Coşmarul roş-albastru

De două nopţi adorm târziu şi am coşmaruri, în ora sau puţinele ore în care am parte de închiderea temporară a pleoapelor. Deşi nu sunt sigur, am impresia că am descoperit cauza: noile pijamale roş-albastre. Mă rog, e mult spus pijamale, nişte haine lejere, de casă, care în această combinaţie coloristică se pare că nu-mi priesc.

Să vă povestesc (se spune că dacă spui cuiva visurile până în ora 12, se îndeplinesc):

Se făcea că eram pe stadionul lui Dinamo. Stăteam în picioare şi eram înghesuit, în tribune erau peste 30 de mii de fani. În poartă era Curcă şi făcea minuni. Deja începusem să transpir, simţeam ghearele coşmarului strângându-mă cu putere. Nu putea să fie adevărat! Curcă nu lua niciun gol, ba, mai mult, prindea orice centrare venită în careu! Era mult prea mult pentru mine. Îmi venea să urlu de durere, dar gâtul meu ştrangulat nu putea să scoată decât un amărât de sunet monosilabic... Colac peste pupăză, pe bancă era Dani Coman! Nuuu! Mi-am strâns toate forţele de care dispuneam şi am ţipat din toţi rărunchii: "De ce l-aţi mai luat şi pe Coman, când îl avem pe Curcăăăă???"
La pauză, nu ştiu cum, am început să mă uit la televizor. Pe gsp, sport.ro, telesport, digisport, dolce sport, în direct şi simultan era Jiji. Râdea şi spunea că l-a sunat pe Borcea şi i-a zis: "Finule, mi-i dai mie pe Moţi şi Scarlatache, pac-pac, că ăştia fac tiki-taka în careu şi eeeuuu, Gigi Becaliii, îţi dau 2 milioane! Nu 2 milioane... 5 milioane". Şi atunci am pus mâna pe telefon şi am sunat la televiziuni, să intru în direct, la Miami, dar n-aveam cartelă... Şi răgeam: "Nuuuuu!!! Nu îi daţi pe MeSe, cuplu' MeSeriaş din apărarea noastră!!!"
Şi tribunele făceau valuri...

Din fericire m-am trezit şi mi-am dat seama că a fost doar un coşmar!

PS - Vreţi să vă povestesc şi al doilea coşmar? Sau mâine? Hai, că vi-l zic tot azi:

Se făcea că eram Adrian Cristea! Şi eram eu, aşa, înainte de meciul cu Steaua. Aşteptam să fluiere arbitrul. Când, o văd pe Nicoleta Luciu alergând! Venea spre mine... Cu părul fâlfâind... Şi cu celelalte fâlfâind... Şi dintr-odată simt că îmi creşte inima în pantaloni! Şi îmi aduc aminte de Bianca. Şi zic să fac ceva... Şi îmi dau tricou' jos! Şi şortu'! Şi o grămadă de paparazzi din tribune încep să mă fotografieze... Şi încep şi eu să mă fotografiez... Dar inima mi s-a oprit! Şi m-am blocat! Nu voiam să mă vadă Bianca aşa... Ce va zice Bianca? Ce va zice Bote (bineînţeles, în perspectiva unui contract de fotomodel)? Cum să le explic eu că meciul e în nocturnă şi e frig afară? Şi transpiram, dar nu de căldură, ci de nervi... Şi a venit nea Ando, mi-a smuls tricoul cu 20 din mâini: "Nu meriţi tricoul ăsta!", mi-a zis nervos... Şi mi-a dat tricoul cu numărul 8! Şi am urlaaat: "Nuuuuu"!!!

PS 2 - Coşmarurile şi pijamaua sunt reale. Restul sunt elucubraţii... Probabil de la noul after-shave, care miroase a aurolac...

Comentarii

Geocer a spus…
Ma bucur cu o rautate nedisimulata atunci cand aflu ca dinamovistii au cosmaruri, indiferent care ar fi motivele pentru care le au.
Canguru' a spus…
We are Dinamo... The ones and only...

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!