Faceți căutări pe acest blog

duminică, 11 octombrie 2015

Calificare fără glorie!

România a învins cu 3-0 în Feroe și s-a calificat la turneul final din Franța, după o pauză de 8 ani. Practic e o nouă generație, dintre cei care au fost în Elveția și Austria doar Raț și Marica se vor mai regăsi și la acest turneu final.

În mod normal, ar trebui să fim cu toții bucuroși. Motive ar fi enorm de multe: calificare directă, 5 victorii și 5 egaluri, fără înfrângere, doar două goluri primite, echipa națională între primele 10 din lume!!! Dar mă uit în jur și văd aceeași percepție: calificarea ne bucură, dar nu sărim în sus. La Digisport, Gabi Balint spune că nota României pentru această campanie este 6. Adică o notă de trecere. E o calificare fără glorie.

De ce? Păi în primul rând că ne-am calificat dintr-o grupă incredibil de ușoară, poate cea mai ușoară grupă de preliminarii din istoria fotbalului european. Dacă te uiți în alte grupe, te ia capul! La noi, doar Grecia era o sperietoare, dar a sfârșit prin a termina ultima, înfrântă de două ori de Insulele Feroe!!!

În al doilea rând, dar asta doare cel mai tare, România a suferit incredibil de mult în toate meciurile. Practic, deși am primit doar două goluri și nu am fost învinși niciodată, echipa noastră națională s-a târât de la meci la meci cu jucători ieșiți total din formă, dar forțați, cu fotbaliști care nu joacă deloc la echipele de club, cu jucători ratați în Europa și luați să plimbe cămile prin deșert, cu antrenori blazați și depășiți total de evenimentele din fotbalul european.

Și atunci, ne întrebăm "Bă, dar cum dracu' ne-am calificat până la urmă?". Păi uite cum: Prin sclipiri de geniu și noroc cu carul. Cu Irlanda de Nord ne-a scos Papp cu o dublă, cu Finlanda, tot o dublă, dar a lui Stancu, cu Feroe a fost rândul lui Budescu să dea două goluri, cu Finlanda acasă arbitrul ne iartă de un penalty la 0-1 și apoi Hoban egalează în prelungiri, cu Feroe acasă învingem cu 1-0 cu un gol marcat spre finalul meciului, etc etc. Să nu uităm că echipa nu a jucat nimic, nimic, nimic!!! Numai bulan, bulan, bulan!!! Mulțumim zarurilor lui Piți și icoanelor lui Tata Puiu!

E cazul să ne bucurăm? Păi dacă trăim prezentul, da! O calificare e o calificare, intrăm din nou în lumea bună a fotbalului european, acolo unde nu vor fi Olanda și Serbia, unde este posibil să nu fie Croația, Ucraina, Danemarca și altele. Adică naționale care dau jucători la Real Madrid, Barcelona, Chelsea și Manchester United! În schimb, dacă ne gândim la viitor, E JALE FRAȚILOR!!! 90% dintre jucătorii echipei naționale sunt niște ratați la echipele lor de club. Cei care mai joacă ceva sunt cei din țară, dar cum știm cu toții mentalitatea fotbalistului român, dacă în iarnă se transferă și ei afară, vor deveni la fel de penibili. Și să mai zic și de antrenor? Doamne-Dumnezeule!

Hai, totuși, să încheiem într-o notă optimistă. Dacă este vreun jucător care merită să fie felicitat sincer pentru această calificare, acesta este Ciprian Tătărușanu. Este singurul fotbalist cerebral și profesionist din lotul României (poate și Pantilimon, dar culmea e că nu pot să joace amândoi). A evoluat perfect în toate meciurile, nu a intrat în polemici, și-a văzut de treaba lui la echipa de club și, iată, în momentul actual este titularul echipei care e pe primul loc în Serie A, Fiorentina! Jos pălăria, Tătărușanu! Dacă toți tricolorii ar fi ca el, atunci parcă ne-ar mai reveni bucuria de a ne bucura la victoriile echipei naționale, așa cum o făceam pe vremea Generației de Aur.

Niciun comentariu: