Gheorghe Dinică, nu te voi uita niciodată!
Am ajuns acasă şi am aflat că a murit Gheorghe Dinică. Sigur, la suferinţa pe care o avea puţini mai erau cei care sperau că se va face bine, dar o parte din mine încă mai credea că maestrul Dinică nu se va duce. Vă spun sincer că este actorul român pe care l-am iubit cel mai mult, şi soarta a făcut să mi-l scoată în cale la un moment dat şi să-mi dau seama că pe lângă talentul nemărginit, a fost şi un om în toată puterea cuvântului.
Eram la sfârşitul anului 2007 în Malta, cu două zile înainte de Revelion, într-o staţie de autobuz din La Valletta, aşteptând să plec spre St. Julian's, acolo unde eram cazat. Soţia mă trage de mânecă şi-mi zice: "Uită-te puţin la moşulică ăsta, sigur e român! E îmbrăcat ca naiba, iar în picioare are Geox". La care eu îi răspund: "Da, sigur e român. Şi ce român! E Gheorghe Dinică"! Ne-am apropiat de el şi l-am salutat, i-am spus că e o onoare să-l văd în carne şi oase. "Ce faceţi măi copii pe aici?", ne-a întrebat el... Am stat puţintel de vorbă, în sensul că am schimbat impresii despre Malta şi am spus fiecare la ce hotel stăm, apoi la plecare ne-am urat "La Mulţi Ani" şi sănătate. A fost o întâlnire scurtă, dar memorabilă! În zilele următoare ne-am mai intersectat prin La Valletta şi ne salutam de departe, el era cu soţia şi încă o familie de români.
Păcat că a murit, probabil că a murit împăcat că a lăsat o moştenire inegalabilă în plan cultural. Eu sunt fericit că l-am cunoscut atât ca actor genial, cât şi ca om. Dumnezeu Să-l ierte!
LATER EDIT - Am uitat să spun că Dinică a fost mare fan al echipei FC Argeş, formaţia sa de suflet fiind totuşi Rapid! Ţin minte că a venit acum doi ani la stadion şi şi-a luat un ultim rămas bun de la maestrul Gicu Dobrin, pe care l-a admirat enorm.
Eram la sfârşitul anului 2007 în Malta, cu două zile înainte de Revelion, într-o staţie de autobuz din La Valletta, aşteptând să plec spre St. Julian's, acolo unde eram cazat. Soţia mă trage de mânecă şi-mi zice: "Uită-te puţin la moşulică ăsta, sigur e român! E îmbrăcat ca naiba, iar în picioare are Geox". La care eu îi răspund: "Da, sigur e român. Şi ce român! E Gheorghe Dinică"! Ne-am apropiat de el şi l-am salutat, i-am spus că e o onoare să-l văd în carne şi oase. "Ce faceţi măi copii pe aici?", ne-a întrebat el... Am stat puţintel de vorbă, în sensul că am schimbat impresii despre Malta şi am spus fiecare la ce hotel stăm, apoi la plecare ne-am urat "La Mulţi Ani" şi sănătate. A fost o întâlnire scurtă, dar memorabilă! În zilele următoare ne-am mai intersectat prin La Valletta şi ne salutam de departe, el era cu soţia şi încă o familie de români.
Păcat că a murit, probabil că a murit împăcat că a lăsat o moştenire inegalabilă în plan cultural. Eu sunt fericit că l-am cunoscut atât ca actor genial, cât şi ca om. Dumnezeu Să-l ierte!
LATER EDIT - Am uitat să spun că Dinică a fost mare fan al echipei FC Argeş, formaţia sa de suflet fiind totuşi Rapid! Ţin minte că a venit acum doi ani la stadion şi şi-a luat un ultim rămas bun de la maestrul Gicu Dobrin, pe care l-a admirat enorm.
Comentarii