de acum, aș alege o meserie din care să pot câștiga foarte mulți bani și aș avea enorm de multe oportunități. M-aș face specialist în IT. Am eu niște cunoștințe care au niște perspective... de numa-numa!
6. Ce bloguri îți plac?
- În ani, gusturile s-au mai schimbat. De altfel, din lista de bloguri pe care le urmăresc, de fapt nu mai urmăresc nici jumătate, dar mi-e lene să umblu acolo ca să le schimb. Fără să râdeți, dar prioritățile mele în acest moment sunt: Laura Cosoi, Cabral, Sore, Mihai Mironică, Chinezul și Ina Trandafir. Dintre cunoscuți/prieteni, îmi sunt dragi Ileana Andrei, Ema Pirciu și Radu Restivan (care este vlog mai mult).
7. De care împlinire te bucuri cel mai mult până acum?
- Indiscutabil, de fetița mea! Dar intuiesc că întrebarea se referea la scris, așa că răspunsul este: EURO 2008. Am fost acreditat la acest eveniment sportiv foarte important, trei săptămâni am stat în Elveția și Austria și am fost insider la mai multe meciuri de fotbal inter-țări, ocazie cu care am stat la un metru distanță de mari vedete ale fotbalului european, precum Cristiano Ronaldo, Iker Casillas, Zlatan Ibrahimovic sau Adrian Mutu, ca să dau doar câteva exemple. O experiență pe care aș repeta-o oricând, cu orice sacrificii.
8. Ce carte ai recomanda, indiferent de anotimp?
- Trilogia Millennium, de Stieg Larsson! Știu, au trecut deja câțiva ani de când a fost în vogă, dar nu pot uita cât de captivant a fost stilul în care au fost scrise cărțile, cât de interesantă și întortocheată a fost povestea și ce deznodământ neașteptat!
Recent am descoperit-o și pe autoarea americană de thriller-uri, Gillian Flynn. Trei dintre cărțile ei sunt absolut fabuloase și le recomand cu mare plăcere: Fata dispărută, Locuri întunecate și Obiecte ascuțite.
9. Pe cine nominalizez eu la acest premiu?
- De obicei nu prea dau leapșa mai departe, fiindcă nu sunt luat în serios. Dar, dacă își fac timp și au plăcere, Ema, Ada și Raluca pot să răspundă și ele, eu le garantez că le voi citi cu mare plăcere.
Cam astea ar fi. Nu știu ce încheiere să fac, așa că o să pun punct.
1. De când scrii?
- Mă îndrept spre 6 ani de blogging, dar nu fac o afacere din asta. Am lansat blogul acesta fiindcă era la modă, iar Facebook-ul abia pornise la drum și avea puțini adepți. De fapt, dacă e să mă gândesc bine, eu am convins-o pe Ile să-și facă blog în același timp în care ea m-a convins pe mine să-mi deschid pagină de Facebook. Acum, ea este mult mai activă pe blog, iar eu pe Facebook.
De la început mi-am anunțat intenția de a da acestei pagini o notă personală în dauna uneia comerciale. Am scris editoriale, mi-am exprimat păreri, am făcut și puțină literatură. Recunosc că de multe ori m-am gândit să schimb profilul blogului pentru a-l face mai cunoscut în blogosferă, pentru a câștiga notorietate ca autor, dar mi-am dat seama că sunt prea provincial, nu am acces la multitudinea de evenimente din Capitală.
Asta dacă e să ne referim strict la blog. Dacă întrebarea se referă la scris literar, atunci lucrurile stau altfel. Mi-a plăcut dintotdeauna să aștern pe foaie gânduri sub formă de povestiri, nuvele sau comentarii. Cei care mă știu mai puțin trebuie să afle că încă din anul 1994 am început să concep texte pentru televiziune, știri și reportaje. Am continuat așa până în anul 2008, când m-am retras din presă, dar e important de subliniat că între 2005-2008 am avut o activitate publicistică mai mult decât intensă, cumulând mai multe calități: cea de redactor sportiv și redactor șef adjunct la cotidianul TOP, redactor șef al revistei Forza Viola, editor publicist al mai multor suplimente și colaborator local al cotidianului Jurnalul Național.
După 2008, având încă microbul scrisului în sânge, am pornit un proiect anevoios: o trilogie inspirată din sport, mai precis din fotbal. Am finalizat prima carte, intitulată Micul Gladiator, după care am lăsat lucrurile baltă la mijlocul celei de-a doua cărți. Cum nici prima nu a văzut lumina tiparului, ci doar zace în calculatorul meu, pot spune că proiectul a eșuat. Dar eu sunt mulțumit de faptul că am avut puterea, tăria sau inspirația de a scrie o carte și mă mândresc cu ea. Câteva persoane au apucat să o "răsfoiască", una singură a și citit-o cap-coadă și nu cred că m-aș face de râs, dar vremea ei pare că a trecut. Oricum, romanul are un cititor fidel, pe mine! De vreo patru ori am savurat-o de la prima și până la ultima pagină.
De asemenea, la capitolul realizări beletristice pot să trec fără probleme și o nuvelă polițistă, intitulată Blocul Groazei. Pornită ca un roman, lucrarea s-a restrâns periodic la cererea editorului publicist până ce a ajuns la o nuvelă cu doar 21 de pagini, care nici măcar nu a mai fost publicată din motive pe care nu le-am înțeles. Recent, am dezgropat-o și am oferit-o spre lectură câtorva prieteni de pe Facebook care și-au dorit s-o citească. Nu știu dacă toți cei nouă prieteni au lecturat-o, dar sunt fericit că am primit patru feed-back-uri pozitive, chiar mai mult decât pozitive, dacă pot să spun așa (știu, nu pot, dar e blogul meu și fac ce vreau). Acum vreau s-o transform în scenariu de televiziune și, de ce nu, s-o înscriu la concursul de scenarii anual al HBO.
Și nu în ultimul rând, am mai încercat ceva anul trecut: un action-script comercial, o poveste ce conține "plasare de produse" :D. Concepută sub forma unui serial în patru episoade, povestea a fost un cadou pentru o persoană dragă, dar de fapt a fost mai mult un wanna-be. Recunosc că și aceasta a avut reacții pozitive. Cine e curios, poate reciti cele patru episoade aici (1), aici (2), aici (3) și aici (4).
Idei am continuu, nu cu mult timp în urmă mă bătea gândul să scriu un roman tenebros. Mai demult, cineva mi-a recomandat să scriu un roman erotic, fiindcă am o imaginație incredibilă... Deci, the best is yet to come, dacă nu voi fi la fel de puturos ca și până acum.
2. Ce îți doreai să te faci "când vei fi mare"?
- Ei, fiindcă am dat un răspuns atât de vast la prima întrebare, o să-mi permit să fiu mai expeditiv în următoarele. Știu din experiență că tot ce e mult, plictisește.
Revenind... Culmea este că acum două zile, la o onomastică a unui prieten, în fața unui pahar de vin alb foarte bun și a unui grătar de pește minunat, am mai răspuns la această întrebare! Am vrut să mă fac polițist! Chiar și acum sunt momente când regret că nu mi-am dus visul la îndeplinire, mai ales că polițistul ăla de la Brașov, Marian Godina, a arătat că se poate să porți uniformă, să împarți legea sau să patrulezi, în același timp fiind savuros pe internet sau scriind povești fascinante, pline de umor.
3. Care este în scris tema ta favorită?
- Îmi place să fiu spiritual. Fie că scriu despre fotbal, politică, dragoste, crimă, fie că fabulez sau sunt serios, vreau să mă fac înțeles ușor într-un mod în care să-l îmbie pe cititor să-mi îmbrățișeze stilul literar. Dacă e să dau un răspuns strict, îmi place să scriu mai mult despre sport.
4. Cărțile - pe hârtie sau electronice? Argumente
- Nu-mi închipui că voi ajunge vreodată să citesc cărți doar pe Kindle sau orice alt device. Iubesc să citesc cărți, să le țin în mâini, să le răsfoiesc! De altfel, eu am și un stil anume de a citi o carte. Nu mă apuc de următorul capitol până când nu văd câte pagini are, până ce nu-mi arunc un ochi peste el. Nu știu, asta mă stimulează să-l lecturez cu și mai mare interes! De asemenea, îmi stabilesc borne: ce se întâmplă relevant până la jumătatea cărții, ce personaje apar, ce se repetă, care e modus-operandi, dacă în primele 100 de pagini se bat câmpii sau acțiunea este promițătoare, cum arată primele 10 capitole... Chestii dintr-astea care, poate, pentru unii par bizare.
Ei, bine, gândiți-vă că pe un Kindle nu aș putea face așa ceva. Și nici nu aș putea simți mirosul de foaie proaspăt tipărită (iubesc mirosul cărții ieșite de la tipar!). Singura carte pe care am citit-o electronic este cea a lui Zlatan Ibrahimovic (aici), dar între timp am pus-o în bibliotecă și "în carne și oase".
5. Ce meserie ți-ai alege dacă ai lua-o de la capăt?
- Dacă aș fi proaspăt absolvent de Bacalaureat, dar aș avea mintea de acum, aș alege o meserie din care să pot câștiga foarte mulți bani și aș avea enorm de multe oportunități. M-aș face specialist în IT. Am eu niște cunoștințe care au niște perspective... de numa-numa!
6. Ce bloguri îți plac?
- În ani, gusturile s-au mai schimbat. De altfel, din lista de bloguri pe care le urmăresc, de fapt nu mai urmăresc nici jumătate, dar mi-e lene să umblu acolo ca să le schimb. Fără să râdeți, dar prioritățile mele în acest moment sunt: Laura Cosoi, Cabral, Sore, Mihai Mironică, Chinezul și Ina Trandafir. Dintre cunoscuți/prieteni, îmi sunt dragi Ileana Andrei, Ema Pirciu și Radu Restivan (care este vlog mai mult).
7. De care împlinire te bucuri cel mai mult până acum?
- Indiscutabil, de fetița mea! Dar intuiesc că întrebarea se referea la scris, așa că răspunsul este: EURO 2008. Am fost acreditat la acest eveniment sportiv foarte important, trei săptămâni am stat în Elveția și Austria și am fost insider la mai multe meciuri de fotbal inter-țări, ocazie cu care am stat la un metru distanță de mari vedete ale fotbalului european, precum Cristiano Ronaldo, Iker Casillas, Zlatan Ibrahimovic sau Adrian Mutu, ca să dau doar câteva exemple. O experiență pe care aș repeta-o oricând, cu orice sacrificii.
8. Ce carte ai recomanda, indiferent de anotimp?
- Trilogia Millennium, de Stieg Larsson! Știu, au trecut deja câțiva ani de când a fost în vogă, dar nu pot uita cât de captivant a fost stilul în care au fost scrise cărțile, cât de interesantă și întortocheată a fost povestea și ce deznodământ neașteptat!
Recent am descoperit-o și pe autoarea americană de thriller-uri, Gillian Flynn. Trei dintre cărțile ei sunt absolut fabuloase și le recomand cu mare plăcere: Fata dispărută, Locuri întunecate și Obiecte ascuțite.
9. Pe cine nominalizez eu la acest premiu?
- De obicei nu prea dau leapșa mai departe, fiindcă nu sunt luat în serios. Dar, dacă își fac timp și au plăcere, Ema, Ada și Raluca pot să răspundă și ele, eu le garantez că le voi citi cu mare plăcere.
Cam astea ar fi. Nu știu ce încheiere să fac, așa că o să pun punct.
Comentarii