JURNAL DE CĂLĂTORIE (11): Sfântul Erik

Nu știu, poate de la cărțile lui Jules Verne sau de la aventurile lui Marco Polo, de la minunata poveste a lui Cristofor Columb sau de la fantasticele călătorii ale lui Magellan, de la seria Pirații din Caraibe de la nemuritorul film cu Barbă Neagră sau, mai nou, de la capodopera Titanic, dar am o oarecare adorație pentru corăbii. În copilărie vizitam un unchi care avea ca hobby confecționarea de corăbii și avea o adevărată colecție de care eram fascinat.

Prin liceu chiar mi-a trecut o perioadă prin cap să mă fac marinar și m-am închipuit nu de puține ori conducând vase pe oceanele lumii. Dar nu a fost să fie... Nu a fost să fie nici măcar să mă aflu prin preajma vreunei nave mai serioase, în afara boat-trip-urilor de pe la mare sau din Herăstrău. Asta, până acum câteva zile, când am avut ocazia să iau la picior cel mai celebru spărgător de gheață din Suedia, Sankt Erik.

Totul a pornit de la documentare, care mi-a intrat în sânge odată ce am profesat zeci de ani ca ziarist. Înainte de a vizita câte ceva, mai întâi îmi place să intru pe net și să citesc cât mai multe despre obiectiv. La Stockholm, am aflat că pot vizita Muzeul Navigației, dar acest muzeu este unul imens și are mai multe tematici. La una dintre ele, vizita îți îndruma pașii și în exteriorul clădirii, pe puntea a două nave adevărate: un spărgător de gheață și o goeletă. Nu am stat pe gânduri și am rezervat o intrare!

Mai întâi, am făcut cunoștință cu o mulțime de vase de mici dimensiuni, folosite de localnici din generație în generație, la pescuit, transport, bătălii sau pur și simplu pentru agrement. De departe, cea mai interesantă mi s-a părut barca regală Vasaorden, care are și o poveste interesantă: aceasta a fost construită în anul 1774 de către un șef de port din Djurgarden, care a vrut să-și pună la încercare imaginația și să realizeze o barcă de mari dimensiuni, pusă în mișcare de mai mulți vâslași.

Întâmplarea a făcut ca barca să fie terminată cu câteva luni înainte ca fratele Regelui Gustaf al III-lea, Ducele Karl, să se căsătorească. Viitoarea soție a dorit foarte mult ca să-și facă apariția în oraș pe o barcă somptuoasă, unică, iar oamenii regelui au luat la puricat toate docurile din Stockholm. Astfel au dat peste Vasaorden a lui Henrik. Omu' a fost chemat de urgență la palat, i s-a dat o cârcă de bani și i s-a spus să împodobească vasul cu cât mai multe bogății. Astfel, barca a fost poleită cu aur, ornamentată cu sculpturi scumpe ale artiștilor regelui și împodobită cu cel mai fin și mai scump damasc de Lyon.

Nunta a ieșit atât de bine, iar Regele a fost atât de mulțumit de cum s-au cheltuit banii, încât a înregimentat Vasaorden în flota regală. Barca a fost folosită la nunți regale, înalte recepții oficiale și plimbări ale familiei regale până în anul 1840, când a ieșit din uzul regal. În 1921 a trecut printr-un foc care aproape a mistuit-o. La cererea expresă a Regelui Gustaf al V-lea, barca a fost refăcută după vechiul tipar și readusă în serviciul regal în 1923. Deși nu a mai fost strălucitoare ca în trecut, Vasaorden a mai fost martoră la câteva evenimente istorice, precum nunta Regelui Carl Gustaf al XVI-lea cu Regina Silvia, a plimbat-o pe Regina Elisabeth a II-a a Marii Britanii în 1986, pe Împăratul Akihito al Japoniei în 2000, iar ultima dată a fost folosită în 2010, la nunta Prințesei Regale Victoria cu Prințul Daniel.

Nu știu voi, dar mie mi se zbârlește părul pe ceafă când mă aflu în preajma unor locuri, fapte sau lucruri care au marcat istoria lumii. Și, de la Vasaorden am ieșit în port, ca să fac cunoștință cu Sfântul Erik. Primul spărgător de gheață din Suedia. Deci, o nouă filă de istorie...

De la primul pas făcut pe puntea vasului am fost impresionat de curățenia exemplară de la bord: frânghiile strânse în noduri marinărești și prinse în cârlige, bărcile de salvare așezate milimetric, puntea curată și strălucitoare ca lacrima, niciun strop de vopsea sărită, nimic nelalocul lui.

Sfântul Erik a fost construit și lansat la apă în anul 1915. A fost primul spărgător de gheață construit vreodată în Suedia, la cererea primăriei Stockholmului, care pe vreme de iarnă era un oraș izolat. Până în anul 1927, Sankt Erik a fost singurul spărgător de gheață aflat în slujba întregii țări, el acționând atât pe canalele din jurul capitalei, cât și în cele mai nordice puncte ale țării, salvând nave rămase captive gerurilor cumplite din timpul iernii. În 1958 a trecut printr-un facelift, un tunning și un rebranding. A mai fost construită o punte, cea de dedesubt fiind împărțită în cabine de locuit pentru marinari, a trecut de la cărbune la ulei și a primit motoare mai puternice (4000 de cai putere în total), iar numele i-a fost schimbat din Isbrytaren II în Sankt Erik. În 1977 a ieșit din slujba statului, iar din 1980 este piesă de muzeu.

Dincolo de toate datele tehnice și istorice, vizita pe puntea vasului imens este de neuitat. Cu fiecare pas pe care îl făceam încercam să simt un pic din vibrația vremurilor în care Sankt Erik a fost un erou, salvând sute de vieți omenești, încărcături valoroase sau vapoare ghinioniste. Cabinele păstrează patina vremii demult apuse, cea a căpitanului fiind de-a dreptul emoționantă, cu jurnalul, binoclul și cu mașina de scris la vedere. Sala motoarelor este copleșitoare. Simți cum ți se pune un nod în gât atunci când cobori zeci de scări imposibile și pătrunzi în măruntaiele mastodontului. Aici ești lovit de un miros de ulei ars, combinat cu aromă de piese proaspăt realizate la strung și zgomot de aburi la presiuni de zeci de bari. Chiar și ghidul este autentic, având pete de ulei pe salopetă și pe față și un păr ciufulit, de parcă acum a scos capul dintr-un vas de expansiune proaspăt reparat.

Dacă nu rezonezi cu feellingul vizitei unei nave adevărate, cobori treptele și-ți vezi de viață, dar pentru pasionați a fost amenajată o micuță cafenea pe punte și un micuț magazin de suveniruri. Asta e, suntem în era consumerismului, dar eu am ales să beau cafea Erik, fiindcă nu exista în acel moment un loc mai potrivit decât o punte de vas pentru sedimentarea imaginilor și a sentimentelor încercate.

- va urma -