Strângere de mână în intersecţie
O vorbă bună şi un gest frumos. De asta ar fi nevoie din partea fiecărui român pentru ca viaţa noastră să fie mai bună. Nu trebuie să aşteptăm mila şi ajutorul nimănui, totul depinde de noi. Am simţit asta azi de dimineaţă, când am fost în mijlocul unor evenimente încheiate, din fericire, cu bine.
Eram la volan în apropierea unei staţii taxi. Un taximetru a plecat din faţa mea, după care şoferul, probabil nehotărât, s-a decis să dea cu spatele. Intra direct în mine dacă nu eram atent, aşa că, fără să mai stau pe gânduri, am băgat în marşarier (sau marche-arriere, cum doriţi) şi am dat la rândul meu în spate. Colegii taximetristului au sesizat pericolul şi l-au claxonat, iar unul chiar a sărit în faţa maşinii ca să-l facă atent, să se oprească! Omul s-a speriat, apoi şi-a dat seama ce era să facă, a ieşit din maşină şi a venit la mine să-şi ceară scuze. Am coborât geamul şi i-am zis să stea liniştit, bine că am fost atent. Ceilalţi taximetrişti s-au apropiat şi ei de noi şi m-au întrebat: "De ce nu l-ai claxonat, să-l atenţionezi?". I-am spus că am mai trecut o dată prin asta, când o doamnă din faţa mea s-a apucat să dea cu spatele, eu am claxonat-o şi ea s-a oprit fix în mine, distrugându-mi bara... Şi atunci, în loc să pierd timpul claxonând şi înjurând, mai bine am dat eu în spate şi m-am asigurat că nu sunt lovit.
Nu vă explic mirarea de pe faţa taximetriştilor... "Eu dacă eram în locul tău, îl băteam de se căca pe el", mi-a zis un burtos. Şi ce rezolvam? Ne luam la bătaie în mijlocul străzii? Ne-am despărţit strângându-ne mâinile. De acum încolo, sigur, taximetristul care era să mă lovească o să fie mai atent, iar dacă se va afla vreodată în situaţia mea, sigur va fi mai tolerant cu colegii din trafic.
România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate! Nu e numai un slogan de reclamă tv, e un adevăr. Important e ca fiecare dintre noi să vrea asta!
Eram la volan în apropierea unei staţii taxi. Un taximetru a plecat din faţa mea, după care şoferul, probabil nehotărât, s-a decis să dea cu spatele. Intra direct în mine dacă nu eram atent, aşa că, fără să mai stau pe gânduri, am băgat în marşarier (sau marche-arriere, cum doriţi) şi am dat la rândul meu în spate. Colegii taximetristului au sesizat pericolul şi l-au claxonat, iar unul chiar a sărit în faţa maşinii ca să-l facă atent, să se oprească! Omul s-a speriat, apoi şi-a dat seama ce era să facă, a ieşit din maşină şi a venit la mine să-şi ceară scuze. Am coborât geamul şi i-am zis să stea liniştit, bine că am fost atent. Ceilalţi taximetrişti s-au apropiat şi ei de noi şi m-au întrebat: "De ce nu l-ai claxonat, să-l atenţionezi?". I-am spus că am mai trecut o dată prin asta, când o doamnă din faţa mea s-a apucat să dea cu spatele, eu am claxonat-o şi ea s-a oprit fix în mine, distrugându-mi bara... Şi atunci, în loc să pierd timpul claxonând şi înjurând, mai bine am dat eu în spate şi m-am asigurat că nu sunt lovit.
Nu vă explic mirarea de pe faţa taximetriştilor... "Eu dacă eram în locul tău, îl băteam de se căca pe el", mi-a zis un burtos. Şi ce rezolvam? Ne luam la bătaie în mijlocul străzii? Ne-am despărţit strângându-ne mâinile. De acum încolo, sigur, taximetristul care era să mă lovească o să fie mai atent, iar dacă se va afla vreodată în situaţia mea, sigur va fi mai tolerant cu colegii din trafic.
România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate! Nu e numai un slogan de reclamă tv, e un adevăr. Important e ca fiecare dintre noi să vrea asta!
Comentarii
si da, vom creste numai prin bun simt, dar nu vei apuca tu timpurile alea.