Ce mai e tona azi...?

Dintre toate materiile pe care le-am făcut la şcoală, fizica a fost singura pe care am urât-o! Paul poate să confirme, pentru că am copiat după el atât în gimnaziu, cât şi la liceu! Nu ştiu de ce, dar fizica nu m-a atras niciodată cu adevărat. Acum însă, dacă ar fi să retrăiesc anii de liceu, probabil că m-aş implica mai mult, fiindcă fizica este o ştiinţă interesantă (Discovery să trăiască!).

Mi-am adus aminte zilele trecute de lecţiile plictisitoare şi problemele pe care nu le dădeam de cap, când un bătrânel simpatic m-a întrebat: "Dar ce, n-ai făcut fizică la şcoală?". Ei bine, am făcut, dar am fost cam paralel. Pot să bag mâna în foc că de vină sunt profesorii pe care i-am avut. Asta nu înseamnă că dau vina pe ei, poate doar nu am picat noi pe aceeaşi lungime de undă... De ce spun asta? Fiindcă o simplă demonstraţie a bătrânelului m-a cucerit!

Nu cu mult timp în urmă am achiziţionat un utilaj din fier masiv, care cântăreşte în jur de o tonă. Pentru a-l duce la secţie a fost nevoie de nouă oameni, aproape că ne-am rupt mâinile şi spatele... La câteva zile, a venit meseriaşul ca să pună utilajul în funcţiune. Mi-a spus că ar trebui mutat vreo cinci metri într-o parte, moment în care am râs şi i-am transmis că aşa ceva e imposibil, fiindcă nu sunt decât eu cu el. De fapt decât eu, fiindcă omul are o problemă şi nu poate să ridice nimic...

Bătrânelul a luat un aer de om înţelept şi mi-a spus: "Fă ce-ţi spun eu, şi-ai să vezi cât e de simplu". Fraţilor, cu nişte pârghii inteligent aşezate, am manevrat cum am vrut eu mastodontul de o tonă! Incredibil, am rămas marcat, monstrul acela de fier mă asculta ca un bebeluş! Dacă n-ai bătrâni, să-ţi cumperi, iar dacă nu ai făcut fizică la şcoală, să faci meditaţii...

Am citit azi că un român s-a umplut de aur la haltere. Dacă mă întreabă cineva cât ridic la sală, ştiţi ce răspund, nu? "O tonă"!