Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Birdman, banal de genial

O sâmbătă tristă și ploioasă poate fi însuflețită de un film bun. Inițial voiam să merg la Mortdecai, o comedie cu Johnny Depp și Gwyneth Paltrow, dar ajuns la cinema, am observat că mi-am calculat pașii greșit. Așa că am ales intuitiv Birdman, filmul care a primit recent 9 nominalizări la Oscar 2015. Recunosc că, dacă ar fi fost să-mi programez ieșirea, nu aș fi ales Birdman din mai multe motive, ceea ce mi-a întărit convingerea că o decizie luată pe moment este mult mai bună decât una pe care stau să o întorc pe toate părțile.

Câteodată superficial, uneori comercial, rareori profund, gustul meu pentru filme americane e ușor de impresionat. Doar ca exemplu, în acest început de an mi-au plăcut și Annie (muzical pentru copii) și Gone girl (dramă) și Taken 3 (acțiune) și Cei 6 super eroi (desene animate), deci nu-ți trebuie mult ca să mă cucerești, doar un pic de originalitate, un scenariu bun și un film care curge. Dar nu sunt nici fraier să nu-mi dau seama când văd o capodoperă, mai ales că am școala Cinematecii... Iar dacă m-am hotărât să scriu pe blog despre Birdman, înseamnă că e chiar un film special!

Dar atenție! Nu e un film pentru toată lumea și cu atât mai puțin pentru cei care văd 4-5 filme la rând date jos de pe torrent, indiferent de gen, indiferent de calitate! Poate fi chiar ușor disprețuit de consumatorii en-gros de filme. Dacă ești un fan al eroilor deghizați în lilieci, păianjeni, fier sau izmene, dacă te uiți doar la filme cu Jason Statham (și mie îmi plac, dar nu exclusiv), dacă râzi pe nas la Dumb and Dumber, atunci s-ar putea ca Birdman să nu fie pentru tine.

Birdman are nu numai poveste, ci și substrat. Și nu numai unul, ci mai multe, fiecare cu tâlcul lui. Nimic nu este întâmplător, totul se leagă la un moment dat, astfel că eticheta de "plictisitor" se poate transforma brusc în "genial". Totul e să intri în suferința actorului principal, interpretat de Michael Keaton. Filmul e o introspecție în lumea austeră și obscură a teatrului (cel de pe Broadway), în antiteză cu luminile orbitoare și extravaganța vedetelor de la Hollywood. Keaton, fost erou în Omul-Pasăre 1, 2 și 3, blockbustere ale anilor '90, este acum un falit actor și regizor de teatru care își încarcă ultimul cartuș al vieții: o punere originală în scenă a unei piese de teatru banală.

Pentru ea riscă tot: dragostea, averea, viitorul fiicei lui și chiar viața. Și, cu toate că avocatul și vocea lui interioară, interpretată de Omul-Pasăre de succes de acum 20 de ani, îl bat la cap să renunțe, el merge tot înainte, ca vițelul la tăiat. În ciuda evidențelor că va fi un eșec usturător (twittere batjocoritoare, un actor secund idiot, enervant și cheltuitor, promisiunea celui mai important critic că-i va face piesa praf, un proces și-o ipotecă), Keaton se încăpățânează să creadă în el, în teatru, în fler.

Asta e povestea, în mare. Nu e de Oscar, e banală, cum spunea un prieten pe Facebook. Ceea ce face acest film genial este, în primul rând, regizorul. Am tot citit zilele astea despre geniul lui Inarritu, un regizor mexican vizionar. O actriță (Andreea Vasile) îl lăuda pe Facebook zilele trecute, iar pe net citeam despre superbul Biutiful pe care l-am avut disponibil pe voyo atâta timp și l-am ignorat. Recunosc sincer că nu auzisem de el până la Birdman. Dar ceea ce a reușit el să facă este de-a dreptul senzațional. Am rămas impresionat de tehnica rar uzitată la Hollywood, one shoot camera (filmare dintr-una), de migrarea în timp și spațiu a actorilor sau de eliminarea barierei dintre lumea reală și cea paralelă.

În al doilea rând, jocul minunat al actorilor face toți banii! Nu degeaba se strâng pe ecran nume sonore precum Michael Keaton, Edward Norton, Naomi Watts sau Emma Stone! Nu degeaba a primit 9 nominalizări la Oscar, dintre care 6 sunt pentru cele mai râvnite statuete: Cel mai bun film, Cel mai bun actor principal, Cel mai bun actor într-un rol secundar, Cea mai bună actriță într-un rol secundar, Cel mai bun regizor și Cel mai bun scenariu!

Apropo de Oscarul pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar, sper să îi revină Emmei Stone, pe care acum o descopăr pentru prima dată și care m-a impresionat foarte mult. Și dacă aveți chef, iată cel mai bun pasaj al ei, cel pentru care mai mult ca sigur și-a atras nominalizarea (Riggan e Michael Keaton "Birdman", iar Sam e fiica lui, interpretată de Emma Stone):

Riggan: Listen to me. I'm trying to do something important. 
Sam: This is not important. 
Riggan: It's important to me! Alright? Maybe not to you, or your cynical friends whose only ambition is to go viral. But to me... To me... this is - God. This is my career, this is my chance to do some work that actually means something. 
Sam: Means something to who? You had a career before the third comic book movie, before people began to forget who was inside the bird costume. You're doing a play based on a book that was written 60 years ago, for a thousand rich old white people whose only real concern is gonna be where they go to have their cake and coffee when it's over. And let's face it, Dad, it's not for the sake of art. It's because you want to feel relevant again. Well, there's a whole world out there where people fight to be relevant every day. And you act like it doesn't even exist! Things are happening in a place that you willfully ignore, a place that has already forgotten you. I mean, who are you? You hate bloggers. You make fun of Twitter. You don't even have a Facebook page. You're the one who doesn't exist. You're doing this because you're scared to death, like the rest of us, that you don't matter. And you know what? You're right. You don't. It's not important. You're not important. Get used to it.





Niciun comentariu: