Ce-şi face omu' cu mâna lui!

Azi pe la prânz nu aveam ce face, şi ca de obicei în astfel de cazuri, când nu am ce face, îmi fac mie rău!

Am deschis sertarul cu DVD-uri fiindcă simţeam nevoia să văd un film. Pe net şi la televizor nu era nimic interesant, spălasem gresia pe jos şi vreo oră nu puteam circula, aşa că trebuia să-mi găsesc de lucru. În sertar, într-o parte am filmele pe care le-am văzut, iar în cealaltă, în număr mult mai mic, sunt DVD-urile care au rămas ţiplate. Pun mâna pe Dorian, o adaptare modernă a cărţii lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, despre care am scris cu plăcere aici. Îl bag, mă uit 10 minute şi încep să-l văd pe 4x, fiindcă era o porcărie. Porcărie s-a şi terminat! Şi ca să nu mă oftic fiindcă am pierdut aproape o juma' de oră degeaba, mă duc din nou la sertar, dar de data asta "la sigur".


Fetiţa din Jersey (Jersey Girl). O capodoperă prea puţin sau deloc promovată, mediatizată, o poveste tristă despre un tată (Ben Affleck) care rămâne să-şi crească singur fetiţa, după ce soţia (Jennifer Lopez) i-a murit la naştere. Mi-era dor de filmul ăsta, fiindcă de fiecare dată mă regăsesc întru totul în el. Şi, deşi ştiu că-mi nenorocesc simţurile şi-mi distrug optimismul urmărind acţiunea, nu mă opri să nu mă maltratez psihic. Filmul este uluitor, povestea este crâncen de dureroasă în realitatea ei şi doar artificiile scenaristului, care introduce destule momente hazlii, fac să nu-ţi iei câmpii de tot. Filmul a fost catalogat drept comedie, dar de râs sunt cei care au făcut asta, fiindcă e o dramă în adevăratul sens al cuvântului.

Bine că finalul e pozitiv, optimist, altfel s-ar fi înregistrat în America o rată ridicată de sinucideri, aşa cum curgea povestea... Un mare plus pentru fetiţă, dar şi pentru Liv Tyler şi Jason Biggs, şi mai ales pentru Will Smith, as himself!