Canguru'

CAPITOLUL 4 (ultimul) HOȚU' STRIGĂ HOȚII Deschid ochii cu siguranța că trezirea va duce la alungarea coșmarului pe care l-am avut azi-noapte. Mă dor mâinile foarte tare. De ce mă dor mâinile? A, probabil fiindcă am dormit cu ele sub mine. Ați avut vreodată acea senzație de ușurare când, după ce ați fost la un pas de moarte, deschizând ochii v-ați dat seama că nu a fost decât un vis urât? Ei, bine, de data asta eu nu am mai simțit-o! Îmi revin în minte ultimele momente dinainte de pierderea cunoștinței: un malac cu brațele mai groase decât picioarele s-a apropiat cu o sticlă de Jack Daniel's și a lovit-o ușor pe Nadia în cap, suficient cât ea să cadă sub tejghea, după care am simțit o arsură fix în moalele capului și privirea mi s-a înnegrit. Acum sunt întins pe o podea, cu fața în sus și cu brațele legate la spate. Aceeași poziție incomodă o are și Nadia, numai că ea nu și-a revenit încă. Cred că suntem într-un separeu al clubului Hush, pentru că se aude muzică de...

CAPITOLUL 3 SUD-AMERICANUL TALPĂ IUTE "Don't drink and drive"  William Shakespeare (sau un vorbitor de limbă engleză, nu știu...) E rândul meu s-o smulg pe Nadia, deși aș fi stat în prinsoarea ei până dimineața! Dar l-am auzit în treacăt pe MC-ul petrecerii anunțând intrarea pe scenă a trupei Vița de Vie, asta după ce m-a pierdut pe mine din vedere. În fugă, apuc să-i spun "rusoaicei" mele că am găsit o cheie auto mai devreme, atunci când ea căuta ceva pe jos. Tocmai când mă pregăteam să îi anunț descoperirea, ea mi-a zis că și-a găsit jucărioara, astfel că am rămas cu cheia în buzunar. - Și ce vrei să facem noi în mașina aia? mă întreabă exuberantă Nadia. - Facem o plimbare, ne întoarcem, parcăm mașina la loc și aruncăm cheia, îi vărs repede planul întocmit pe loc. - Păi nu ai băut whiskey? - Suficient cât să am curajul să fac nebunia asta! Apăs pe telecomanda cheii și farurile unui SUV licăre de trei ori scurt. Trecem printr-un gard viu, sărim o...

CAPITOLUL 2 WHISKEY ON THE ARM - Barman, un whiskey! zic și trântesc paharul gol pe tejghea, după care mă întorc puțin spre dreapta. Mereu mi-am dorit să spun asta, îi zic fetei de lângă mine. Stăm de vorbă de circa un sfert de oră și nu am aflat prea multe despre tipa blondă pe care am ars o cutie întreagă de chibrituri Jack Daniel's . Nu e prea dispusă să știu prea multe despre ea. Nu încă... - Nu pot să cred că doar pentru un muțunache cu părul vâlvoi te agitai atât, îi spun Nadiei... Sau cel puțin așa mi-a spus că se numește... Îmi zâmbește frumos, evitându-mi privirea, după care gustă tacticos o gură mică de whiskey. În club, muzica pusă de DJ Raoul Russu îi e aliat: e tare, e ritmată și îți taie cheful de discuții. Probabil e o tactică a ei, aceea de a vorbi puțin, tactică ce mă face să aștept cu nerăbdare să spună ceva, să-i sorbesc fiecare cuvânt, fiecare literă de pe buzele-i cărnoase. - E un cadou primit de la cineva drag. Nu voiam să-l pierd. - Aha, e ca ...

Săptămâna trecută am primit o invitație la petrecerea Jack Daniel's Tennessee Whiskey România din clubul Hush și, deși am confirmat participarea, niște evenimente de ultim moment m-au împiedicat să ajung să-l sărbătoresc pe unchiul Jack, la împlinirea a 164 de ani. Dar, fiindcă am promis că o să scriu impresiile de la această petrecere, încerc să mă țin de cuvânt povestind cum aș fi vrut să arate, de fapt, o noapte cu Jack... CAPITOLUL 1 PUNEREA PE JAR N-ai zice că e o seară de mijloc de septembrie... Afară e cald peste măsură deși e trecut de ora 10, iar luna plină împrăștie în jur o lumină chioară, dar suficient de intensă. Am ieșit "la o țigară" fiindcă înăuntru fumul a devenit prea dens chiar și pentru un cuțit. Lângă mine, doi tineri fac poștă o țigară, gesticulează violent și vorbesc tare. Mă deranjează, dar îmi văd de treabă. Sunt în fața clubului HUSH și sunt oarecum stingher. Deși este cea mai cool locație din Pitești, unde la fiecare sfârșit de ...

Am dat ieri iama printre pozele alb-negru, în căutarea unor fotografii cu mine la vârsta de 18 ani. Inevitabil, am răsfoit și ilustrațiile mult mai vechi, cu părinții mei, ocazie cu care impactul emoțional m-a aruncat din nou într-altă lume paralelă, cea în care grijile nu existau, ci eram învăluit în nori de fericire, inocență și dragoste. Privind atent fotografiile îngălbenite de trecerea implacabilă a timpului, am remarcat un lucru care m-a frapat: părinții mei păreau mult mai maturi decât sunt eu, azi, în realitate. Imediat am luat pixul și am început să calculez... Anul nașterii lor, anul nașterii mele, anul momentului imortalizării, anul acesta, scăderi, adunări, aproximări... Și apoi, rezultatul, care m-a pus pe gânduri: Pe mama nu o iau în calcul, fiindcă ea a fost mereu o femeie frumoasă, dar mă pot compara cu tata. În pozele pe care le pun și aici, el nu are mai mult de 32 de ani. M-am uitat apoi fugitiv și pe alte poze, cu unchii mei, cu vecini, cu prieteni de-ai pă...

Pentru că a venit, inevitabil, și provocarea la "The Book List", a trebuit să-mi găsesc timp ca să mă gândesc la cărțile care m-au marcat, m-au format sau pur și simplu m-au fermecat la timpul lor. Fiindcă acest challenge a pornit de relativ puțină vreme, am apucat să văd unele topuri realizate de prietenii de pe Facebook. Numai că abordarea mea va fi puțin diferită și nu va arăta la final ca un top, ci mai mult ca o listă. De ce fac lucrul acesta? Pentru că nu mi se pare fair ca să arunc niște titluri alandala în Bucket -ul cu cărți. Din punctul meu de vedere, cărțile care mi-au trecut mie prin mâini au fost alese conform vârstei, inteligenței și percepției mele în anumite perioade de timp. De exemplu, una am căutat și am citit în copilărie, altceva în adolescență și cu totul și cu totul altceva acum, la maturitate. COPILĂRIE Indiscutabil, am avut o copilărie frumoasă, în care am citit foarte mult, mult mai mult decât m-am jucat. Nu știu când am luat prima carte în mână...

E un banc vechi cu Ștefan cel Mare, care se adresează unor moldoveni de-ai săi ce stăteau pe marginea șanţului și mâncau pesmeţi: "- Biscuiţi? - Biscuim, Măria-Ta!". Asta mi-a venit subit în minte când am auzit cea mai nouă ofertă de racolare adresată persoanelor în vârstă. Nu cu mult timp în urmă, o rudă mai îndepărtată, aflată la o vârstă la care nu se mai poate gândi decât la numărătoarea inversă, a trecut de la religia ortodoxă la "pocăiţi". Mă rog, la o anume religie, dar cea care povestea cred că în cultura ei religioasă nu există decât "ai noștri" și sectanţii, sau pocăiţii. "De ce ai făcut lele păcatul ăsta?", au tot întrebat-o apropiaţii... "Eh, uite-așa-mi veni! Îmi promiseră că-mi dau de mâncare și îmi plătesc ei mormântarea". Cum ar veni, i-au făcut unii o ofertă mai bună, cu mai multe minute în reţeaua de după mparte, cu abonament la cantină și sute de Megabiscuiţi. Acu', luaţi piatra și aruncaţi, dar femeia și-a gâ...