One Night Stand-up Comedy
Spun că nu sunt adeptul acestui gen deoarece în underground limbajul este mai mult decât porcos. Am încercat să mă uit pe HBO și pe voyo la unele spectacole, dar pur și simplu mi s-au strepezit urechile. Urăsc oamenii care zbiară și care înjură. Ok, o înjurătură scoasă la nervi nu e crimă, dar să ai în limbajul curent toate organele masculine și feminine mi se pare oribil. Și în aceste spectacole se vorbește sub orice critică.
Timp de o lună, Cinema Trivale a adus câteva nume grele la Pitești: Bendeac, Badea, Gheba și încă unii, cică buni. De Bendeac știam că ne umple frigiderele cu carne, Badea e insipid, nici dacă ar fi venit Bordea sau Bobonete nu aș fi fost încântat, fiindcă îi știam de pe net. Am sperat că Raul e altfel, e ca la televizor, dar m-am înșelat. Același discurs spurcat. Da, am râs la multe poante de-ale lui, dar nu mi s-a mai părut atât de savuros precum la Românii au talent. Poate din cauza înjurăturilor și deselor referiri la organele genitale...
Și atunci mi-a venit o idee: ce-ar fi dacă aș demonstra că se poate face umor de calitate și fără a apela la glume deocheate? Chiar nu mai există umor în lumea asta fără a băga și a scoate sexul pe gură la fiecare 10 cuvinte? Nu sunt eu un mare glumeț, dar cred că aș putea încropi un discurs fără prostii, în urma căruia oamenii să se simtă bine.
Inițial m-am gândit la treaba asta ca la un scenariu scris pe blog. Însă, de câteva zile numai la stand-up îmi stă mintea. Îmi vin zeci de poante în cap, pe care încerc să le leg, să le dau fluență. După cum se știe, Stand-up Comedy-ul își extrage seva din cotidian. De cele mai multe ori, comedianții își povestesc propriile aventuri, pe care le mai brodează, le hiperbolizează, le îmbracă într-o folie subțire de ficțiune și le vând publicului cu un șarm individual. Nu știu dacă am așa ceva, dar văd că la fiecare pas ceva îmi zâmbește și mintea mea compilează o prostioară.
Apoi mi-a sclipit în minte Ally McBeal. Își mai aduce aminte cineva de acest serial senzațional? Eu da, fiindcă actrița care o interpreta pe nebunatica avocată, Calista Flockhart, e născută în aceeași zi cu mine. Într-unul din episoade, Ally își ajută o bună prietenă să-și îndeplinească visul și obsesia de-o viață: să urce pe o scenă de stand-up și să facă sute de oameni necunoscuți să râdă. Și fiindcă uneori sunt la fel de nebun ca Ally McBeal, mi-am zis: "De ce nu?"
Zău că dacă se va ivi ocazia vreodată, chiar vreau să urc pe scenă și să încerc să fiu hazliu! Să-i fac pe oameni să râdă cu glumele mele, răsuflate, seci, bune, proaste, cum or fi, dar 100% originale. Vreau să demonstrez că se poate râde și dacă nu fu_i, nu-ți bagi p__a, ce mai, nu sodomizezi o sală întreagă. Pentru că am uitat să vă zic: un tip nu a fost la fel de avizat ca mine și a venit cu băiețelul de 10 ani la spectacol! Vă spun sincer că mi-era mie rușine de ce auzeam, dar copilului? Dar tatălui?
Deja am început de azi să lucrez la un script. În câteva zile o să fie gata. Nu de alta, dar cine știe când sare iepurele?
Comentarii