Acum 13 ani...
Mă întreabă Răzvan, mai devreme, în ce an a promovat echipa de baschet a Piteştiului. A vrut să se documenteze pentru interviul pe care l-a făcut cu Nicolae Şufariu, antrenorul care a pus oraşul nostru pe harta baschetului românesc. "Mă, nu mai ştiu exact, dar parcă 1998. Ştiu că nu a trecut mult, după care am surprins pe toată lumea când am luat titlul în 2000", i-am răspuns. Răzvan mi-a mulţumit, i-a fost de ajuns, dar eu am rămas prost.
Adică... cu gândurile plecate. Mi-am adus aminte de acea echipă frumoasă, fără bani, fără echipament de joc, fără mingi, doar cu ambiţie. Acea ambiţie studenţească, oferită de nebunia specifică lipsei totale a grijilor, acea încrâncenare a amatorilor care vor să demonstreze că sunt mai buni decât profesioniştii, chiar dacă joacă baschet doar la panourile scofâlcite din curtea şcolii. Dintr-un foc i-am spus lui Răzvan echipa: Călin (care mi-a fost şi coleg la grădi), Voicu, Pipera, Petrini, Corodi! Corodi :)) (ha ha ha, adică). Mă întâlnesc cu el pe stradă, are doi metri şi 150 de kile, dar tot un al naiba de simpatic a rămas. Şi îi mai zic lui Răzvan că mai era un albanez, conducător de joc, şi el tot student, sufletul echipei. Dar nu mai ştiu cum îl cheamă. Degeaba îmi storc creierii...
Perfecţionist cum sunt, am dat atacul la arhiva personală. Agendele din anii 95, 96, ... 2000 sunt la locul lor. Cu nostalgie le deschid şi găsesc, după multe halte peste texte serioase sau hazlii, echipa (mai bine zis, lotul) care a învins pe Steaua în barajul de promovare: Călin Danciu, Corodi, Ariciu, Tudosoiu, Petrini, Pipera, Groşanu, M. Popescu, Voicu, plus "stranierii" Dragan Tomic, Djordje Tatic şi albanezul Konomi. Pe vremea aia, în 1998, echipa se numea Subansamble Auto Universitatea Piteşti! Întâmplător, dau cu ochii peste echipa Stelei! Repet, divizionară B... Nu-mi vine să cred câte nume de baschetbalişti ce se vor consacra mai târziu descopăr: Adi Voinescu, Sandu Ardelean, Răzvan Popa (campion cu Piteştiul în 2000), Costel Ştefan, Radu Abramescu, Eugen Ilie, Ionuţ Bâscoveanu sau Liviu Puicu! Mulţi dintre ei au venit apoi, după 2000, şi au jucat chiar pentru Piteşti!
Mâine revin şi cu amintiri despre finala din 2000, trăită la maxim de mine, la microfonul televiziunii, în direct. Finală care a intrat nu numai în istorie, ci şi în Muzeul Sportului Argeşean!
PS - Mostră de început de ştire scrisă de mine, în august 1996, pentru meciul FC Argeş - Petrolul 0-0:
"Este adevărat că dispariţia lui Constantin Teaşcă, anunţată de crainicul din Trivale, ne-a întristat pe toţi, dar se pare că jucătorii celor două echipe, FC Argeş Dacia şi Petrolul Ploieşti, au cam exagerat, prelungind momentul de reculegere cu aproximativ 90 de minute"
Adică... cu gândurile plecate. Mi-am adus aminte de acea echipă frumoasă, fără bani, fără echipament de joc, fără mingi, doar cu ambiţie. Acea ambiţie studenţească, oferită de nebunia specifică lipsei totale a grijilor, acea încrâncenare a amatorilor care vor să demonstreze că sunt mai buni decât profesioniştii, chiar dacă joacă baschet doar la panourile scofâlcite din curtea şcolii. Dintr-un foc i-am spus lui Răzvan echipa: Călin (care mi-a fost şi coleg la grădi), Voicu, Pipera, Petrini, Corodi! Corodi :)) (ha ha ha, adică). Mă întâlnesc cu el pe stradă, are doi metri şi 150 de kile, dar tot un al naiba de simpatic a rămas. Şi îi mai zic lui Răzvan că mai era un albanez, conducător de joc, şi el tot student, sufletul echipei. Dar nu mai ştiu cum îl cheamă. Degeaba îmi storc creierii...
Perfecţionist cum sunt, am dat atacul la arhiva personală. Agendele din anii 95, 96, ... 2000 sunt la locul lor. Cu nostalgie le deschid şi găsesc, după multe halte peste texte serioase sau hazlii, echipa (mai bine zis, lotul) care a învins pe Steaua în barajul de promovare: Călin Danciu, Corodi, Ariciu, Tudosoiu, Petrini, Pipera, Groşanu, M. Popescu, Voicu, plus "stranierii" Dragan Tomic, Djordje Tatic şi albanezul Konomi. Pe vremea aia, în 1998, echipa se numea Subansamble Auto Universitatea Piteşti! Întâmplător, dau cu ochii peste echipa Stelei! Repet, divizionară B... Nu-mi vine să cred câte nume de baschetbalişti ce se vor consacra mai târziu descopăr: Adi Voinescu, Sandu Ardelean, Răzvan Popa (campion cu Piteştiul în 2000), Costel Ştefan, Radu Abramescu, Eugen Ilie, Ionuţ Bâscoveanu sau Liviu Puicu! Mulţi dintre ei au venit apoi, după 2000, şi au jucat chiar pentru Piteşti!
Mâine revin şi cu amintiri despre finala din 2000, trăită la maxim de mine, la microfonul televiziunii, în direct. Finală care a intrat nu numai în istorie, ci şi în Muzeul Sportului Argeşean!
PS - Mostră de început de ştire scrisă de mine, în august 1996, pentru meciul FC Argeş - Petrolul 0-0:
"Este adevărat că dispariţia lui Constantin Teaşcă, anunţată de crainicul din Trivale, ne-a întristat pe toţi, dar se pare că jucătorii celor două echipe, FC Argeş Dacia şi Petrolul Ploieşti, au cam exagerat, prelungind momentul de reculegere cu aproximativ 90 de minute"
Comentarii