From russians with love!

Later edit:
Pozele se găsesc aici, fiindcă blogspotul nu mă lasă să le adaug.
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1014821278551583.1073741845.100000711605380&type=1&l=fdd44d539a

Rusia
Am trăit atâția ani în minciună! Am fost crescut într-un puternic sentiment filo-american și, mai ales după 1990, am urât rușii cu patimă. URSS și Rusia au fost, potrivit judecății mele întunecate, dușmanii de moarte ai omenirii. Mai mult, înainte să plec în concendiu în vara asta, sentimentul meu anti-rusesc s-a apreciat și mai mult după ce Putin a atacat mișelește o țară și a provocat moarte și sărăcie printre milioane de ucrainieni cinstiți.

N-am știut, înainte de a ajunge în Antalya, că voi locui mai bine de o săptămână printre ruși. Și mai bine așa, fiindcă odată luat prin surprindere, nu am avut ce face decât să socializez cu câțiva dintre ei, să-i observ pe toți și să îmi dau seama că uneori prejudecățile îți schimbă în mod greșit perspectivele sănătoase. Sigur, nimic nu s-a schimbat în Ucraina sau în istorie, în relațiile noastre cu sovieticii, dar cel puțin în privința caracterului turiștilor ruși recunosc că m-am înșelat amarnic. Dintre toate națiile pe care le-am cunoscut în viața mea, pot să spun acum cu mâna pe inimă cu rușii sunt cei mai cool!

Turcia sau Rusia?
Am călcat pentru prima dată în Antalya în viața mea și aveam oarecare informații despre faptul că cei mai mulți turiști de aici sunt ruși, dar nu mă gândeam niciodată că hotelul la care voi sta este ocupat în întregime de ruși! Oare cum am ajuns noi aici? Stau și mă întreb dacă nu cumva am încurcat pe cineva fiindcă am rezervat loc la Venezia noi, niște români amărăți... Practic, în interiorul hotelului limba oficială era rusa, nu turca! Pur și simplu turiștii ruși nici nu se complicau să dialogheze cu angajații hotelului în altă limbă, pentru ei era ceva normal ca să întrebe în rusă și să primească răspuns la fel! Programele tv, în afară de unul de sport și unul de știri, ambele în turcă (și de obișnuitele Eurosport și CNN), absolut toate erau în limba rusă! Mai mult, aveau programe azere, tadjice sau bieloruse... Primele inscripții erau cu litere slave, primele informații din partea animatorilor erau spuse în rusă. Băuturile cu alcool erau pe bază de vodca, iar o parte dintre cocktailuri aveau nume rusesc. Apropo, am aflat cu ocazia asta că nu numai americanii fac desene animate excelente, ci și rușii: i-am descoperit pe "Masha i Medved" cu aceeași plăcere cu care mă uitam în copilărie la iepurele și lupul "No Zaeț, No pagadi".

Să mai spun ceva despre ruși, înainte de a vorbi câte ceva de hotel. Mi-a plăcut foarte mult de ei fiindcă sunt extrem de prietenoși. Zâmbitori, calmi, plini de viață, simpatici. Bărbații sunt un pic mai în vârstă, cam cu 5-8 ani, sunt mai posaci în timpul zilei și sugative seara. Dacă există ceva ce nu poate fi contestat cu privire la ruși, acela e că sunt băutori de carieră. Deci ăștia beau cât e ziua de lungă, așa cum aleg românii Antalya ca să bage mâncare în ei ca porcii, așa aleg rușii ca să bea. Femeile sunt tinerele, frumoase, slăbuțe și extrem de atașate de copii. Fiecare familie are doi copii (sigur, nu generalizez, spun ce am văzut în perioada asta) și își vede de treabă. Asta mi-a plăcut enorm, spre deosebire de români: rușii nu vorbesc tare, nu râd sacadat și bădăran, nu intră în conflicte aiurea, vorbesc și interacționează extrem de civilizat și, în general, sunt modești. Poate pe la Monte Carlo sau Londra rușii s-or comporta altfel, dar aici au fost foarte de treabă.

Turcia
Turcii sunt adevărați în ceea ce privește turismul. Pe întregul litoral al localității Lara-Kundu (un fel de Mamaia) sunt resorturi de 5 stele, adevărate oaze de lux! Dar cred că nu spun o noutate, se știe treaba asta. În afara resorturilor vezi pământ pârlit de soare, multe centre comerciale parțial închise sau sărăcăcioase și enorm de multe turcisme în bazare improvizate. Revenind la hoteluri, un lucru e clar: indiferent cât de cumpătat ești, fără minim 5 kile în plus nu ai cum să pleci înapoi. Mâncarea e căcălău, trei mese pe zi, plus restaurante pentru întârziații sau gurmanzi (între mese), plus cofetărie gratuită cu o mulțime de dulciuri uimitoare, plus baruri unde poți bea sucuri, bere, cocktailuri, vinuri sau vodca până cazi lat.

Turcii sunt... turci! Ar face orice să îți facă pe plac, te perie de zici că ar trebui să fii șef toată viața. Imediat ce află din ce țară ești, ești mâncat! Subiectul principal e, normal, fotbalul! Hagi e regele lor, ca român ești deja semizeu grație lui Gică. Eu, personal, am simțit-o pe propria piele: din ciudatul pentru care trebuiau să vorbească și în engleză, nu numai în rusă, am ajuns Adrian I Love You Hagi (fonetic suna cam așa: Eidrien AilăviuAgi). În două zile, deja toată lumea îmi cunoștea numele și eram parte a distracției de la piscină, fie că voiam, fie că nu! Am sărit coarda pe placa de surf, am alergat pe cutii pe apă, am căutat linguri sub apă sau m-am întrecut la înot. Dacă nu știi nimic despre fotbal, turcii îți vorbesc despre orașe, de zici că au făcut facultatea la Sibiu, Brașov, Cluj sau Timișoara.

Resortul este senzațional, dar nu aș putea să laud prea mult Venezia Resort Delux, fiindcă sunt convins că toate sunt la fel, unele chiar mai luxoase! Nu știu dacă în alte stațiuni din alte țări te poți simți la fel de bine ca în Turcia, dar aici deja intervine propriul gust sau particularitatea fiecărei stațiuni în parte. Însă, ca o concluzie, cel puțin de două ori în viață trebuie să ajungi în Antalya! Pozele sper să vă convingă.

Însă, m-a deranjat ceva în toată perioada în care am stat: internetul wi-fi. Deși te asigură de la recepție că este wi-fi în tot resortul, de la recepție și până pe plajă, al dracului de internet dacă mergea în afară de lobby! A, îți arăta rețeaua peste tot, dar nici măcar un amărât de google nu se încărca! Ce poze să încarci în condițiile astea, când singurul loc unde ți se deschidea Facebookul era recepția?

15 lucruri trăsnite care m-au marcat
- Am stat 7 zile într-un hotel ocupat 99% din ruși. Restul erau moldoveni...
- Bărbații ruși sunt înapoiați rău de tot! Niciunul dintre ei nu avea barbă, tatuaj sau brandu' de 80. Nu s-au întors la Rasputin, au rămas la Putin;
- Rusoaicele sunt ori ca Maria Șarapova, ori ca Irina Shaik. În oricare dintre situații, dacă ai copii cu tine în vacanță, îți vine să-i bați non-stop;
- Fetițele rușilor sunt niște balerine blonde cu ochi albaștri care spun "Davai" de 10 ori pe minut și merg pe baterii solare (nu se termină niciodată). Băiețeii ruși nu scot un cuvânt și joacă FIFA. Toți.
- Dacă te duci în Turcia și nu ești microbist, sper pentru binele tău să fi auzit măcar de Hagi. În alte condiții, mai bine zici că ești grec și scapi mai lejer...
- Am zis să port și eu o discuție inteligentă cu un turcaleț care "promitea". Am testat puțin istoria, cu Baiazid, Mehmed, Constantinopol și Ataturk, dar am sfârșit cu Lucescu, Hagi, Hakan Șukur și Galatasaray;
- Turcii sunt extrem de amabili: le-am zis ospătarilor că sunt român și ei m-au servit imediat cu mușchi țigănesc;
- Am zis să încerc și eu "delicatesele" din fructele de mare. După două zile de experimentat gusturi de șosete purtate, șobolan mort, pipi de motan în călduri și gură de canal, am trecut pe cartofi prăjiți și frigărui de pui;
- Rușii mănâncă o mulțime de frunze: salată, salată creață, spanac, rucola, busuioc, mentă, napi, țelină, lobodă, mărar și pătrunjel, asta doar ce am recunoscut eu. Pur și simplu le bagă în gură și le rumegă, ca boii și vacile. Izvinite, Valeri!
- Toată lumea zice că în hotelurile all-inclusive din Turcia este jaf la mâncare. Dacă e ceva adevărat din tot folclorul ăsta e că rușii beau de sting...
- Nu, n-am să fac gluma cu porumbul fiert și aspra de baie! Turcii nu te agasează cu așa ceva pe plajă,  doar în bazar!
- Dacă un turc încearcă să îți vândă ceva cu 100 de dolari, prețul corect e 10, maxim 15 dolari. Dacă însă ai ajuns cu negocierea la 50, senzația cu care te lasă turcul e că practic ai furat de la el chestia respectivă, l-ai nenorocit pe viață;
- Turcii n-au spiritul afacerilor băieților isteți. La câți palmieri ciobiți au, ar putea să-i schimbe din doi în doi ani ca pe pavele;
- Nu a fost de ajuns că eram singurul ciudat de pe acolo care nu vorbea rusa, a mai trebuit să apar și cu selfie-stickul după mine. Când îmi făceam poze în apă, pe plajă sau la tobogane, parcă eram o maimuțică nebună: toată lumea se uita cu mirare la mine.
- Primul impact cu hotelul a fost dur: în tavanul din recepție era plin cu picturi reprezentând femei care făceau nudism sau dragoste. M-am bucurat, am crezut că va fi desfrâu! Ei bine, n-a fost... PS - Ar mai fi ceva. Singurul lucru pe care litoralul românesc îl are mai frumos decât litoralul turcesc este răsăritul. Niciodată în Antalya nu o să vezi răsăritul din apele înspumate ale mării, pentru că soarele apare din spatele unor hoteluri și apune în spatele altor hoteluri.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!