EUROJURNAL (9): Revelația Lyon
Toată lumea vrea să ajungă la Paris. Parisul este obiectivul turistic numărul 1 al Franței, dar nu ar trebui să fie nici singular, nici prioritar. Pentru că există multe alte orașe din Hexagon care merită vizitate, care au farmecul lor aparte, diferit de atmosfera pe care o întâlnești pe bulevardele "orașului iubirii".
EURO 2016 mi-a purtat pașii la Lyon, al treilea oraș ca mărime și importanță al Franței. Cei circa 450 de km i-am făcut cu trenul de mare viteză TGV, în condiții de lux și în doar două ore (adică tot atât cât fac de la Pitești la București, 100 de km și un pic). Dacă vreți un sfat de călătorie, rezervați și achitați din timp un bilet de tren pe orice rută din Franța cu TGV-ul, fiindcă prețurile sunt foarte mici. De exemplu, pe Paris - Lyon (400 km, clasa 1, bilet rezervat cu trei luni și jumătate înainte) am achitat 68 de euro, dar am auzit pe cineva care a luat mai din timp și a dat doar 18 euro, în timp ce un Paris - Lille (120 km, bilet cumpărat cu o zi înainte de călătorie) a costat 50 de euro.
Nu o să deschid Wikipedia ca să vă povestesc despre Lyon, așa cum nu am făcut-o în niciun episod al jurnalului meu. Ce rost ar mai avea? De ce aș conspecta ceva ce este la îndemâna și la libera plăcere a tuturor? Eu o să-mi spun doar poveștile despre oraș auzite de la oamenii locului cu care m-am întâlnit și cu care am socializat. Tocmai de aceea nu o să scriu în ce an a fost fondat, fiindcă habar n-am sau câți locuitori are. Poate vă stârnesc curiozitatea și o să dați click pe link-ul pe care l-am activat, just in case...
Nouă zile am petrecut la Lyon și, din postura de om picat de pe lună fix în gara centrală (Part Dieu), am ajuns la final să dau ajutor turiștilor care mă opreau să mă întrebe diferite chestii utile: stații de metrou, ce tramvai să ia către nu-știu-ce direcție, unde e orașul vechi, ce să viziteze, etc... Am învățat tot ce înseamnă Lyon destul de repede, asta și pentru că este extrem de bine organizat, de structurat.
În primul rând, trebuie spus că Lyon este așezat pe malurile a două râuri mari (unul chiar fluviu): Rhone și Saone. Ron și Saona, în românește. Cele două se unesc chiar în oraș, iar din punctul ăsta de vedere chiar m-am bucurat că Lyon-ul seamănă cu Piteștiul meu, și el martor al vărsării Râului Doamnei în Argeș. Locul confluenței dintre Ron și Saona este denumit chiar Confluence, și aici este cea mai nouă parte a orașului. Sunt clădiri moderne, unele chiar futuriste, aici sunt sediile tuturor instituțiilor media (Euronews, France 3, TV Rhone-Alpes și multe alte ziare și radiouri), un ponton unde sunt acostate iahturi cu restaurante romantice, un parc deosebit de frumos, un Mall senzațional prin care pur și simplu TRECE TRENUL! Da, stai la cafea pe terasă, iar la doi metri de tine trece trenul! Și, cel mai important, este Muzeul Confluenței.
Muzeul Confluenței este, poate, unul dintre cele mai moderne muzee din Europa. Știți și voi, muzeele sunt de obicei niște clădiri vechi de câteva secole, monumente de artă sau foste case memoriale, care au rezistat eroic vremurilor tulburi, intemperiilor, războaielor sau toanelor vreunui dictator tembel. Dar acest muzeu are o formă futuristă, de OZN, și simpla vizitare a lui cu scările rulante este o aventură în sine. Muzeul Confluenței găzduiește un imens Auditorim, unde am înțeles că au loc spectacole de operă impresionante, precum și foarte multe expoziții. Unele sunt temporare, altele sunt permanente, cum ar fi și Big Bang-ul, o călătorie în trecut până la momentul genezei pământului, o călătorie care îți taie răsuflarea și îți înmoaie genunchii văzând cum a luat naștere Terra și cât de insignifianți suntem în acest imens Univers.
Lyon are două simboluri mari și late: leul (de aceea și orașul se numește Lyon) și lumina (de la frații Lumiere, cei care au inventat cinematograful). Peste tot în oraș veți găsi leul: la intrările în hoteluri, pe afișe, cocoțat pe bazilici, la intrarea stadioanelor Gerland și Lumiere, etc. În ceea ce privește lumina, pe lângă muzeul fraților Lumiere despre care voi vorbi în următorul episod al Eurojurnalului, Lyon găzduiește periodic festivaluri ale luminii, iar în fiecare noapte peste 400 de clădiri importante din oraș sunt luminate, făcând din Lyon orașul cel mai luminat din întreaga lume (cel puțin așa zic localnicii). Pozele de aici sunt insuficiente pentru a vă arăta frumusețea Lyon-ului noaptea, așa că vă invit să admirați un micuț album foto:
Știți că în București avem Centrul Vechi, da? Ei bine, conceptul de Centru Vechi nu este o invenție pur românească, este importat din Europa, care are orașe mult mai vechi și cu o istorie infinit mai mare decât capitala țării noastre. De exemplu, Centrul Vechi al orașului Lyon este patrimoniu UNESCO deoarece e încărcat de istorie. Și e superb, nu numai noaptea, când e luminat total! Acest Centru Vechi e împărțit în trei, fiecare luând numele unui sfânt: Saint Jean, Saint Paul și Saint Georges. Cel mai frumos este St. Jean, care are și cele mai vizitate obiective: Catedrala Saint Jean, una dintre cele mai frumoase catedrale din Franța (așa se laudă localnicii), Bazilica Fourviere, care este situată pe colina Fourviere, care străjuiește orașul și de unde poți admira Lyon-ul de sus într-o priveliște unică (vom avea episod separat), Parc de Hauteurs, care este de fapt colina înverzită care duce la bazilică, dar care este plină de statui, izvoare, grădini, case memoriale și scări, muuuuuulte scări, Palatul de Justiție și Castrul Galo-Roman, un fel de Arenele Romane din București, dar care înmagazinează o frumoasă istorie a confruntărilor legendare dintre galii invincibili și cuceritorii romani.
Și ca să închei cu Centrul Vechi, localnicii țin foarte mult la colina Croix-Rouge (Crucea Roșie), acolo unde este așezat "orașul" St. Georges. Este fostul centru industrializat al orașului, cel care a fost motorul economiei în perioadele tulburi ale anilor 1800, cu fabricile sale de mătase și bumbac și cu manufacturile care dădeau de mâncare tuturor lionezilor.
Între cele două râuri se află Presque-Ile, adică insula. Aici este cea mai mare forfotă din oraș, deoarece sunt piețele publice, aglomerarea de magazine, Hotel de Ville (Primăria), principalele sedii de bănci și Place Bellecour, locul unde au loc spectacole imense și unde a fost instalat Fan Zone-ul din Lyon.
În est e Down Town, locul unde se concentrează afacerile (exceptând sediile de bănci și Palatul de Comerț), acolo unde sunt zgârie-norii și principala poartă de intrare în oraș, Gare Part-Dieu. În nord-est e noul stadion, Stade de la Lumiere, inaugurat abia în luna ianuarie a acestui an și care a găzduit meciurile de la EURO. De fapt, Stadionul Luminii este situat într-un alt orășel din suburbii, Decines, dar e o investiție 100% a Primăriei Lyon. De altfel, se spune că primarul a aprobat proiectul acesta doar după ce a primit asigurări că numele stadionului va fi legat de Lyon, va fi Stade de la Lumiere (în traducere liberă Stadionul Luminii, dar de fapt s-ar traduce Stadionul lui Lumiere). În sud-est se găsește celălalt stadion, Gerland, cel pe care Olympique Lyonnais a obținut cele mai mari performanțe din istorie. Acum, aici a rămas baza de pregătire a echipei de băieți, iar pe stadionul cel mare, cu 40.000 de locuri, va juca echipa de fete, fostă câștigătoare a Ligii Campionilor de fotbal feminin.
Și totuși, fiindcă mă apropii de final, ați putea să mă întrebați "De ce ai scris în titlu că e revelație?". A fost o revelație pentru că nu am văzut niciodată oraș mai curat decât Lyon-ul! Știți cum e, vizitezi Barcelona, Madrid, Munchen, Paris, Amsterdam, Bruxelles, Milano, Roma... Îți plac, te impresionează clădirile, străzile, muzeele, edificiile, dar aproape nu există mare oraș în care să nu rămâi cu gust amar din cauza mizeriei. Sunt colțuri de străzi care put a pișat, sunt clădiri ponosite și în paragină, cerșetori, gunoaie peste gunoaie, mașini, autobuze și trenuri căzute, stații de metrou împuțite, terenuri virane pline de noroi sau tufișuri și multe altele. Ei, bine, Lyon-ul este un bibelou! Nimic din tot ce am zis adineauri nu vezi în Lyon. Totul este de o curățenie sfântă, iar toate mijloacele de transport în comun sunt nou-nouțe! Metrourile de pe cele patru linii nici măcar nu au conducător, sunt total tehnologizate! Și nu vreau să par rasist, dar m-am bucurat că aici nu prea vezi picior de arab sau de negru, în inima Franței te bucuri de ospitalitatea francezilor veritabili.
Va urma
PS - Vă mulțumesc pentru atenția deosebită acordată episodului Brâncuși! Articolul a strâns 650 de vizualizări într-o singură zi, ceea ce reprezintă un record al blogului meu. Ca să vă dați seama ce surpriză am avut, vă mai spun că nicio altă filă a Eurojurnalului nu a atins suta de cititori!
EURO 2016 mi-a purtat pașii la Lyon, al treilea oraș ca mărime și importanță al Franței. Cei circa 450 de km i-am făcut cu trenul de mare viteză TGV, în condiții de lux și în doar două ore (adică tot atât cât fac de la Pitești la București, 100 de km și un pic). Dacă vreți un sfat de călătorie, rezervați și achitați din timp un bilet de tren pe orice rută din Franța cu TGV-ul, fiindcă prețurile sunt foarte mici. De exemplu, pe Paris - Lyon (400 km, clasa 1, bilet rezervat cu trei luni și jumătate înainte) am achitat 68 de euro, dar am auzit pe cineva care a luat mai din timp și a dat doar 18 euro, în timp ce un Paris - Lille (120 km, bilet cumpărat cu o zi înainte de călătorie) a costat 50 de euro.
Nu o să deschid Wikipedia ca să vă povestesc despre Lyon, așa cum nu am făcut-o în niciun episod al jurnalului meu. Ce rost ar mai avea? De ce aș conspecta ceva ce este la îndemâna și la libera plăcere a tuturor? Eu o să-mi spun doar poveștile despre oraș auzite de la oamenii locului cu care m-am întâlnit și cu care am socializat. Tocmai de aceea nu o să scriu în ce an a fost fondat, fiindcă habar n-am sau câți locuitori are. Poate vă stârnesc curiozitatea și o să dați click pe link-ul pe care l-am activat, just in case...
Nouă zile am petrecut la Lyon și, din postura de om picat de pe lună fix în gara centrală (Part Dieu), am ajuns la final să dau ajutor turiștilor care mă opreau să mă întrebe diferite chestii utile: stații de metrou, ce tramvai să ia către nu-știu-ce direcție, unde e orașul vechi, ce să viziteze, etc... Am învățat tot ce înseamnă Lyon destul de repede, asta și pentru că este extrem de bine organizat, de structurat.
În primul rând, trebuie spus că Lyon este așezat pe malurile a două râuri mari (unul chiar fluviu): Rhone și Saone. Ron și Saona, în românește. Cele două se unesc chiar în oraș, iar din punctul ăsta de vedere chiar m-am bucurat că Lyon-ul seamănă cu Piteștiul meu, și el martor al vărsării Râului Doamnei în Argeș. Locul confluenței dintre Ron și Saona este denumit chiar Confluence, și aici este cea mai nouă parte a orașului. Sunt clădiri moderne, unele chiar futuriste, aici sunt sediile tuturor instituțiilor media (Euronews, France 3, TV Rhone-Alpes și multe alte ziare și radiouri), un ponton unde sunt acostate iahturi cu restaurante romantice, un parc deosebit de frumos, un Mall senzațional prin care pur și simplu TRECE TRENUL! Da, stai la cafea pe terasă, iar la doi metri de tine trece trenul! Și, cel mai important, este Muzeul Confluenței.
Muzeul Confluenței este, poate, unul dintre cele mai moderne muzee din Europa. Știți și voi, muzeele sunt de obicei niște clădiri vechi de câteva secole, monumente de artă sau foste case memoriale, care au rezistat eroic vremurilor tulburi, intemperiilor, războaielor sau toanelor vreunui dictator tembel. Dar acest muzeu are o formă futuristă, de OZN, și simpla vizitare a lui cu scările rulante este o aventură în sine. Muzeul Confluenței găzduiește un imens Auditorim, unde am înțeles că au loc spectacole de operă impresionante, precum și foarte multe expoziții. Unele sunt temporare, altele sunt permanente, cum ar fi și Big Bang-ul, o călătorie în trecut până la momentul genezei pământului, o călătorie care îți taie răsuflarea și îți înmoaie genunchii văzând cum a luat naștere Terra și cât de insignifianți suntem în acest imens Univers.
Lyon are două simboluri mari și late: leul (de aceea și orașul se numește Lyon) și lumina (de la frații Lumiere, cei care au inventat cinematograful). Peste tot în oraș veți găsi leul: la intrările în hoteluri, pe afișe, cocoțat pe bazilici, la intrarea stadioanelor Gerland și Lumiere, etc. În ceea ce privește lumina, pe lângă muzeul fraților Lumiere despre care voi vorbi în următorul episod al Eurojurnalului, Lyon găzduiește periodic festivaluri ale luminii, iar în fiecare noapte peste 400 de clădiri importante din oraș sunt luminate, făcând din Lyon orașul cel mai luminat din întreaga lume (cel puțin așa zic localnicii). Pozele de aici sunt insuficiente pentru a vă arăta frumusețea Lyon-ului noaptea, așa că vă invit să admirați un micuț album foto:
Știți că în București avem Centrul Vechi, da? Ei bine, conceptul de Centru Vechi nu este o invenție pur românească, este importat din Europa, care are orașe mult mai vechi și cu o istorie infinit mai mare decât capitala țării noastre. De exemplu, Centrul Vechi al orașului Lyon este patrimoniu UNESCO deoarece e încărcat de istorie. Și e superb, nu numai noaptea, când e luminat total! Acest Centru Vechi e împărțit în trei, fiecare luând numele unui sfânt: Saint Jean, Saint Paul și Saint Georges. Cel mai frumos este St. Jean, care are și cele mai vizitate obiective: Catedrala Saint Jean, una dintre cele mai frumoase catedrale din Franța (așa se laudă localnicii), Bazilica Fourviere, care este situată pe colina Fourviere, care străjuiește orașul și de unde poți admira Lyon-ul de sus într-o priveliște unică (vom avea episod separat), Parc de Hauteurs, care este de fapt colina înverzită care duce la bazilică, dar care este plină de statui, izvoare, grădini, case memoriale și scări, muuuuuulte scări, Palatul de Justiție și Castrul Galo-Roman, un fel de Arenele Romane din București, dar care înmagazinează o frumoasă istorie a confruntărilor legendare dintre galii invincibili și cuceritorii romani.
Și ca să închei cu Centrul Vechi, localnicii țin foarte mult la colina Croix-Rouge (Crucea Roșie), acolo unde este așezat "orașul" St. Georges. Este fostul centru industrializat al orașului, cel care a fost motorul economiei în perioadele tulburi ale anilor 1800, cu fabricile sale de mătase și bumbac și cu manufacturile care dădeau de mâncare tuturor lionezilor.
Între cele două râuri se află Presque-Ile, adică insula. Aici este cea mai mare forfotă din oraș, deoarece sunt piețele publice, aglomerarea de magazine, Hotel de Ville (Primăria), principalele sedii de bănci și Place Bellecour, locul unde au loc spectacole imense și unde a fost instalat Fan Zone-ul din Lyon.În est e Down Town, locul unde se concentrează afacerile (exceptând sediile de bănci și Palatul de Comerț), acolo unde sunt zgârie-norii și principala poartă de intrare în oraș, Gare Part-Dieu. În nord-est e noul stadion, Stade de la Lumiere, inaugurat abia în luna ianuarie a acestui an și care a găzduit meciurile de la EURO. De fapt, Stadionul Luminii este situat într-un alt orășel din suburbii, Decines, dar e o investiție 100% a Primăriei Lyon. De altfel, se spune că primarul a aprobat proiectul acesta doar după ce a primit asigurări că numele stadionului va fi legat de Lyon, va fi Stade de la Lumiere (în traducere liberă Stadionul Luminii, dar de fapt s-ar traduce Stadionul lui Lumiere). În sud-est se găsește celălalt stadion, Gerland, cel pe care Olympique Lyonnais a obținut cele mai mari performanțe din istorie. Acum, aici a rămas baza de pregătire a echipei de băieți, iar pe stadionul cel mare, cu 40.000 de locuri, va juca echipa de fete, fostă câștigătoare a Ligii Campionilor de fotbal feminin.
Și totuși, fiindcă mă apropii de final, ați putea să mă întrebați "De ce ai scris în titlu că e revelație?". A fost o revelație pentru că nu am văzut niciodată oraș mai curat decât Lyon-ul! Știți cum e, vizitezi Barcelona, Madrid, Munchen, Paris, Amsterdam, Bruxelles, Milano, Roma... Îți plac, te impresionează clădirile, străzile, muzeele, edificiile, dar aproape nu există mare oraș în care să nu rămâi cu gust amar din cauza mizeriei. Sunt colțuri de străzi care put a pișat, sunt clădiri ponosite și în paragină, cerșetori, gunoaie peste gunoaie, mașini, autobuze și trenuri căzute, stații de metrou împuțite, terenuri virane pline de noroi sau tufișuri și multe altele. Ei, bine, Lyon-ul este un bibelou! Nimic din tot ce am zis adineauri nu vezi în Lyon. Totul este de o curățenie sfântă, iar toate mijloacele de transport în comun sunt nou-nouțe! Metrourile de pe cele patru linii nici măcar nu au conducător, sunt total tehnologizate! Și nu vreau să par rasist, dar m-am bucurat că aici nu prea vezi picior de arab sau de negru, în inima Franței te bucuri de ospitalitatea francezilor veritabili.
Va urma
PS - Vă mulțumesc pentru atenția deosebită acordată episodului Brâncuși! Articolul a strâns 650 de vizualizări într-o singură zi, ceea ce reprezintă un record al blogului meu. Ca să vă dați seama ce surpriză am avut, vă mai spun că nicio altă filă a Eurojurnalului nu a atins suta de cititori!
Comentarii