Faceți căutări pe acest blog

vineri, 23 septembrie 2011

Nostalgic după Ilie Oană

Nu fotbalistul, fiindcă nu l-am prins jucând, ci stadionul. Am văzut în seara asta secvenţe din meciul demonstrativ disputat între generaţiile de aur ale Petrolului şi naţionalei României şi am remarcat stadionul extraordinar pe care l-au construit ploieştenii. Micuţ, cochet, foarte modern, o adevărată încântare. Sper ca şi dotările să fie la nivel european, aşa cum am văzut la EURO 2008.

Noi, românii, avem obiceiul de a face paralele între ce a fost (cineva sau ceva) şi ce a ajuns. Nu sunt nici eu diferit. Astfel că imediat mi-am răscolit amintirile despre ce a fost şi, mai ales, cum a fost cândva arena din centrul Ploieştiului.

Întâmplarea face ca, atunci când am intrat eu în presă, prima deplasare ca reporter/operator tv (vreo cinci ani le-am făcut concomitent) să fie la un meci Petrolul - FC Argeş 5-0, în campionatul 1994-1995. Era pe vremea când la FC Argeş jucau Vintilă, Barbu, Vasile Popa, Ceauşu şi ceilalţi, cei care au reuşit promovarea în acel an. Am plecat cu Mihai Tantană, doi nebuni, în fostul lui Audi cu FOX. Am intrat pe stadion şi, fiindcă tribuna a II-a era închisă pentru că exista încă de atunci pericolul de prăbuşire, ne-am suit nestingheriţi pe copertina în paragină a bătrânului stadion. Nu ne-a deranjat nimeni, am stat ca doi popândăi şi am filmat cum ne-au tras-o Octavian Grigore, Toader (2 goluri), Zmoleanu şi Pura. Din păcate, deşi am păstrat mult timp imaginile de arhivă, acestea nu mai există fiindcă le-a distrus o idioată de olteancă, ce a venit la conducerea postului Terrasat în 1999. Pe astea şi toată arhiva FC Argeş din perioada 1995-2000. Am recuperat foarte puţine, şi acestea se găsesc la băieţii de la fcargeş.tv.

Revenind la Ilie Oană, stadionul, am mai fost de vreo patru ori. Un an mai târziu (1995), am asistat la înfrângerea cu 1-0, când am înregistrat nişte imagini incredibile cu galeria noastră cântând superbul imn FC Argeş Dacia! Da, făceam deplasări cu galeria, pe vremea aia, şi ce mişto erau! În următorul an, când am condus cu 1-0 prin golul lui Barbu, dar am fost egalaţi de Andreicuţ, apoi în 1998, când am bătut cu 3-2, cu inegalabilii Jean Barbu şi Sică Bârdeş imperiali! Iar ultima oară, în toamna lui 2003, când Bilaşco a marcat golul calificării în sferturile de finală ale Cupei României, în faţa modestei Petrolul Moineşti, echipă antrenată atunci de tânărul şi necunoscutul Petre Grigoraş :)))

De altfel, ţin minte că nu prea s-a mai jucat mult pe el, de atunci. S-a închis şi vreo câţiva ani a stat "în conservare", până când s-a luat decizia dărâmării lui şi construirii unuia nou. Era şi cazul, fiindcă terenul de la meciul cu Boldeştiul era execrabil, iar în tribună nu mai aveau acces decât vreo 500 de persoane, în rest totul era în pericol de prăbuşire! Aveam imaginile astea în arhiva ziarului TOP, dar nu am pe cine să rog să mi le dea. Pozele au fost făcute de Monica Oprea.

Şi iată acum ce perlă a devenit! Superb! Şi dacă tot sunt la capitolul amintiri şi nostalgii, să-l reamintesc şi pe Jean Vlădoiu, pe care l-am revăzut la televizor, şi pe care-l ştiu la FC Argeş încă din 1992 (!!!, "Atât de bătrân eşti?", m-ar întreba o bună prietenă), sau pe Marian Grama, care nu a jucat la noi decât 10 meciuri, dar a reuşit două goluri superbe, dintre care, unul, memorabil, direct din corner! Mi-l amintesc, de parcă era azi, deşi jocul a avut loc în 1996!

Iată ce scriam în ziarul TOP, în anul 2004, la o rubrică "Ştiaţi că...", pe care am iniţiat-o şi am ţinut-o vreo lună:

# ... Grama a dat două goluri pentru FC Argeş în zece meciuri?

Unul dintre jucătorii care au trecut pe la FC Argeş doar ca printr-o gară părăsită, fără a se implica foarte mult emoţional, este mijlocaşul Marian Grama. Ploieşteanul a venit la Piteşti la începutul anului 1996, şi nu a stat decât pentru returul sezonului. În acest scurt timp, Grama nu s-a impus ca titular la FC Argeş, dar a lăsat posterităţii două goluri memorabile, singurele sale reuşite pentru alb-violeţi. Primul dintre ele a fost golul victoriei din meciul cu Dinamo, din etapa a 22-a, marcat după pauză în urma unei acţiuni personale de toată frumuseţea. Al doilea, şi ultimul gol înscris pentru FC Argeş, a fost dat în meciul cu FC Braşov din cadrul etapei a 26-a. Marian Grama a înscris direct din corner în poarta braşoveanului Ene, gol care a reprezentat a 600-a reuşită a campionatului 1995/1996.

Frumoase vremuri! Să mai zică cineva că nu am muncit pentru imaginea clubului FC Argeş! Păcat de acest club, unde a fost şi unde a ajuns!

5 comentarii:

Rappa_ru' spunea...

Poate intr-o zi va rasari din nou precum Petrolul ! Salutare si toate cele bune !

Canguru' spunea...

Sigur va veni şi ziua aia, mai ales că la Piteşti se nasc talente an de an. Trebuie doar un management performant la clubul mamă.

Geocer spunea...

Te inseli, acea buna prietena n-ar intreba "Asa de batran esti?", ci "Dar cat de batran esti tu, Adi?"

Dan spunea...

Ce diferenta intre Stadionul Petrolului si Arena Nationala. La ploiesti s-au investit 17 milioane d euro pentru o atmosfera de fotbal adevarat in timp ce la Bucuresti s-au investit 250 milioane de euro ca sa se faca de ras. Cam scump :-)

Canguru' spunea...

Bine, si dimensiunile sunt altele... National Arena e un stadion reprezentativ pentru o natiune, in timp ce la Ploiesti s-a construit un stadion pentru fanii Petrolului.
Oricum ar fi, exemplul Ploiestiului si al Clujului ar trebui luat de toate marile orase ale tarii.