Pentru că... cărți
Pentru că a venit, inevitabil, și provocarea la "The Book List", a trebuit să-mi găsesc timp ca să mă gândesc la cărțile care m-au marcat, m-au format sau pur și simplu m-au fermecat la timpul lor. Fiindcă acest challenge a pornit de relativ puțină vreme, am apucat să văd unele topuri realizate de prietenii de pe Facebook. Numai că abordarea mea va fi puțin diferită și nu va arăta la final ca un top, ci mai mult ca o listă.
De ce fac lucrul acesta? Pentru că nu mi se pare fair ca să arunc niște titluri alandala în Bucket-ul cu cărți. Din punctul meu de vedere, cărțile care mi-au trecut mie prin mâini au fost alese conform vârstei, inteligenței și percepției mele în anumite perioade de timp. De exemplu, una am căutat și am citit în copilărie, altceva în adolescență și cu totul și cu totul altceva acum, la maturitate.
COPILĂRIE
Indiscutabil, am avut o copilărie frumoasă, în care am citit foarte mult, mult mai mult decât m-am jucat. Nu știu când am luat prima carte în mână, dar știu că lectura m-a fascinat. Cărțile de aventuri au fost pentru mine de căpătâi și, ca să dau Cezarului ce e al Cezarului, cartea care m-a impresionat cel mai tare a fost Winnetou. Bine, cam tot ce a scris Karl May m-a prins teribil, cu celebrele aventuri din Vestul Sălbatic ale lui Old Shutterhand și Old Surehand...
Apoi, nu pot uita incredibilele cărți ale lui Jules Verne. Aveam și în bibliotecă vreo 10 volume, dar am citit TOATĂ seria! Cine poate uita uluitoarele povești din 20.000 de leghe sub mări, Ocolul pământului în 80 de zile, Copiii căpitanului Grant, Steaua sudului, De la pământ la lună sau Doi ani de vacanță? Asta ca să enumăr doar ce mi-a trecut acum prin minte...
O altă carte de căpătâi este Legendele Olimpului. Am fost fascinat de zeii greci și poveștile lor nemuritoare și, fără să mă laud, cele două volume ale lui Alexandru Mitru le-am citit de trei ori, în mai multe perioade ale vieții.
De asemenea, am fost impresionat de Robinson Crusoe, de Comoara din insulă a lui Robert Luis Stevenson, de Robin Hood, de Aventurile lui Tom Sawyer a lui Mark Twain, de Cartea junglei a lui Kipling, de Gulliver, de Aventurile lui Marco Polo, de Shogun... Doamne, și câte mai sunt! Apoi, nu pot trece cu vederea superbele povești românești ale lui Petre Ispirescu și Ion Creangă, cu ai lor Greuceanu, Făt Frumos, Nilă a Petrei sau Harap Alb!
Abia acum, dând frâu liber amintirilor, îmi dau seama că am avut o copilărie minunată!
ADOLESCENȚA
Adolescența mea e marcată indubitabil de William Shakespeare. Da, recunosc, nu am citit nimic original și îmi pare rău că nici măcar un titlu nu l-am parcurs în limba lui... Shakespeare. Cartea care m-a impresionat cel mai mult? Mai are rost să spun? Romeo și Julieta, clar! Dar am citit și Othello, și Richard al III-lea, și Cum vă place, și Îmblânzirea scorpiei...
Fiind adolescent, am căutat dragostea perfectă. Acum îmi dau seama că nu am găsit-o, dar poate am devenit eu mai pretențios citind Pe aripile vântului, Anna Karenina și Lolita (singurele cărți citite din toți clasicii ruși), poveștile surorilor Bronte, La răscruce de vânturi și Jane Eyre ori Dama cu camelii.
Și apropo de Dumas, dar tatăl, cine poate uita senzaționalele aventuri ale Celor Trei Mușchetari, Contelui de Monte Cristo sau cele din După Douăzeci de Ani? Și apropo de francezi, Hugo mi-a plăcut enorm cu Mizerabilii și Notre Dame de Paris.
Nici clasicii români nu mi-au displăcut. Forțat de împrejurări sau din pură plăcere, am citit niște romane excelente, pe primul loc fiind, de departe, Moromeții. Dar mi-au mai plăcut și Cel mai iubit dintre pământeni, Baltagul, Ion, Enigma Otiliei, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, La Medeleni, etc, etc.
Un capitol aparte aparține indiscutabil operelor lui Ion Luca Caragiale! Teatrul lui m-a fascinat prin simplul fapt că era cu totul și cu totul alt format, citeam ceva diferit de romanul cu care mă învățasem. O scrisoare pierdută și O noapte furtunoasă sunt geniale, dar și Două lozuri sau D'ale carnavalului sunt frumoase.
Și fiindcă vorbesc de capitole separate, trebuie să-l trec aici pe cel care mi-a deschis calea în viața amoroasă: Mihai Drumeș. Elevul Dima dintr-a șaptea, Invitație la vals și, mai ales, Scrisoare de dragoste le-am citit cu lacrimi în ochi și speranța de a găsi o iubire exact ca în cărțile lui.
MATURITATEA
Probabil v-ați aștepta ca maturitatea mea să îmi fi pus în mâini cărți filozofice sau ale clasicilor lumii, pe care mai devreme le-am scăpat printre degete. Da' de unde? M-am lăsat și eu dus de fir și în ultimii zece ani am lecturat aproape exclusiv doar romanele Best Seller. Multe! Pornind de la vampiri și terminând cu polițiști și extratereștri. Ei bine, chiar dacă au fost catalogate de detractori ca niște cărți comerciale, au fost unele care m-au impresionat profund prin calitatea scriiturii autorului sau prin subiectele inedite. Și aici dau trei exemple: Trilogia Millenium a fantasticului Stieg Larsson (Bărbați care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul și Castelul din nori s-a sfărâmat), trilogia Jocurile Foamei a lui Suzanne Collins (Jocurile Foamei, Sfidarea și Revolta), dar și mult-hulitul Codul lui Da Vinci.
Ok, ulterior am citit tot ce a scris Dan Brown sau alți romancieri cunoscuți precum John Grisham, JD Salinger ori Stephen King, am trăit și eu întreaga saga a vampirilor, am intrat în atmosfera Vaticanului cu trilogia lui Luis Miguel Rocha, am căutat aur prin jungla amazoniană sau chihlimbar prin Rusia, dar nu am mai fost impresionat. Mai degrabă m-au ținut treaz cărțile de inspirație istorică, precum Hannibal ante portas, Alexandru cel Mare sau Spartacus...
Mă apropii de final și nu am amintit nimic de scriitorii în vogă de limbă iberică. Poate din comoditate, poate din lipsă de timp (la vârsta asta îți vine mai greu să citești), nu prea m-am familiarizat cu operele lui Paulo Coelho, Gabriel Garcia Marquez sau Mario Vargas Llosa. Adică nu mă pot lăuda chiar deloc, nu am decât O dragoste în vremea holerei și o Walkiriile și... cam atât. Sper însă să recuperez în timp. De asemenea, nici filozofic nu stau prea bine, adică Kant, Kierkegaard, Marx, Shoppenhauer, Osho și cine or mai fi... nu prea spre deloc...
Cam asta ar fi... Nu știu, e mult, e puțin, poate uneori nu prea contează. Ceea ce contează și ceea ce îi transmit eu zi de zi fetiței mele este că e foarte important să citești, dacă vrei să scoți capul din mulțime. Și aici, înțeleagă fiecare ce-o vrea.
De ce fac lucrul acesta? Pentru că nu mi se pare fair ca să arunc niște titluri alandala în Bucket-ul cu cărți. Din punctul meu de vedere, cărțile care mi-au trecut mie prin mâini au fost alese conform vârstei, inteligenței și percepției mele în anumite perioade de timp. De exemplu, una am căutat și am citit în copilărie, altceva în adolescență și cu totul și cu totul altceva acum, la maturitate.
COPILĂRIE
Indiscutabil, am avut o copilărie frumoasă, în care am citit foarte mult, mult mai mult decât m-am jucat. Nu știu când am luat prima carte în mână, dar știu că lectura m-a fascinat. Cărțile de aventuri au fost pentru mine de căpătâi și, ca să dau Cezarului ce e al Cezarului, cartea care m-a impresionat cel mai tare a fost Winnetou. Bine, cam tot ce a scris Karl May m-a prins teribil, cu celebrele aventuri din Vestul Sălbatic ale lui Old Shutterhand și Old Surehand...
Apoi, nu pot uita incredibilele cărți ale lui Jules Verne. Aveam și în bibliotecă vreo 10 volume, dar am citit TOATĂ seria! Cine poate uita uluitoarele povești din 20.000 de leghe sub mări, Ocolul pământului în 80 de zile, Copiii căpitanului Grant, Steaua sudului, De la pământ la lună sau Doi ani de vacanță? Asta ca să enumăr doar ce mi-a trecut acum prin minte...
O altă carte de căpătâi este Legendele Olimpului. Am fost fascinat de zeii greci și poveștile lor nemuritoare și, fără să mă laud, cele două volume ale lui Alexandru Mitru le-am citit de trei ori, în mai multe perioade ale vieții.
De asemenea, am fost impresionat de Robinson Crusoe, de Comoara din insulă a lui Robert Luis Stevenson, de Robin Hood, de Aventurile lui Tom Sawyer a lui Mark Twain, de Cartea junglei a lui Kipling, de Gulliver, de Aventurile lui Marco Polo, de Shogun... Doamne, și câte mai sunt! Apoi, nu pot trece cu vederea superbele povești românești ale lui Petre Ispirescu și Ion Creangă, cu ai lor Greuceanu, Făt Frumos, Nilă a Petrei sau Harap Alb!
Abia acum, dând frâu liber amintirilor, îmi dau seama că am avut o copilărie minunată!
ADOLESCENȚA
Adolescența mea e marcată indubitabil de William Shakespeare. Da, recunosc, nu am citit nimic original și îmi pare rău că nici măcar un titlu nu l-am parcurs în limba lui... Shakespeare. Cartea care m-a impresionat cel mai mult? Mai are rost să spun? Romeo și Julieta, clar! Dar am citit și Othello, și Richard al III-lea, și Cum vă place, și Îmblânzirea scorpiei...
Fiind adolescent, am căutat dragostea perfectă. Acum îmi dau seama că nu am găsit-o, dar poate am devenit eu mai pretențios citind Pe aripile vântului, Anna Karenina și Lolita (singurele cărți citite din toți clasicii ruși), poveștile surorilor Bronte, La răscruce de vânturi și Jane Eyre ori Dama cu camelii.
Și apropo de Dumas, dar tatăl, cine poate uita senzaționalele aventuri ale Celor Trei Mușchetari, Contelui de Monte Cristo sau cele din După Douăzeci de Ani? Și apropo de francezi, Hugo mi-a plăcut enorm cu Mizerabilii și Notre Dame de Paris.
Nici clasicii români nu mi-au displăcut. Forțat de împrejurări sau din pură plăcere, am citit niște romane excelente, pe primul loc fiind, de departe, Moromeții. Dar mi-au mai plăcut și Cel mai iubit dintre pământeni, Baltagul, Ion, Enigma Otiliei, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, La Medeleni, etc, etc.
Un capitol aparte aparține indiscutabil operelor lui Ion Luca Caragiale! Teatrul lui m-a fascinat prin simplul fapt că era cu totul și cu totul alt format, citeam ceva diferit de romanul cu care mă învățasem. O scrisoare pierdută și O noapte furtunoasă sunt geniale, dar și Două lozuri sau D'ale carnavalului sunt frumoase.
Și fiindcă vorbesc de capitole separate, trebuie să-l trec aici pe cel care mi-a deschis calea în viața amoroasă: Mihai Drumeș. Elevul Dima dintr-a șaptea, Invitație la vals și, mai ales, Scrisoare de dragoste le-am citit cu lacrimi în ochi și speranța de a găsi o iubire exact ca în cărțile lui.
MATURITATEA
Probabil v-ați aștepta ca maturitatea mea să îmi fi pus în mâini cărți filozofice sau ale clasicilor lumii, pe care mai devreme le-am scăpat printre degete. Da' de unde? M-am lăsat și eu dus de fir și în ultimii zece ani am lecturat aproape exclusiv doar romanele Best Seller. Multe! Pornind de la vampiri și terminând cu polițiști și extratereștri. Ei bine, chiar dacă au fost catalogate de detractori ca niște cărți comerciale, au fost unele care m-au impresionat profund prin calitatea scriiturii autorului sau prin subiectele inedite. Și aici dau trei exemple: Trilogia Millenium a fantasticului Stieg Larsson (Bărbați care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul și Castelul din nori s-a sfărâmat), trilogia Jocurile Foamei a lui Suzanne Collins (Jocurile Foamei, Sfidarea și Revolta), dar și mult-hulitul Codul lui Da Vinci.
Ok, ulterior am citit tot ce a scris Dan Brown sau alți romancieri cunoscuți precum John Grisham, JD Salinger ori Stephen King, am trăit și eu întreaga saga a vampirilor, am intrat în atmosfera Vaticanului cu trilogia lui Luis Miguel Rocha, am căutat aur prin jungla amazoniană sau chihlimbar prin Rusia, dar nu am mai fost impresionat. Mai degrabă m-au ținut treaz cărțile de inspirație istorică, precum Hannibal ante portas, Alexandru cel Mare sau Spartacus...
Mă apropii de final și nu am amintit nimic de scriitorii în vogă de limbă iberică. Poate din comoditate, poate din lipsă de timp (la vârsta asta îți vine mai greu să citești), nu prea m-am familiarizat cu operele lui Paulo Coelho, Gabriel Garcia Marquez sau Mario Vargas Llosa. Adică nu mă pot lăuda chiar deloc, nu am decât O dragoste în vremea holerei și o Walkiriile și... cam atât. Sper însă să recuperez în timp. De asemenea, nici filozofic nu stau prea bine, adică Kant, Kierkegaard, Marx, Shoppenhauer, Osho și cine or mai fi... nu prea spre deloc...
Cam asta ar fi... Nu știu, e mult, e puțin, poate uneori nu prea contează. Ceea ce contează și ceea ce îi transmit eu zi de zi fetiței mele este că e foarte important să citești, dacă vrei să scoți capul din mulțime. Și aici, înțeleagă fiecare ce-o vrea.
Comentarii