Stan și Bran, Benny Hill și Mr. Bean într-un singur film: Mortdecai

- John!
- Yes, Sir!
- Lămâile țipă?
- Nu, Sir!
- Înseamnă că iar am stors canarul în ceai...

Știți bancurile cu nobilul britanic și valetul său John? Ei bine, deși nu există o confirmare oficială, eu sunt convins că din ele s-au inspirat producătorii atunci când au filmat Mortdecai. Cea mai nouă peliculă în care apare Johnny Depp este cap-coadă o înșiruire de situații și glume în cel mai pur umor britanic, știți voi, acela elevat, fin, chiar dacă uneori sec.

- Jock!
- Yes, Sir?
- Ce înseamnă "Open your balls"?
- Nu am nici cea mai mică idee, Sir.
- M-am simțit murdar.

Cam așa decurg dialogurile dintre Sir Charlie Mortdecai și bodyguardul / valetul / grădinarul lui cel descurcăreț și cu capul pe umeri. Dialoguri savuroase, purtate în cel mai serios mod, ca de la stăpân la servitor... Dialoguri între un bogătaș neisprăvit, nepriceput și nefu_t (deh, se mai întâmplă) și un "John" atipic (jucat de Paul Bettany). Un valet deloc bătrân și purtător de tavă, ci musculos, bătăuș, o variantă de pe Tamisa a lui Jason Statham, Keanu Reeves și Channing Tatum, varianta 3 în 1...

Charlie Mortdecai este un colecționar de viță nobilă pe care, însă, criza financiară l-a adus în situația de a-și vinde o parte dintre tablourile valoroase de pe imensul domeniu din apropierea Londrei. Cu ocazia asta, el intră în contact cu piața neagră a colecționarilor de obiecte de artă furate, formată din criminali veroși și miliardari care ar ucide pentru un vas chinezesc sau un tablou de Goya. În plus, activitățile lui dincolo de limita legii îl aduc în vizorul agenților secreți ai MI5. Cum poate să facă față acest Benny Hill tuturor împușcăturilor, conflictelor, conspirațiilor, tuturor teroriștilor sirieni, rakeților ruși, îmbârligătorilor americani, lunecoșilor chinezi? Cum deci? Cu noroc, cred...

Charlie Mortdecai este varianta britanică a lui Hercule Poirot, personajul interpretat de Steve Martin în seria Pink Panther: cu capul în nori, neîndemânatic, ușor de păcălit. Filmul putea fi foarte ușor încorporat în franciza respectivă, fiindcă cele două sunt concepute pe același calapod, dar cred că regizorul a vrut să îi dea un aer strict britanic întregii povești, ceea ce nu e un lucru rău! Așa că dacă v-a plăcut Pantera Roz, veți fi la fel de încântat și de Mortdecai.

Nu intru în poveste, e o comedie construită pe o intrigă simplă și des uzitată: furtul unui tablou de valoare. Remarc doar amprenta britanică a filmului, una care îi dă originalitate și taste. Johnny Depp este încă o dată uluitor, demonstrându-și pentru a nu știu câta oară versatilitatea, dar și talentul de a se transforma total în rolurile atipice. Nici cu Gwyneth Paltrow nu mi-e rușine! Americancă get-beget, Gwyneth devine o englezoaică autentică. Probabil cei 10 ani petrecuți sub același acoperiș cu solistul trupei Coldplay au contribuit la accentul pur britanic pe care îl controlează la perfecție în film.

Câteva cuvinte și despre blonda mea preferată de la Hollywood, Gwyneth Paltrow... Johanna este nevasta afurisită a lui Sir Charlie care nu are nevoie decât de un mic pretext (mustăcioara oribilă pe care sotul și-a lăsat-o să crească) pentru a-i închide ușa dormitorului, a-i vinde tabloul preferat, a flirta cu agentul șef MI5 (frumușelul Ewan McGregor), a-i strica socotelile și a conspira împotriva intereselor familiare. Și Johanna face toate astea cu grație, fiind atât de fermecătoare în rolul nobilei britanice care se îmbracă bine și arată perfect, încât nici nu-ți vine să îi aplici apelativul de bitch! B.I.T.C.H.!!!

- Draga mea, nu poți să-mi faci asta! Mă obligi să pun piciorul în prag! Dacă îmi permiți asta, desigur...