Jack's night (2)

CAPITOLUL 2

WHISKEY ON THE ARM

- Barman, un whiskey! zic și trântesc paharul gol pe tejghea, după care mă întorc puțin spre dreapta. Mereu mi-am dorit să spun asta, îi zic fetei de lângă mine.

Stăm de vorbă de circa un sfert de oră și nu am aflat prea multe despre tipa blondă pe care am ars o cutie întreagă de chibrituri Jack Daniel's. Nu e prea dispusă să știu prea multe despre ea. Nu încă...

- Nu pot să cred că doar pentru un muțunache cu părul vâlvoi te agitai atât, îi spun Nadiei... Sau cel puțin așa mi-a spus că se numește... Îmi zâmbește frumos, evitându-mi privirea, după care gustă tacticos o gură mică de whiskey.

În club, muzica pusă de DJ Raoul Russu îi e aliat: e tare, e ritmată și îți taie cheful de discuții. Probabil e o tactică a ei, aceea de a vorbi puțin, tactică ce mă face să aștept cu nerăbdare să spună ceva, să-i sorbesc fiecare cuvânt, fiecare literă de pe buzele-i cărnoase.

- E un cadou primit de la cineva drag. Nu voiam să-l pierd.
- Aha, e ca un talisman, îi spun eu, dorind parcă să scot mai multe de la ea.

Mă aprobă tacit. Mai golesc un pahar așteptând ca și limba ei să se dezlege, nu numai a mea. Liniștea apăsătoare vine la pachet cu încețoșarea prematură a privirii, cauzată de gustul dulce, dar tare, al bătrânului număr 7. Caut în stânga și în dreapta ceva nedefinit. "E clar, trebuie să fac un gest nebunesc și trebuie să-l fac repede", gândesc, în timp ce îi fac semn barmanului să mai toarne o sută.

Animatorii Jack Daniel's mișună prin spatele nostru, oferind shot-uri gratuite și invitând la concursuri hazlii. O puștoaică mai agitată se împiedică de scaunul meu și varsă din greșeală un pahar pe umărul Nadiei. Sărim amândoi din instinct în picioare, ca să evităm o tragedie prin pătarea rochiței. Nadia caută din priviri un șervețel. Brusc, am o sclipire de geniu: îi apuc brațul cu gentilețe și încep să ling lichidul care încă se scurge în zeci de șiroaie neregulate.

Momentul inedit o surprinde nu numai pe Nadia, ci și pe animatorii de lângă noi. MC-ul coboară de pe scenă și se îndreaptă spre mine cu microfonul, în timp ce două fascicole de lumină și-au pus în gând să-mi ardă retinele. Se pare că dintr-odată am devenit eroul petrecerii!

Exact ca un iepuraș prins între farurile unei mașini pe timp de noapte și sub amenințarea a zeci de puști, aștept cu înfrigurare să văd ce urmează. Nu știu, o fi de vină whiskey-ul, o fi de vină atracția bruscă ce am devenit, dar totul se desfășoară sub privirile mele la relanti...

Dar lumea mea în reluare este scuturată brutal de o mână fermă, care mă smucește și mă trage afară din club. Nadia! Sau cea de-a doua personalitate a ei... Cu o forță nebănuită trântește ușa în urma noastră, mă lipește de ea, își înfige mâinile în părul meu și îmi oferă cel mai nebunesc, sălbatic, romantic, neașteptat, franțuzesc sărut!

- Ce te uiți? Nu ai vrut tu să facem schimb de lichide?
...
- Ai chef să facem o super-nebunie? reușesc să o întreb după ce mi-am recăpătat cu greu suflul.
- Daaa!

- va continua -