Canguru'

Gata, azi începe Olimpiada de la Londra, odată cu festivitatea de deschidere. În ultimele zile am fost atacaţi mediatic cu tot felul de informaţii despre delegaţia României, despre vedetele participante, despre organizare, etc... Facebook-ul şi ziarele de sport au fost pline cu noutăţi. Sunt însă jurnalişti de presă mondenă care au încercat să dea şi un alt parfum Olimpiadei. Una dintre promovările cele mai reuşite a fost dezbrăcarea câtorva sportivi care au avut curajul de a rămâne în poponeţul gol. Germania ne-a obişnuit de câteva ediţii să facă asta cu fetele şi băieţii lor cei mai arătoşi, e deja un MUST pentru bundestagi . Americanii profită şi ei din plin de notorietatea mondială a revistei Sports Illustrated şi aruncă cu goliciune în noi. Iar modelele au fost preluate şi de alte ţări. Nu şi de România, lovită brusc de pudibonderie după episoadele Vanda Hădărean, Corina Ungureanu, Lavinia Miloşovici şi cine a mai participat la pictorialele nud din Japonia şi din Playboy... ...

Mă uit acum la un episod din Hannah Montana, în care guest star este Dolly Parton. Pentru cei mai tineri, care probabil nu au amintiri mai departe de 2000, trebuie să explic că Dolly Parton este Bianca Drăgușanu a anilor '80. Prima pițipoancă blondă și cu silicoane a Americii. Cunoscuta fostă interpretă de country joacă rolul mătușii din Texas a lui Miley Cyrus (a.k.a Hannah Montana). Deși mi se pare o eternitate de când am văzut-o pentru prima oară, nu pot să nu remarc că Dolly arată fantastic! Motiv pentru care am dat repede fuguța la imdb , ca să văd câți ani are: 66!!! Și fiindcă tot sunt aici, și fiindcă prezența ei tot mi-a stârnit unele amintiri din copilărie, am căutat și numele filmului în care Dolly Parton a jucat alături de Sylvester Stallone. Nu de alta, dar sunt 99% sigur că acesta este primul film pe care l-am văzut vreodată la video! Pentru cei mai tineri, trebuie să explic că videoul era o cutie mare, cam cât 3 harduri externe de câte 1 Terra, care funcționa cu...

Tocmai s-a încheiat finala EURO 2012. Spania a zdrobit Italia cu 4-0, umilinţa macaronarilor neavând corespondent în istorie. Sunt fericit de parcă Dinamo a luat titlul. Scriam demult, aici, pe blog, despre Spania urmărită de mine în urmă cu patru ani, la EURO 2008, despre contactul direct pe care l-am avut cu Torres, David Villa sau David Silva, despre Casillas şi Xavi. Dar nu de-asta mă bucur, fiindcă anul ăsta am ţinut cu Portugalia. Mă bucur de fapt pentru insuccesul Italiei. Chiar, de ce nu-mi place squadra azzura? Nu am un răspuns clar. Poate nici motive nu am... Tot ce ştiu este că, de când am deschis ochii în fotbal, am ţinut "ghină" Italiei la turneele finale. În 1994 am fost foarte nefericit, atunci când Italia a ieşit din grupe, deşi în ultimul meci, contra Irlandei, avea nevoie de victorie, iar squadra a fost nevoită să joace în 10 aproape un meci întreg, după ce portarul Pagliuca a fost eliminat. Culmea e că mulţi jucători îmi sunt sau mi-au fost foarte simpa...

E aproape 2 noaptea. Nu dorm, doar visez. De fapt, sunt pe trezire. S-a terminat finala Europa League, s-a terminat conferinţa de presă, s-au terminat interviurile de la Zona Mixtă, cu jucătorii. Mănânc un hot-dog de la protocol şi mă pregătesc să plec acasă. Nu ştiu când voi mai avea ocazia să asist la un meci atât de mare, ca cel din seara asta, deşi eu tot încerc să merg la finalele Ligii Campionilor, dar UEFA nu găseşte un loc şi pentru mine. Nu-i nimic, mă pregătesc! Lăsaţi-mă... :)) Am retrăit azi momentele frumoase din urmă cu patru ani, de la EURO, din Elveţia şi Austria. Culmea, aproape în aceeaşi formaţie: Cosmin Dan, Cătălin Tudose şi soţia, cei mai cunoscuţi jurnalişti de sport din România (inclusiv Andrei Vochin, care mi-a luat locul la masa presei :D), a lipsit doar Radu Restivan. Din nou alergătură, din nou informaţii peste informaţii, masa presei, Centrul de presă, sala de conferinţe, nu prea merge netul, unde e priza etc, etc... Din păcate, fiindcă presa româneasc...

Ok, deci sunt la finala Europa League, de pe Naţional Arena. Nu scriu pentru nimeni, sunt acreditat de UEFA, dar ca să nu-mi tocesc simţurile, bag o corespondenţă pentru blog. Până să ajung la stadion, am avut o întâlnire reconfortantă cu Bogdan Chiriţescu, fostul coleg de la TOP, cu care în 2007 am fost pe vechiul "Lia Manoliu" la meciul Dinamo - Lazio, din barajul pentru Liga Campionilor. Bogdan este editor foto la site-ul Antena 1 şi nu îl mai văzusem de câţiva ani buni. Noroc cu Facebook, că ne ţine aproape. La stadion am asistat la "Invazia Roja", cum a fost ea numită la EURO 2008, acolo unde am fost de asemenea şi am asistat la nişte încântătoare Spania - Grecia şi Spania - Rusia. Fanii lui Bilbao au avut noroc, fiindcă UEFA le-a rezervat intrarea principală, în timp ce fanii lui Madrid au venit pe la Pierre de Coubertin, mai retraşi. Mi-a plăcut că spaniolii au fost foarte lejeri, au venit în România pentru distracţie. Cel mai mult au râs la imaginile cu bă...

Nu am mai scris de mult, bla, bla, ăsta e textul de băgat pentru un blogger ce nu a mai postat nimic de aproape 6 luni. Ok, trecem peste asta, fiindcă am ceva mai important de zis. Citesc I Am Zlatan , pe Kindle. Lectură de duminică, cică... Pfuau, ce tare! Ştiam eu de ce îmi place suedezul la nebunie! E un fel de Mutu x 10, adică e de 10 ori mai tare decât Mutulică al nostru, ce s-a vrut a fi şi el un rebel al fotbalului mondial, dar nu a ajuns decât să trateze sportul rege la mişto. Zlatan e mare! Şi le zice, de parcă nu ar avea nici mamă, nici tată! Normal, cel mai savuros este capitolul Barcelona. Nişte teasere cu războiul lui cu Guardiola au ieşit prin presă, dar modul în care Zlatan povesteşte este criminal! Ibra nu se fereşte să-l facă pe Pep "idiot" şi "laş", dar nu mă mai miră nimic, atâta timp cât i-a strigat în faţă că "s-a căcat pe el în faţa lui Mourinho"! I yelled, "You haven't got any balls! You're shitting yourself in front of...